Ziarul de Duminică

Un roman pe care trebuie să-l citească femeile (sau cât mai multe femei)/ de Stelian Ţurlea

Un roman pe care trebuie să-l citească femeile (sau cât mai multe femei)/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

09.12.2010, 23:38 54

Am atât de multe de spus despre carteaEricăi Jong, abia tradusă de Editura Trei*, încât mă grăbesc săînşirui câteva idei, de teamă să nu le pierd sau risipesc înscurtul răgaz destinat acestui articol.

Nu mai ştiu cine a comparat-o pe Erica Jong cu Henry Miller, unscriitor libertin, care a reuşit să facă literatură şi din textelecele mai deocheate, graţie unui talent ieşit din comun. Erica Jongnu e cu nimic mai prejos, doar că e femeie şi priveşte viaţa şitoate experienţele ei sexuale din punctul de vedere al unei femeicare, constatăm încă o dată, dacă mai era nevoie, e diferit. Dar întrimiterea la Miller se ascunde şi o capcană enormă. Cine vadeschide această carte cu gândul că va avea delicii erotice şi seva desfăta cu un noian de scene de acuplări va fi total dezamăgit.Erica Jong - de fapt, eroina Isadora Wing - e avidă de bărbaţi, încăutarea celui ideal şi imposibil, dar scenele ei erotice suntde-abia schiţate, o boare, un abur şi de la un punct încolo lipsesccu totul. Înţeleg considerentele de marketing ale editurii, care atipărit cartea în colecţia Eroscop, dar înclin să cred că n-ar fitrebuit să se întâmple asta, pentru că publicul ţintă al acesteicolecţii, obişnuit cu delicii sexuale risipite în aproape fiecarepagină, va fi surprins şi nu va aprecia cartea. Dar să luămlucrurile aşa cum sunt.

Cine este Erica Jong? O scriitoare americană care a devenitcelebră în 1973, după publicarea acestui roman (prima ei carte!),care a creat senzaţie pentru modul deschis, dezinhibat al abordăriirelaţiilor sexuale ale femeilor. Cartea a fost tradusă în vreo 27de limbi şi tipărită în peste 20 de milioane de exemplare. Aapărut, într-adevăr, într-o epocă de exacerbare a feminismului(unul dintre capitole sfârşeşte cu transcrierea unui imens afişvăzut pe un drum din Franţa - Femmes! Liberons nous!, Femei, să neeliberăm!), dar succesul i s-a datorat doar în parte acestuifeminism.

Eroina se descrie pe ea însăşi mai bine decât ar face-o oricinealtcineva - "Sunt din New York, sunt evreică, provin dintr-ofamilie foarte nevrotică şi înstărită din clasa de mijloc,căsătorită pentru a doua oară cu un psihiatru, nu am copii, amdouăzeci şi nouă de ani, tocmai am publicat o carte cu aşa-zisepoeme erotice, lucru care a făcut ca nişte bărbaţi ciudaţi să măsune în toiul nopţii cu propuneri, şi a stârnit o mare vâlvă înceea ce mă priveşte - turnee cu citire de poeme în colegii,interviuri, scrisori de la nebuni, şi astfel am luat-o razna. Amînceput să-mi citesc propriile poeme şi să încerc să devin una cuimaginea prezentată de ele. Am început să cred că sunt un personajde ficţiune inventat de mine." Trei decenii mai târziu Erica Jongînsăşi îşi descria astfel personajul: "Isadora vrea dragoste, însăcum poate recunoaşte dragostea atunci când nebunia sexului oorbeşte? E frenetic de ambiţioasă, cu toate astea fanteziile eiromantice îi stau mereu în cale. Vrea să scape de părinţii ei, săse regăsească - şi cu toate astea e condusă de forţe de familie pecare nu le poate înţelege pe deplin. Vrea să se elibereze deconstrângeri, însă continuă să se lase prinsă de noi versiuni aleacestora. În cea mai mare parte e tiranizată de propriile-inevroze. Vrea totul dintr-odată. Nu are linişte. Vrea cu disperaresă fie scriitoare, însă nu poate să stea liniştită." Prin urmare,eroina e o scriitoare care vorbeşte despre experienţele proprii -într-adevăr cum făcea Henry Miller. Ca să vorbească despre eaînsăşi, Isadora Wing trebuie să coboare adânc în ea însăşi şi săurce iaraşi la lumină; să admită căutările permanente: "I-am spusîntreaga mea poveste de căutare a bărbatului imposibil şi cum măpomeneam întotdeauna înapoi de unde pornisem: în interiorul minţiimele. Le-am întruchipat pe surorile mele pentru el, pe maică-mea,pe taică-meu, pe bunicii mei, pe soţul meu." Şi încă: "Necazul cumine era că voiam întotdeauna să excelez în toate. Cea mai bunăamantă. Cea mai mare înfometată de dragoste. Cea mai maresuferindă. Cea mai mare victimă, cea mai mare nesăbuită. Dacă măbăgam tot timpul în belele, era din cauza nenorocitei de vine cădoream întotodeauna să fiu cea mai bună. A trebuit să am cel mainebun soţ dintâi, cel mai enigmatic soţ de-al doilea, cea maiîndrăzneaţă primă carte, cea mai nesăbuită panică post-publicare.Nu pot face nimic pe jumătate." Extraordinară această oscilaţie aunei femei între a fi cineva şi a fi o femeie obişnuită. "Trupul eintim legat de scris, cu toate că natura exactă a legăturii esubtilă şi poate lua ani până a fi înţeleasă."

"În cei treizeci de ani care au trecut - declara Erica Jongdespre propria carte, după decenii - am fost frapată de cât desimilare au fost răspunsurile faţă de roman în culturi extrem dediferite. Cititorii chinezi, japonezi şi coreeni au fost al fel deentuziasmaţi de carte ca şi cititorii francezi, italieni, nemţi,spanioli şi iugoslavi. Odată cu căderea comunismului, romanul adevenit disponibil în Polonia, Cehoslovacia şi fosta UnineSovietică. M-a fascinat să văd cât de asemănătoare suntcontroversele convingerilor sexuale peste tot în lume."

Un alt unghi important al cărţii e actul de creaţie. Despretoate simţirile şi aventurile ei, Isadora Wing notează într-uncaiet. Într-un moment de depresie, când e părăsită de unul dintrebărbaţi, intră în transa de scriitor: "M-am aşezat pe pat, mi-amîmprăştiat caietele şi poemele în jurul meu, şi am început sărăsfoiesc un caiet gros, cu spirală, din urmă cu patru ani de zile.Nu era un sistem special. Însemnări de jurnal, liste cumpărături,liste de scrisori la care trebuia să răspund, ciorne de scrisorimânioase pe care nu le trimisesem niciodată, tăieturi lipite dinziare, idei pentru povestiri, primele ciorne ale poemelor - toateamestecate laolaltă, haotic, aproape ilizibil. Introducerile erauscrise cu carioca de toate culorile. Trebuia să simt şuvoiul decerneală în timp ce scriam. Şi voiam ca lucrurile vremelnice sădureze. (…) În timp ce citeam caietul, am început să fiu atrasă înel ca într-un roman. Aproape am început să uit că eu îl scrisesem.Şi atunci a început să mi se limpezească în minte o revelaţieciudată. Am încetat să mă învinovăţesc, era atât de simplu. (…) Amrămas foarte liniştită şi m-am uitat la paginile pe care lescrisesem. Ştiam că nu voiam să fiu prinsă în capcana propriei melecărţi. Eram capabilă să-mi expediez opera la o editură." Cartea defaţă, putem presupune, este cea expediată la editură.

Erica Jong este conştientă şi de capcane. Feminismul pe care l-apropovăduit şi ea a coincis la un anume moment cu libertinajul şirenunţarea la moravurile stabilite. Era vremea în care înfloreaumişcările flower-power şi hippy, în paralel cu prima explozie aconsumului de droguri tari. Bune şi rele, ca întotdeauna. "De ceeşti feminist? - am întrebat de curând un tip pe care îl cunosc şicare e un foarte înfocat susţinător al mişcării. Pentru că înzilele noastre e cea mai bună cale de a ţi-o trage -, a zis el.Chauser ar fi fost la el acasă aici." De fapt, chiar aşa erauvremurile în urmă cu treizeci, patruzeci de ani. Cam peste tot înlume.

De ce trebuie să citească această carte orice femeie? Pentru căse va regăsi în ea în întregime - trăiri, impulsiuni, vise. Pentrucă e sinceră în toate - bune şi rele. Pentru că nu e, în ciudaepocii în care a fost scrisă, o carte chiar feministă, ci maidegrabă a împăcării dintre sexe. Pentru că, în sfârşit, induceoptimism - iar într-o epocă cum e a noastră (dar n-au fost toateepocile la fel?) e foarte important.

Despre cum s-a vindecat eroina de teama de zbor care dă titlulcărţii, vă las să descoperiţi singuri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO