Ziarul de Duminică

Un palid muschetar

11.02.2006, 21:23 144

Cu toate ca Paul Cernat a publicat, pana in prezent, numai volume in colaborare cu alti autori, nu exista nici o posibilitate de a-i confunda vocea critica, de a nu-l distinge imediat intr-o pluralitate generationista. De la primele cronici aparute, cu ani in urma, in paginile "Observatorului cultural", observam in scrisul sau o articulare teoretica si un stil carora criticul le-a ramas fidel, cu completarile si nuantarile de rigoare. Daca teoria este cea, postmoderna, a descentrarii, cu deplasarea centrului de greutate canonica inspre zone considerate pana acum marginale, stilul este unul matur, de critic harsit in bataliile literaturii, cu distantare ironica si empatii bine controlate.

Riscul pe care si l-a asumat Paul Cernat este acela de a-si duce definitoriile campanii impotriva unor mari valori din spectrul modernist. Confruntarea cu un autor de calibru nu este neaparat, pentru critic, o bataie cu flori. Nu mangaieri asteapta operele de la noi, ci incizii adanci, explorari in realitatea lor fictionala. Insa din convingerea ca exista un progres in literatura si ca, prin urmare, postmodernismul ar fi superior modernismului prin chiar faptul ca ii succede, Paul Cernat a procedat la o sistematica relativizare a modernismului inalt, judecand o sfera a literaturii cu criterii valabile in alta. Si inca: in masura in care acest accent destructurant si relativizant iese dintr-o atitudine a consecventei cu sine, el ar trebui aplicat peste tot si intotdeauna, fara discriminari negative ori pozitive. Cam ca in genul "magistrului din Cajvana", Luca Pitu, care isi improasca acizii ironiei in toate punctele cardinale, inclusiv in propria directie. Poate ca Paul Cernat va urma, in evolutia sa, acest drum al hedonismului veritabil, fara agenda previzibila a corectitudinii politice si Biblia postmodernismului romanesc.

O alta componenta a activitatii lui, la fel de semnificativa, o reprezinta incursiunile in biografia personala, intretesuta, in copilarie si adolescenta, cu glorioasa Epoca de Aur ceausista. Alaturi de Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir, a realizat o serie de volume consistente la propriu si la figurat (In cautarea comunismului pierdut, Paralela 45, 2001; O lume disparuta. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, Polirom, 2004; Explorari in comunismul romanesc, I-II, Polirom, 2004, 2005), primite calduros de critica si de public. Contributiile lui Paul Cernat si Angelo Mitchievici fiind cele mai bune.

Nascut in 1972, tanarul critic a "apucat" o bucata (cea mai sinistra) din regimul trecut, avand totodata sansa de a trece in noua societate la o varsta a tuturor proiectelor. Subiect al acestor lumi si martor al lor, are experienta Istoriei care te poate zdrobi sau inalta, care iti poate lua sau oferi tot. Dictatura si libertate: o ecuatie existentiala in care au intrat si componentii generatiei razboiului; numai ca la ei, vai!, cei doi termeni s-au succedat altfel...

Biografia si psihologia insasi au facut din Paul Cernat un om mefient, circumspect, interiorizat, retras ca un melc in cochilie. Ascunzisuri si lasitati despre care vorbeste, cu onestitate, in O lume disparuta, alegand din grupul muschetarilor lui Dumas, pentru a se proiecta, figura enigmaticului si perfidului Aramis. Nu pot sa spun ca respectivul e si modelul meu suprem. Dar il prefer oricand pe tanarul, finul si inteligentul nostru Aramis critic atator d''Artagnani inculti si rudimentari, descalecati prematur in orasul literelor romane.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO