De-a lungul timpului, cladirea din fotografie a servit ca manastire, curte domneasca, loc de refugiu sau de recreere, palat regal (dupa ce i s-au adus modificari conforme rangului), palat al copiilor, muzeu, palat al presedintelui republicii.
Pozitia geografica - asezarea pe varf de deal, marile gradini inconjuratoare si invecinarea cu tabere ostasesti apoi cu garnizoane - explica destinul din ce in ce mai laic si mai pagan al ctitoriei lui Serban Voda Cantacuzino. Iar in legatura cu acest destin, ma simt obligat sa atrag atentia ca inaltarea Manastirii Cotroceni a fost un semn de multumire al ctitorului catre Dumnezeu, pentru ca ii ocrotise viata in desisul padurii care exista pe acele locuri. Asadar, construirea ei a fost un legamant. Daca inainte de Cuza servise atat ca manastire, cat si ca Palat Domnesc, sub el, mai precis, dupa secularizarea averilor manastiresti, dar si a unor manastiri, ctitoria cantacuzina a capatat un rol exclusiv laic, ceea ce a insemnat o sfidare a legamantului lui Serban Voda, o incalcare grosolana. In fotografie o vedem pe Doamna Elena Cuza asezata pe un scaun, inaintea treptelor, la soare. Destinul ei, destinul sotului ei nu au fost cumva afectate de sfidarea legamantului lui Serban Cantacuzino? E o intrebare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
