Ziarul de Duminică

Ursul păcălit de oameni/ de Anca Nastasi. GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

14.03.2013, 23:51 1884

Comoara nationala sau pacoste? Vorbim astazi despre ursul brun. Animal salbatic pe care ne-am angajat in fata Uniunii Europene sa-l protejam, dupa ce Europa de vest aproape ca l-a exterminat. Avem prea multi ursi si tot mai multi oameni atacati! Ba nu, sunt putini si pe cale de disparitie! De ani integi autoritatile, vanatorii si iubitorii de animale se razboiesc in cifre si planuri de management pentru protejarea acestei specii.

Din 1989 si pana astazi, ursul a omorat zeci de oameni si a ranit peste 100.

In Romania sunt cateva mii de ursi. Atacurile ingrozitoare de asta-toamna, din Dambovita si Arges, ne-au aratat lipsurile din programul de ingrijire a acestei specii. Braconajul cu latul, scapat cu totul de sub control si nepedepsit de justita romana, e o cauza principala a atacurilor. Insa si ignoranta turistilor si lipsa respectului fata de natura, au provocat adevarate tragedii.

Muntii Carpati, paduri intinse, pasuni vaste. Aproape fara autostrazi si cu o infrastructura saraca, perpetuata din vremuri comuniste, Romania e unica: practic, ultima tara din Europa in care ursul brun se mai poate misca liber, in cautare de teritorii.

Acum 50 de ani, Europa de vest exterminase deja aceasta specie. Romania comunista, in schimb, se lauda in fata vanatorilor din lumea buna a Europei cu 12 mii de ursi in salbaticie, dar vâna un singur om.

Cati ursi sa mai fi ramas in 2013? Depinde pe cine intrebi! Padurarul e dezinteresat si sincer: „In principiu sunt 3 cifre – spune Kadar Tibor, inginer silvic: verzii zic ca avem 3.000, oficialii zic ca avem 7.000. Verzii au interes sa declare mai putin, sa nu se mai vaneze. Vanatorii zic ca avem prea mulţi, ca sa le aloce o cota mai mare. Adevarul e undeva la mijloc.”

Oricati ar fi, ne-am angajat solemn in fata Europei sa-i protejam. Detinem si azi recordul European la numarul de exemplare, dar cu ce pret? Scena in care Florin Piersic, in rol de Harp Alb, se lupta cu ursul pe viata si pe moarte se intampla si azi in padurile Romaniei. Doar ca nu e regizata, iar ursul nu-i dresat. Specia salbatica, protejata de statul roman, a facut crime in fiecare an. Peste 100 de raniti si 20 de morti – rezultat sinistru al convietuirii noastre cu ursul brun, de la revolutie incoace.

De departe, cel mai cumplit accident s-a intamplat in 2004, in Brasov, cand 12 oameni au fost atacati de urs la gratar, langa un container de gunoi. Doi au murit, iar ceilalti au scapat cu rani cumplite.

Ramon Jurj cerceteaza comportamentul ursului si isi face doctoratul pe o tema pe cat de veche, pe atat de actuala: conflictul dintre om si urs. A fost printre primii care au ajuns la locul atacului: „Erau niste persoane in stare de ebrietate, au aruncat cu jar dupa urs si atunci ursul a devenit agresiv, asta a povestit o cetăteană care a fost si ea la acel gratar, dar la urma n-a mai recunoscut c-au fost ei de vina. Atacul este un comportament natural al fiecarui animal, sa se apere, pentru a scapa.”

Brasovul – ingrozit, s-a calmat cand autoritatile i-au prezentat un urs impuscat, pe masa de autopsie. Vinovatul oficial, a fost evident – URSUL si ca dovada a fost prezentat publicului diagnosticul de „rabie”.

Insa Buletinul European al Rabiei, in care teoretic se raporteaza toate cazurile, inca din anii 80, nu pomeneste de asa ceva, in toata istoria sa.

In 2007, o americanca a murit sfasiata de urs, intr-o exursie in Bucegi. „Acolo ursul – spune Ramon Jurj – a fost impins spre turisti ca sa faca poze, de alte persoane, iar turista s-a speriat cand a vazut ca ursul alearga inspre ea, dar ursul nu  a alergat inspre ea sa o atace, pur si simplu voia sa scape de ceilalti care l-au haituit.”

E limpede ca atacurile mortale au fost mai totdeauna provocate de om, care adesea uita ca animalul salbatic e imprevizibil si extreme de periculos.

Asta toamna, alti doi oameni si-au aflat sfarsitul in gheara ursului, in Dambovita, iar patru au fost grav raniti, printre ei o femeie ruda cu ministrul mediului. Autoritatile, impinse de la spate de isteria oamenilor, au pornit si ele la atac… cu elicopterul si lunetistii! Nu ca sa-l omoare pe criminal, ci ca sa-l tranchilizeze si sa-l relocheze. Vanatorii au ironizat managementul situatiei.

Povestea de groaza  s-a incheiat… dupa ce un vanator a impuscat un urs pe acolo. Sa fi fost acela ursul criminal?

Colac peste pupaza, politistii au descoperit ca cel putin unul dintre morti era braconier, ca ursul se zbatuse in capcana, si se aparase vitejeste de omul care-l atacase cu o sulita. Din nou, diagnosticul de rabie, pus ursului ucis, vine sa justifice „atacul” si sa spele imaginea autoritatilor care nu pot opri accidentele mortale! Doar ca nici acest caz de „rabie” nu apare in buletinul European.

Desi cotele de vanatoare sunt mici, restaurantele cu specific vanatoresc vand anual tone de carne de vanat. Functionarii de la mediu arata cu degetul spre administratorii fondurilor de vanatoare: ca nu stapanesc fiarele si ca nu descopera laturile.

Statistic vorbind, justitia tine nu cu ursul protejat, ci cu braconierul: nu sunt dosare finalizate de braconaj cu latul! Odata cu pedepsirea reala a braconierilor, ar disparea laturile. Macar cele ale schingiuitorior de animale, pusi pe capatuiala. Dar cum ramane cu miile de sateni care pun laturi ca sa-si apere gradinile?

Paznicul de vanatoare nu poate transforma ursul in dobitoc domestic, care sa manance la troaca din padure. Tocmai de aceea, in Germania, legea chiar interzice hranitorile pentru animale salbatice. Cercetatorii confirma ca plimbarea de toamna, prin poienile de la poalele muntilor, dupa fructe zemoase si jir de fag, face parte din comportamentul normal al ursului, de cand e el pe lume, fiindca vrea sa manance pe indestulate, sa poata hiberna.

E criminal omul care isi apara proprietatea?

Ani intregi, taranii si oierii s-au tot plans de pagube. Abia in 2008 a aparut legea despagubirilor. Au mai trecut inca doi ani pana cand statul roman – proprietar al ursului distrugator –, a inceput  sa despagubeasca. La pretul pietei, dar prea tarziu. Ura taranilor fata de urias e mai puternica decat increderea in lege. Isi fac singuri dreptate! Zeci de ursi sfarsesc anual in chinuri groaznice, prada ciobanilor sau satenilor furiosi. Cei care scapa cu viata, devin extreme de periculosi, fiindca nu-si uita calaul.

In tara sunt doua echipe de specialisti inimosi care scapa ursii din asemenea chinuri. Dar nu sunt detectivi, si taranii ii cheama doar cand nu mai stiu cum sa scape de jivina capturata, cam de vreo 30 de ori pe an.

Cercetatorii lucreaza din greu la o baza de date: iau si mostre de par si piele, in laboratorul genetic le analizeaza semintiile. Fiecare urma e masurata si indosariata. Dar e o munca de Sisif! Si pe deasupra periculoasa!

Contra cronometru, ursul e dus cat mai departe. Cateodata, se trezeste din amorteala in poiana cu flori. Alteori, se trezeste in cusca, pe camion.

La Brasov, un cartier intreg s-a inaltat exact in calea ursului: intre barlog si zona in care se hraneste. Expansiunea imobiliara fara cap, fara studii de impact asupra naturii, inceputa inca de pe vremea comunistilor continua si astazi, iar ursul – care da nas in nas cu asezarile omenesti,  devine „urs – problema”. Specialistii institutului de cercetare si amenajari silvice duc o munca de Sisif cu relocarea exemplarelor care se aventureaza pe teritoriul castigat de om. Misiunile de relocare sunt pline de neprevazut!

Dar, de cele mai multe ori, in intalnirea cu omul, ursul sfarseste in chinuri.

In concluzie, taranul care pune lat, nu-si apara proprietatea, ci dimpotriva, isi pune viata in pericol! Iar autoritatile care nu pedepsesc braconajul sunt complice la crima ursului.

Ianuarie, cartierul Racadau din Brasov: 7 seara. Locatarii vin de la serviciu sau cu copiii de la after school, e forfota. Ei si, la liziera padurii, Mos Martin, atras de mirosul imbietor de gunoi, a sosit sa ia cina. E, totusi, prevazator, inainte sa se-nfrupte din container se uita roata si evalueaza riscul. Oamenii care pandesc din masini, lampa camerei de luat vederi, padurarii care asista la spectacol par de incredere, asa ca se aseaza la masa. Tresare vigilent, cand mai aude cate un motor pornit.

Ce-a gasit in caserole si pungi nu-i ajunge nici pe-o masea, asa ca da tarcoale blocurilor si dupa ce traverseaza strada si trece pe langa gradinita, poposeste la cusca unui caine si-i goleste blidul! 

Hrana bogata, cu carne, usor accesibila e ca un drog! Odata gustata, o va cauta toata viata, si mai mult ca sigur, va sfarsi intr-un conflict cu omul.

 

Dupa furia de la inceputul anilor 2000, cand aici veneau autocare cu turisi, iar unii de-a dreptul hartuiau ursul si faceau cu el exhibitionism ca la circ, autoritatile se spetesc sa tina ursul departe.

Ca sa intelegem ce greseste Romania in protejarea ursului, privim valea Racadaului ziua: in stanga, pe versantul sudic si insorit al masivului Tampa, ursul isi face barlog. Cercetatorii au gasit patru. Pe versantul de vizavi, ursul merge sa caute hrana. Acum 50 de ani, comunistii care au construit habar n-aveau de studii de impact sau de protejarea faunei.

Animal oportunist, ursul nu e prost sa ocoleasca blocurile si sa pribegeasca prin paduri dupa mancare, cand o are sub nas.

Iar orasul creste, in ciuda crizei imobiliare. Si azi, ursul si habitatul lui sunt ultimul lucru la care se gandesc oamenii:

Padurile din jurul Brasovului apartin comunitatii si sunt administrate de regia locala Kronstadt. Aflata intre ciocan si nicovala: sa protejeze si ursul si localnicii de pagube si accidente. Pana azi a relocat vreo 22 de ursi, iar in 2012  a vanat trei. Chiar si asa, padurile raman suprapopulate. 

Zadarnic au cerut brasovenii mai multe autorizatii de impuscare. Legea ii obliga sa protejeze ursul ca individ, fara sa-i poata proteja habitatul salbatic.. La fel, in Covasna si Harghita, ursul e protejat, dar habitatul sau, nu.

Kadar Tibor e inginer silvic, lucreaza la un proprietar privat. Biroul lui e padurea. Se intalneste des cu ursul. A invatat de la bunici sa evite accidentele: face in permanenta zgomot – atat cat ursul sa-i simta prezenta, dar nu prea tare, ca sa nu-l sperie. Ii e mila de soarta lui si e convins ca azi ursul brun da ultima sa batalie cu omul, fara sanse de izbanda.

Ne explica de ce mai sunt suparati oamenii pe urs: ursul are obiceiul de a zgaria scoarta, inca nu stim sigur de ce, raneste baza, mai ales la molizi. Intr-o padure virgina, acest lucru e de-a dreptul util – lemnul mort e cel mai bun ingrasamant. Dar fara sa-si dea seama, ursul si-a bagat nasul in economia de piata, strica material lemnos...

Un studiu WWF arata totusi ca romanul e extrem de tolerant cu ursul. Doar 6% dintre intervievati il considera o amenintare. 76% dintre români vad ursul ca valoare naţională

Ursul e mult mai intelligent decat ne inchipuim noi. 

In 2008, tot brasovenii s-au trezit cu ursu-n casa, la etajul 3. Au sunat la 112. Dupa o cascadorie pe acoperis si o interventie care a fost stirea zilei in tara, ursoaica si puiul ei au fost salvati si scosi din oras. Germanii in schimb, s-au baricadat in case cand au aflat ca UN urs le-a calcat granita. Animalul „protejat” a supravietuit pe teritoriul Germaniei doar 60 de zile, pana cand vanatorii l-au impuscat sub pretextul ca era „urs-problema”.  Povestea lui Bruno, si a tuturor celorlalti ursi pe care vest-europenii nu i-au suportat in ograda lor, ne-o spune un biolog german care s-a mutat cu totul in Romania, sa studieze relatia dintre om si urs – care aici se bazeaza mai degraba pe inconstienta, decat pe frica sau respect.

Brasovenii isi facusera un obicei sa indoape micile fiare de pe Tampa, fara sa-si dea seama cat rau le faceau sau ca isi puneau viata in pericol. Puii s-au lasat tranchilizati fara efort si dusi intr-un centru de „reabilitare”, in Harghita, unde un voluntar invata ursii sa redevina salbatici si sa nu mai considere omul ca sursa de hrana. 

 

Accesul tot mai usor la hrana omului a provocat un alt fenomen anormal in salbaticie: inmultirea excesiva. Ursoaicele nu mai fac unul sau doi pui, ca pe vremuri, ci cate 4 - 5. Sunt cele mai iubitoare si cele mai periculoase mame de pe pamant! De altfel ele sunt acuzate de cele mai multe atacuri impotriva omului. A trecut un an de cand un barbat din satul Filia, Covasna si-a vazut moartea cu ochii, in lupta cu o ursoaica. La 60 de metri de propria lui casa, i-a iesit in cale de dupa un deal, s-a simtit amenintata si n-a asteptat sa vada ce ganduri are omul.

Lui Kelemen Sandor lovitura i-a rupt clavicula, i-a sfasiat umerii si bratele, i-a sfasiat burta. S-a salvat, pentru ca a ramas lucid si a reusit sa fuga. A urmat un an cumplit pentru intreaga familie, ramasa fara nici un venit si cu cheltuieli uriase in spital. Fortat, baiatul de scoala s-a angajat brutar in sat. Ranitul a batut pe la toate portile: la primarie, la mediu, la CAS. Statul despagubeste doar pagubele materiale pe care le provoaca ursul, la cele umane nu s-au gandit legiuitorii. Singurul ajutor banesc – cateva sute de lei primite de la fondul de vanatoare. Iar omul mai are de indurat operatii, pentru scoaterea tijelor. In Statele Unite, omul ranit de urs e  despagubit, insa doar daca reuseste sa demonstreze ca n-a fost el vinovat. Ca sa-si faca dreptate, acest taran ar trebui sa se razboiasca in justitie cu statul. N-o va face, nici nu stie cum ar putea.

 

Dar cum protejeaza nemtii ursul?  Sunt doar europeni model, nu? Ursul e simbolul Berlinului! Foarte simplu: l-au exterminat cu mult inainte ca sa adopte legea prin care-l protejeaza.In Germania, oamenii nu sunt obisnuiti sa coexiste cu ursul de mai bine de 170 de ani, pentru ca in Germania ursul a fost exterminate inca din 1835! Atunci a fost impuscat ultimul urs. Si ca sa comparam relatia europeanului cu ursul, luam anul de gratie 2006:  in timp ce pe plaiuri mioritice romanii inconstienti dar inimosi, carau sacose la barlog sa hraneasca puii orfani, neamtul - cetatean prevazator, impusca unicul urs care indraznise dupa 170  de ani sa se aventureze pe teritoriul german. Greseala lui: a dat iama in oi. Dupa ce a zacut doi ani intr-o camera frigorifica, trupul neinsufletit a fost impaiat si natura moarta poate fi azi admirata, intr-un muzeu. Intre timp, si-au facut si nemtii un plan de management – in caz ca mai apare in ograda lor vreun urs.

Romanii, darnici, s-au oferit chiar sa ajute la repopularea Alpilor. Asta nu este un scop dorit nici in Germania, nici in Austria!

Ursul e blazonul Bernei, capitala Elvetiei. Romania le-ar fi dat gratis macar 10 ursi. S-a făcut un referendum local, cetatenii n-au fost de acord cu reintroducerea ursului. „La noi, in Elvetia,  problema e ca avem prea multe localitati, prea apropiate, populatie foarte densa. Ursul nu mai are loc.”

La noi, ursul e protejat. Dar e o problema pentru tarani, pentru ciobani!

Vanatorii propun o lege noua, care sa autorizeze pe loc impuscarea ursilor periculosi. Dar autoritatile reactioneaza greoi.

Si in timp ce braconajul e in floare, vanatoarea e in declin. Oficial, cel putin, vanatorii n-au reusit sa vaneze cotele pe care le-au cerut. Pentru sezonul 2011 - 2012 au cerut peste 700 de ursi, li s-au aprobat doar 335, din moment ce cu un an in urma, obtinusera o cota de 320 de ursi, dar abia de vanasera 250.

Business-ul nu mai merge ca alta data, se simte o schimbare fata de anii 90, cand era la mare moda vanatoarea, acum e la moda sa fii verde. Pana si regale Spaniei, vanator celebru, care venea pe la noi sa impuste, a lasat-o mai moale, de cand WWF-ul i-a retras presedintia onorifica, fiindca l-a prins la vanatoare de elefanti, in Africa.

Iar azi, vanatoarea nu mai e sportul pasionatilor, ci mai degraba prilej de intalniri de taina intre oameni de afaceri.

Din banii platiti pe trofeu, fondul de vanatoare castiga 80%, restul merge la stat. Insa administratorii fondului, platesc statului chirii anuale, iar daca au ursi, pretul e de zeci de mii de euro. Daca il impusca ei, ca sa nu mai faca pagube, nu castiga nimic. Interesul lor e sa pastreze vanatul pentru clienti cu bani, nu sa apere satele de pagube.

Cum vanatoarea la urs e perceputa drept crima in Europa, padurarii romani se reprofileaza acum pe turism cinegetic, mai ales ca strainii dau si cate 50 de euro, ca sa stea intr-un foisor si sa vada prin geam cum vine ursul la hranitoare.

 

Se vede cu ochiul liber ca teritoriul ocupat de om s-a dublat. Ursilor capturati in oras si eliberati apoi in salbaticie, cercetatorii le-au pus zgarda cu GPS. Hartile care configureaza traseele ursilor, arata ca ei se izbesc in drumul lor de adevarate ziduri, pe care i le pune in cale omul. Puse cap la cap, traseele ursilor monitorizati arata clar ca la maturitate ei isi aleg teritorii mari, de mii de hectare, pe care nu si le incalca, si ca sunt in stare sa mearga sute de kilometri ca sa-si gaseasca locul, doar ca le e tot mai greu. Pare incredibil, dar proaspata autostrada Deva-Lugoj risca sa provoace un dezastru natural: sa intrerupa conectivitatea habitatelor dintre muntii Apuseni si Carpatii meridionali, acolo a mai ramas o fasie de vreo 10 km de habitat natural, in care nu e gard, prin care animalele pot terce dintr-o parte in alta. Odata inchisa si aceasta poarta, de o bariera uriasa, pe care gonesc masini, salbaticiunile din Apuseni sunt sortite consangvinizarii: n-or sa mai poata face schimbul de gene. Pe termen lung, asta inseamna degenerarea speciei. Solutia ar fi simpla: poduri verzi pe de-asupra soselei de viteza. Au facut-o croatii, care se pot lauda cu cel mai bun management al ursului. Dar ei au doar 1.000.

 

Si in timp ce in randul autoritatilor nu stie stanga ce face dreapta, echipele de salvare a ursilor nu mai prididesc in munca de tranchilizare si relocare a unor animale multe,  dar chinuite, haituite si condamnate pe nedrept.

In concluzie, omul e singur vinovat pentru conflictele cu uriasul salbatic.  Dar securea razboiului poate fi ingropata, depinde doar de noi.  Daca invatam sa-l respectam, sa-l ocolim, sa nu-i mai punem capcane si sa pedepsim faradelegile impotriva naturii, iar statul sa rascumpere pagubele facute de urs, avem toate sansele sa convietuim cu el, fara varsare de sange.   Romania este inca tara cu cele mai mari paduri virgine din Europa, asadar, nu spatiul este problema, ci comportamentul nostrum fata de NATURA, aceasta comoara pe care vestul Europei a pierdut-o deja.

 

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 3 martie 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO