Am descoprit cele şase dimensuni ale Stilului Emoţional printr-o întâmplare norocoasă, în cursul cercetării mele în domeniul neuroştiinţei afective, în studiul asupra bazei cerebrale a emoţiei umane. Nu am stat niciodată jos, într-o zi, şi nu am decis să visez diferite Stiluri Emoţionale, pentru ca apoi să mă duc să fac o cercetare care să arate că există. În schimb, încă de la începutul carierei mele, aşa cum voi explica mai pe larg în capitolul următor, am fost fascinat de existenţa diferenţelor individuale.
Chiar dacă eşti un citiror atent şi obişnuit de articole pe teme ştiinţifice, mai ales de psihologie şi neuroştiinţă, probabil că nu observi că concluziile trase de aproape fiecare studiu se aplică doar mediei sau celei mai mari părţi dintre subiecţii cerecetării. Poate că studiul a descoperit că prea multe opţiuni împiedică luarea unei decizii sau că oamenii îşi întemeiază judecăţile morale mai degrabă pe baze emoţionale decât pe baze raţionale; poate că a conchis că, atunci când se spală pe mâini, se simt mai puţin stânjeniţi de comiterea unei acţiuni neetice sau de gândirea unui gând imoral sau că oamenii tind să prefere candidatul politic mai înalt celui mai scund. Ceea ce citeşti rareori, însă, este că răspunsul mediu integrează o varietate largă de răspunsuri, la fel cum o face „greutatea medie” a adulţilor din cartierul tău. Raportarea la şi concentrarea numai asupra acestei medii riscă să conducă la ignorarea unor fenomene foarte interesante, şi anume extremele – în acest exemplu persoanele care sunt periculos de supraponderale şi persoanele care sunt anorexice, care nici măcar nu ai bănui că există, dacă ai văzut numai că greutatea medie este, să zicem, de aproximativ 80 de kilograme.
Tot aşa stau lucrurile şi în cazul comportamentului psihologic şi reacţiilor emoţionale. Există aproape întotdeauna extreme: persoana care nu îi judecă pe membrii grupului său etnic sau naţional mai tolerant decât pe cei care sunt diferiţi de ea sau persoana care nu respectă ordinul de a-i administra un şoc electric cuiva, aflat în spatele unui paravan, cu scopul de a-l ajuta să „înveţe mai bine”. Am fost întotdeauna atras de abateri, convins că cercetarea asupra comportamentului uman, gândirii şi emoţiilor are nevoie să se concilieze cu diferenţele individuale. Mai mult decât atât, am conchis cu mult timp în urmă, că existenţa diferenţelor indivduale este cea mai remarcabilă caracteristică a emoţiei.
Acest lucru m-a condus pe drumul cel bun încă de la început. Momentul revelaţiei mele a venit odată cu descoperirea întâmplătoare a faptului că oamenii diferă cu un factor de treizeci în nivelul activităţii cortexului lor prefrontal – activitate asociată cu fericirea şi abordarea cuiva sau cu frica, repulsia, anxietatea şi retragerea. Din acel moment, cercetarea mea s-a concentrat asupra diferenţelor individuale, ceea ce m-a condus la conceptul de Stil Emoţional şi la dimensiunile care îl contituie.
Fiecare dintre noi răspunde în mod diferit la stimuli emoţionali, iar a vorbi despre „cei mai mulţi oameni” sau despre „persoana medie” înseamnă a ignora complet acest lucru. Înţelegerea naturii acestei variaţii, am simţit eu, i-ar permite fiecăruia dintre noi să urmeze imperativul clasic „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
De asemenea, ar avea şi alte consecinţe în lumea reală. Studierea variaţiei în răspunsul emoţional ne-ar permite să prezicem cine ar putea fi vulnerabil la boli mentale şi să prezicem chiar şi un nivel de anxietate şi tristeţe care să-i permită rămânerea în afara bolii psihice sau la care să fie rezilient în faţa adversităţii.
Din volumul Creierul şi inteligenţa emoţională. Cum îţi influenţează tiparele lui unice felul în care gândeşti, simţi şi trăieşti şi cum le poţi schimba, de Dr. Richard J. Davidson şi Sharon Begley, în pregătire la Editura Litera, în seria de nonficţiune, coordonată de Andreea Stoica. Traducere din limba engleză de Valentin Vidu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
