Caietul de însemnări al Anei Greceanu are o poveste ciudată.Cele câteva zeci de pagini, în limba franceză şi, sporadic, îngermană, au fost scrise acum 100 de ani, mai precis, de la 11septembrie 1911, la 24 decembrie 1920. La moartea Anei (5 martie1926, Iaşi), caietul a trecut în posesia fiicei sale, Gabriela(Ali), care ştia perfect şi nemţeşte, şi franţuzeşte. La moarteaGabrielei (9 august 1938, Iaşi), jurnalul a rămas în grija suroriisale, Maria (Mica) Apotecker, iar după moartea acesteia (1967,Bucureşti), a fost preluat de fiica sa, Geta Ghimpeţeanu şi, ladecesul acesteia, a ajuns la Colette, fiica Getei Ghimpeţeanu. Dela Colette a fost moştenit de istoricul şi genealogistul RaduGreceanu.
Însemnările descriu viaţa cotidiană a Iaşului (1917-1920), cumomentele dificile provocate de război, cu atmosfera apăsătoare învremea refugiului guvernului din Bucureştiul aflat sub ocupaţiegermană, cu aglomerarea populaţiei în Moldova, având dreptconsecinţă lipsa alimentelor şi scumpetea extraordinară,amplificată şi de militarii ruşi, care vindeau tot ce aduseseră cuei sau luaseră cu forţa din casele românilor la preţurifabuloase.
Cine este Ana Greceanu? Cu numele de fată Wiegand, s-a născut la1 ianuarie 1841, la Bad Freyenwalde, Berlin, în familia unuicroitor de lux. Părinţii ei nu erau deosebit de înstăriţi. Abiaîmplinise 16 ani când îl cunoaşte pe inginerul Scarlat Greceanu(1826-1882), din familia boierilor Greceanu din Moldova, aflat laspecializare în Germania; la propunerea acestuia, vine în Moldova,la moşia Tăuteşti, ca guvernantă a copiilor săi şi ai soţiei saleEsmeralda, născută Gherghel. La puţin timp după moartea Esmeraldei(cca. 1869), Scarlat Greceanu se căsătoreşte cu Ana şi au împreunăpatru copii: Camille, Gabriela, Maria şi Scarlat.
La moartea lui Scarlat Greceanu, este nevoită să vândă moşiileşi casele de la Tăuteşti (Botoşani) pentru a plăti datoriilesoţului şi să se mute împreună cu Scarlat, mezinul familiei, laBotoşani, unde închiriază o locuinţă. După plecarea lui Scarlatjunior la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, Ana se mută laIaşi, în casa fiicei sale Gabrielle (Ali). Pe la 1914, tânărulScarlat Greceanu îi închiriază un apartament pe str. Lăpuşneanu,unde locuieşte împreună cu Gabrielle. În timpul războiului valocui, aici, şi medalistul francez André Lavrillier, care făceaparte din misiunea militară franceză a generalului Berthelot. Dupărăzboi, Ali Greceanu capătă o locuinţă în strada Kogălniceanu 11(fosta casă a lui Kogălniceanu), unde se mută şi Ana, care moareacolo, în 1926, fiind îngropată la Cimitirul "Eternitatea" dinIaşi.
Redăm fragmente din caietul Anei Greceanu. Titlurile şi noteleşdin parantezele drepteţ ne aparţin. Dan Roman
Traducerea din limba franceză şi germană: dr. EugeniaGreceanu, arhitect;Radu Greceanu, istoric şigenealogist. Fotografiile provind din arhiva familieiGreceanu
"Am două patrii, care-mi este cea mai dragă?"
12 decembrie 1916. …Aglomeraţie nemaipomenită la Iaşi arefugiaţilor din oraşele ocupate. Creşterea preţurilor la alimenteşi lipsa totală a celor mai căutate alimente: lapte, brânză, unt,untură. Preţurile cresc din cauza refugiaţilor de la Bucureşti,care acaparează totul şi se plâng de reaua noastră ospitalitate. Înloc să fie mulţumiţi că sunt primiţi. De ce n-au rămas la ei? Dincontră, ei ne înfometează şi îşi bat joc de noi.
Peste tot îngrijorare. Toată lumea se întreabă: oare germaniivor lua şi Iaşii? Sau se vor opri la graniţa Moldovei, la Milcov,care separă cele două provincii? Nicu [dr. Nicolae Apotecker,1860-1946, medic chirurg, a lucrat la Spitalul "Sf. Spiridon" dinIaşi. Căsătorit cu Maria Greceanu, a avut o fiică, Geta] este deaceastă din urmă părere şi cred că este corectă. Nu mi-e teamă dacăvin la Iaşi şi aproape că îi doresc. În mine se dă o mare luptă.Îmi doresc victoria românilor şi deplâng că atâţia sărmani soldaţiau căzut în luptă. Dar, în acelaşi timp, aş fi disperată dacăgermanii ar fi bătuţi. Să nu mi se spună că nu există iubirea depatrie.
Tulcea a căzut şi încă toate micile localităţi din zonă. Luptelecontinuă la Buzău-Râmnicu Sărat. Inutil sacrificiu al armateinoastre.
Aici, la Iaşi, lumea năvăleşte din toate colţurile şi ne sufocă.Este aproape imposibil să-ţi procuri lucrurile necesare pentruîntreţinere. Întrucât am fost bolnavă de gripă, nu pot să ies dincasă. Sunt mulţumită că nu mă îmbrâncesc cu refugiaţii, care suntatât de rău-voitori. Nu pot să le înghit impertinenţele. Charles[Scarlat Greceanu junior, 1875-1957, inginer. Fiul lui ScarlatGreceanu şi al Anei Wiegand] este încă la Focşani. Dar oraşul estedeja asediat. Şi nu ştiu unde va pleca de acolo.
28 de districte au fost cucerite; ne mai rămân 6-8 cu totul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
