Înainte să citesc acest roman, cred că şi înainte de a afla că se traduce în română, am dat de un interviu acordat de Isabel Allende în care spunea că riscurile care îi ameninţă pe tinerii de azi sunt nenumărate: strada, crima, drogurile, pornografia pe Internet, jocurile video, filmele extrem de violente. Cum să-i protejezi? se întreba. Cu toate acestea, adăuga că nu scrie niciodată pentru a transmite un mesaj. Vorbele acestea mi le-am amintit după lectura „Caietului Mayei”*).
Un roman superb, unul dintre cele mai bune scrise de Isabel Allende, căreia Humanitas fiction i-a dedicat de câţiva ani o serie de autor. Un roman cu de toate – istorie, tramă poliţistă, frescă socială, iubire, romantism. „Mă cheamă Maya Vidal, sunt o fată de nouăsprezece ani, necăsătorită, fără iubit, asta din lipsă de ocazii, nu că aş fi fiţoasă, născută în Berkeley, California, cu paşaport american, temporar refugiată pe o insulă din sudul lumii. În hindi, maya înseamnă «vrajă, iluzie, vis». N-are nicio treabă cu firea mea. Mi s-ar potrivi mai curând Atila, căci unde pun piciorul nici iarba nu mai creşte. Povestea mea începe în Chile, cu bunica mea Nini, cu mult înainte de a mă naşte eu...”
O poveste simplă: o adolescentă rebelă, nepoată a unor refugiaţi chilieni, fuge din sânul familiei, unde cunoaşte căldura şi iubirea, atunci când moare bunicul pe care îl adora; ajunge să bea, să se drogheze şi să se prostitueze, cade în mrejele unor traficanţi, e căutată de FBI şi de Interpol, scapă ca prin minune şi, recuperată de familie, este trimisă pe o insulă chiliană departe de continent, pentru a nu fi ajunsă de mâna mafioţilor. Dar un roman care, deşi începe greoi, e scris cu pasiune, din punctul de vedere al eroinei, capătă ritm şi tensiune şi se citeşte cu sufletul la gură, mai ales pentru că, spuneam, are de toate: şi amintirea represiunilor dictaturii din Chile, şi tabloul oraşului corupt Las Vegas şi extraordinare portrete şi drumul regăsirii de sine.
Isabel Allende e preocupată de cum se reflectă istoria asupra indivizilor, cum se distrug destine, apar răstrunări neaşteptate de situaţii. Secretul părinţilor Mayei, al cărei tată e altul decât cel ştiut, şi el victimă a represiunii din Chile, surprinde; la fel şi sfârşitul poliţistului aparent binevoitor, care o găseşte într-un final pe tânără, doar pentru că vrea să pună mâna pe o sumă enormă de bani şi care nu se ştie dacă a căzut de pe stâncile insulei şi a murit sau a fost împins de prietenii localnici ai tinerei, în dorinţa lor de a o salva.
Un roman cu suspans, în care se amestecă religia, psihanaliza, magia, în care intriga se complică pe măsură ce ghemul se desfăşoară şi adolescenta află secretele trecutului, dar stârneşte în egală măsură şi curiozitatea. Poate şi mai important este că, pe mica insulă, Maya descoperă existenţa în acord cu natura şi renaşte, ceea ce transformă romanul într-unul iniţiatic. Maya, spre deosebire de alte romane cu adolescenţi cu probleme, se regăseşte pe sine, chiar dacă e o victimă.
Traducerea excelentă, într-o remarcabilă limbă română, adaugă delicii lecturii.
*) Isabel Allende – Caietul Mayei. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
