Am auzit pentru prima data despre el de la mama, care nu a putut sa-mi spuna decat ca "....era ca nimeni altul". Ulterior am mai auzit mici franturi - vorbe, despre faima marelui artist, dar nici un sunet. Poate si de aceea, primul contact sonor, acum, in 2007 a fost o revelatie.
Asa cum aflam din excelenta prezentare din booklet-ul semnat de etnomuzicologul Gruia Stoia ce insoteste CD-ul editat de casa de discuri Electrecord si intitulat pur si simplu Fanica Luca, Iordache - Luca Stefan a vazut lumina zilei la Bucuresti la 5 aprilie 1894, intr-o familie in care s-au nascut paisprezece copii, din care in viata au mai ramas doar cinci. Baiatul flautistului si naistului lautar Iordache si-a urmat destinul talentului sau si astfel s-a scris istoria unuia dintre cei mai cunoscuti muzicieni romani ai anilor dintre cele doua razboaie mondiale si ai deceniilor ce au urmat pana in anii saizeci. Fauritor de istorie, intemeietor de scoala, redefinind rolul de lider, alaturi de vioara, al naiului in taraful traditional, Fanica Luca a primit suprema recunostere a meritelor sale in cele mai importante centre culturale ale lumii de atunci si de acum, fiind adulat de publicul si de critica din Paris, Londra sau New York. "Am gustat din gloria artistica si din cea mai frumoasa viata", declara artistul care, altminteri, a avut parte de o existenta plina de dramatice intorsaturi.
Albumul recent aparut reprezinta, prin cele nu mai putin de douazeci si patru de piese pe care le contine, o deosebit de valoroasa opera de restituire a unei arte inegalabile catre generatiile ultimilor treizeci de ani, care nu au avut sansa de a asculta frumusetea folclorului romanesc talmacit de Fanica Luca.
Este greu de descris in termeni obiectivi fiorul pe care il transmite aceasta muzica acum, intr-o epoca in care praful se asterne cu viteza orelor si a zilelor peste tot ceea ce inseamna ideea de penultim, fie ca este vorba despre un model, o aparitie sau o versiune, de orice... Incercand sa nu cada in capcana unei simple insiruiri de superlative, cronicarului nu ii ramane la dispozitie decat posibilitatea unor comparatii. Daca vreodata ati simtit nevoia unei inspiratii adanci la emotia intempestiva ce v-a cuprins atunci cand o ascultati pe Maria Tanase sau pe Grigoras Dinicu, atunci veti putea intelege asemanarea, ba mai mult, identificarea artei lui Fanica Luca cu cea a marilor artisti mai sus mentionati.
Cat de bine ar fi pentru viitorul si prezentul nostru ca tinerii nascuti dupa '89 sa vina in contact cu folclorul traditional prin intermediul acestor artisti-pilon ai ideii de specific national (in sens inalt) prin intermediul unui sistem educational muzical nesofisticat si atractiv. Din pacate insa, in ziua de azi se pare ca nu este "trendy" nici macar sa visezi cu ochii deschisi.
Pacat ca booklet-ul nu da informatii despre muzicienii care apar pe parcursul melodiilor alaturi de marele artist, si nici amanunte legate de provenienta si anii in care au fost realizate inregistrarile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
