Ziarul de Duminică

Un om de litere si de cuvant

Un om de litere si de cuvant

Antioh Cantemir

16.09.2008, 16:58 269

Pentru asta cer iertare specialistilor, cititorilor avizati pe care, certamente, i-as plictisi facand aici bilantul limitelor proprii. Prin urmare, voi spune doar ca vina o poarta, preponderent, redusa mea competenta in domeniul slavisticii. Normal. Si totusi, nu e numai atat. In mod cu totul ciudat, am impresia ca trebuie sa trec un examen greu si ma cuprinde intru catva aceeasi sfiala resimtita cu ani in urma, atunci cand am cunoscut omul - unul cu adevarat dintr-o bucata, dominator prin statura, insa blajin, gata sa-ti ofere oricand ajutorul fara sa-ti ceara nimic, ca un frate mare si bun, cu o atitudine pasnica, protectoare, emanand totodata nu stiu ce forta interioara care impunea si te obliga sa-ti reprimi naturala inclinatie catre superficialitate, catre acele naravuri vulgare, altminteri foarte in spiritul locului, de la barfa marunta la onctuoasa familiaritate. Acest “om de litere si de cuvant” (dupa inspirata vorba a unui scriitor din alte vremi) avea oroare de versatilitatea semenilor, inclinat sa treaca repede, incruntand din spranceana, peste distinctiile subtile si infinitezimalul nuantei. Judeca lucrurile cu o singura masura, si din cauza asta uneori gresea, parea nedrept, dar nici in circumstantele cu pricina nu te puteai indoi o clipa de buna sa credinta. Consecvent cu sine, omul a ramas neschimbat pana azi.
Cat priveste lucrarea spiritului exprimata in forma scrisa, putem spune fara teama de a gresi ca este, si ea, dupa chipul si asemanarea personalitatii morale a autorului. Profesor iubit si respectat la universitatea ieseana, unde se bate in conditii tot mai grele pentru cauza slavisticii, Leonte Ivanov continua traditia studiului cu greutate academica, bazat pe cercetarea “la sursa”, in linistea bibliotecii, traditie inviorata nu demult de inteligenta fara astampar a indi-menticabilului Emil Iordache (“Cartile pe masa!”, ne zicea el adesea), magister ludi si artizan al grupului de electiune care formeaza azi nucleul viu al unei veritabile scoli pentru minte, inima si invatatura.
Exigent cu sine in gradul cel mai inalt, Ivanov a trecut printr-un stagiu de pregatire prelungit cu mult peste cat se obisnuieste. Asa se explica tardivul debut in volum (in 2005), cu Imaginea rusului si a Rusiei in literatura romana.1840-1948, intaia (si, pana acum, unica) lucrare care aborda sistematic un subiect atat de sensibil si controversat. Rabdarea cercetatorului a fost insa rasplatita din plin (desi nu pe cat ar fi meritat), prin receptarea unanim favorabila in mediul academic si cel gazetaresc deopotriva. Pe langa faptul ca se plimba cu lejeritate prin literatura rusa, pe care o preda studentilor de ani buni, cu o competenta de necontestat, universitarul iesean e astazi un nume de referinta in domeniul imagologiei si al studiului mentalitatilor.
Din multimea fiselor de lucru a iesit imediat alta carte (vanduta ca painea calda si, din pacate, de negasit pe rafturile librariilor in momentul de fata: Printesa Cantemir. Portret de epoca si corespondenta inedita, Editura Universitatii “Al.I. Cuza”, Iasi, 2005), pentru ca de curand sa fie data tiparului o seama de studii de toata frumusetea iesite din mantaua acelorasi preocupari si reunite sub semnul geaman al concilierii, peste timp, dintre Tolstoi si Dostoievski. Studii tolstoievskiene este titlul proaspatului volum in care autorul isi asuma, curajos, riscul de a-i impaca pe cei doi uriasi care nu s-au inghitit deloc pe timpul vietii. Materialul documentar este in exclusivitate inedit si se cuvine semnalat cu reverenta de rigoare. Cati dintre cititorii de limba romana cunosc oare legaturile dintre Tolstoi si opera ganditorului ucrainean Grigori Savvici Skovoroda (1722-1794), un straniu precursor al credintelor propovaduite de autorul Annei Karenina? Or, cercetatorul nu se opreste aici si scoate din arhive alte si alte chestii pretioase, printre care corespondenta lui Antioh Cantemir nu e nici pe departe lucrul cel mai de rand. Desi necajit ca nu poate scoate mai mult din scrisorile in discutie, exegetul are totusi rabdarea sa reliefeze cu cea mai mare atentie liniile esentiale ale operei si biografiei ambasadorului de os domnesc, intr-un portret obiectiv, fara a se trece sub tacere ingratitudinea patriei adoptive fata de printul care “o slujise pana in clipa mortii...”.
Din cate il cunosc, pentru salahoria sa in arhivele bibliotecilor lumii (luna trecuta tocmai s-a intors de la Moscova cu o prada bogata, strecurata ca un lucru de nimic - “carti, domnilor!” - pe sub nasul vamesilor) Leonte Ivanov nu va astepta recunostinta lumii academice. Parca-l vad cum isi sufleca iar manecile, adresandu-ni-se pe un ton care nu admite replica: “- Avem treaba!”.
Putem sa nu-i dam dreptate?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO