VITRALII / Neamul şi Babilonia

1 iul 2009 Autor: Ion Andreita

In „Cuvântul către cititor" şi „Neoprimitivismul" – două avertizări aşezate la inceputul acestei cărţi („Neamul şi Babilonia", de George Apostoiu, Editura România in lume, 2009) –, sunt expuse tema şi criteriile folosite in abordarea scriitorilor şi fenomenelor culturale avute in vedere. Criteriile se desprind din ciocnirea polemică, până la scânteie, cu falsele criterii, mai ales de ordin politic şi ideologic: opţiuni, opinii singulare sau de grup, determinate de interese extraculturale şi extraliterare – şi astfel, implicit, anticulturale şi antiliterare. Opţiuni şi opinii acceptate – şi impuse, apoi, prin norme – de către reprezentanţii autorităţii statale, din ignoranţă, oportunism şi interese meschine. Aceasta este cheia cărţii, pe care autorul o declară tranşant, din primele rânduri: „La alcătuirea ei m-am oprit deliberat la disputele… dintre tradiţionalişti/autohtonişti şi modernişti" – practic, intre cei ce apără/slujesc identitatea naţională şi cei ce văd/slujesc disoluţia naţiunilor (idee deloc străină de Noua Ordine Mondială) aşa-zişii post-modernişti, in opinia autorului. „Cartea este una polemică" – avertizează George Apostoiu – stilul răspicat, limpede, colorat când cu vitriol, când cu umor subtil, susţinând acest discurs.

Trebuie subliniat, din capul locului, că autorul participă la această bătălie de pe baricadele identităţii naţionale şi a valorilor literar-filozofice (culturale, in general) care au slujit-o şi continuă să ţină steagul sus, cu demnitate, in pofida tuturor vicisitudinilor.
Tot dintru inceput se cuvine a evidenţia titlul ales de George Apostoiu pentru această carte: „Neamul şi Babilonia" – exact şi unic ca o săgeată spre ţinta sigură; mustos in sensuri ca o fertilă brazdă de adevăr; satiric prin ricoşeu la Turnul Babel; grav prin abordarea esenţei unui popor. Fericita sintagmă a fost preluată – după cum mărturiseşte autorul – dintr-o replică a lui Mircea Vulcănescu, la o dezbatere pe marginea unui dispute similare, petrecută intre cele două războaie mondiale, când renumitul savant a enunţat, cu o claritate de axiomă: „Nu sunt alţii termenii dezbaterii. Ci aceştia: Neamul şi babilonia".
Revenind la disputa noastră, este necesar să mai amintim un lucru – pentru că astfel de fenomene se pare că au loc ciclic, in special după mari cotituri sociale; in cazul nostru, schimbarea din decembrie 1989. Să amintim, deci, că mulţi din cei contestaţi astăzi de către „post-modernişti" au suferit un tratament similar şi in obsedantul deceniu 50-60 – pe care il invocă şi George Apostoiu – perioada mai exactă fiind din 1946-47 până prin 1963-64; adică aproape două decenii, in care zăbala pusă culturii şi literaturii române a ros până la sânge. Atunci – susţine Marin Niţescu in „Sub zodia proletcultismului" (o carte cu destin tragic, care in unele privinţe trimite la „Neamul şi Babilonia") – „atitudinea reală faţă de operele şi personalităţile trecutului a fost… dictată de poziţia lor faţă de Rusia şi de evrei, iar pentru cei incă in viaţă, şi de pe poziţia faţă de politica partidului". In consecinţă, in anul 1946 s-a dat publicităţii un catalog de „Publicaţii scoase din circulaţie" – redactat de către ministrul Propagandei, P. Constantinescu-Iaşi, şi ministrul de Interne Teohari Georgescu, şi aprobat de către rege – prin care au fost interzise 1843 de titluri. Doi ani mai târziu, in 1948, erau interzise (tot legal) incă peste 10.000 de titluri. Unii autori – Goga, Crainic, Mircea Vulcănescu, Gyr, Romulus Dianu – au fost interzişi in intregime. Alţii – intre care Maiorescu, Lovinescu, Călinscu – deşi neincluşi in liste, nu au mai fost tipăriţi până in 1964.
Printr-o semnficativă coincidenţă, George Apostoiu incepe cercetarea sa cu Titu Maiorescu, acelaşi care, „mai mult decât altă personalitate din trecutul nostru, a fost stigmatizat cu cele mai infame epitete şi acuzaţii".
 Imediat după Maiorescu, autorul consacră un spaţiu şi o atenţie speciale lui Mihai Eminescu, pentru a cărui exactă şi deplină cunoaştere face „Două precizări". Puşi in cunoştinţă de cauză cu cele două situaţii specifice ale mijlocului de secol XIX: ideea naţională şi chestiunea evreiască (cu care se confrunta nu doar România, ci şi Europa) George Apostoiu – ca un, parcă, discipol maiorescian raţional, ponderat, dar ferm in principii – ne propune să trecem la cercetarea publicisticii lui Eminescu.
S-ar putea glosa mult pe marginea acestui capitol, pornind desigur de la insăşi aprecierea activităţii de gazetar al poetului. Iar aici ar trebui să avem neapărat in vedere opinia/sentinţă a lui Şerban Cioculescu – adeptul aşa-zisei teorii a „vocaţiei paralele" – care, in Revista Fundaţiilor Regale (din 1 iulie 1939, pag.132) rostea, fără drept de apel: „A nesocoti, dintr-un dispreţ principial, această producţie majoră a spiritului românesc care este activitatea sa ziaristică inseamnă a trece cu vederea unul din modurile prin care ni se relevă geniul eminscian". 
In ceea ce mă priveşte, aş vrea doar să subliniez acurateţea şi nepărtinirea cu care George Apostoiu analizează atitudinea lui Eminescu faţă de străini; nu toţi, global, ci bine precizaţi: austriecii (faţă cu Bucovina) ungurii (faţă cu politica de deznaţionalizare a românilor) grecii (faţă cu moravurile fanariote aduse in Principate) ruşii (faţă cu Basarabia) evreii (faţă cu atitudinea de a câştiga drepturi şi foloase „fără sacrificii şi muncă"). Pe ansamblu, pe toţi cei veniţi la agoniseală gratuită in ţara noastră, el ii numeşte „meşterii şi negustorii răi pe cari străinătatea ii zvârle din sânul ei ca pe nişte elemente netrebuincioase".
Faţă de contestarea de astăzi a lui Eminescu, George Apostoiu o spune răspicat: Eminescu este contestat şi hulit pentru că a intrat in conştiinţa poporului român ca POETUL NAŢIONAL.
Pe lângă Eminescu, in acelaşi spirit – de restaurare, pe merit, a      valorilor – George Apostoiu analizează şi alte personalităţi, a căror operă este contestată azi ori denaturată prin exagerări şi omisiuni: Caragiale, Creangă, Lovinescu, Goga, Eliade, Noica, Cioran, Eugen Ionescu, G. Călinescu. O curajoasă ochire aruncă Apostoiu asupra unor scriitori aflaţi incă la masa de lucru: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Paul Everac, Fănuş Neagu, Eugen Simion. In legătură cu cei cunoscuţi personal (şi intâlniţi, unii, in spaţiul extra-românesc: Franţa, Belgia, Italia) autorul aduce preţioase informaţii de istorie literară, luminând faţete mai puţin cunoscute.
In privinţa stilului – cu insuşirea lui esenţială: polemica, şi tot ceea ce decurge de aici – aş mai evidenţia limpezimea, adeseori sentenţioasă, aforistică, a unor fraze sau propoziţii, precum: „Spiritul critic, şi aşa de distructiv la români, a devenit demolator."; „Intre analiza şi ruptura violentă distanţa este asemănătoare cu cea intre raţiune şi instinct."; „Nevoia de sincronizare nu presupune sacrificarea propriei culturi, renunţarea la identitate."; „A-l uita sau a-l ignora pe Maiorescu echivalează cu o impietate."; „Opoziţia şi rezervele faţă de publicistica lui Eminescu, atunci când nu sunt triviale, işi au raţiuni diferite."; „Inainte de a-l contesta, Eminescu este bine să fie citit."; „Ideea unităţii de neam şi de limbă a românilor din provinciile româneşti este o permanenţă in gazetăria lui Eminescu."; „La numai 20 de ani era deja stăpân pe mijloacele marii gazetării."; „Trecutul este oglinda nemiloasă in care urâţenia prezentului apărea in dimensiuni dramatice."; „Eminescu nu este nici ca poet, nici ca gazetar, un idolatru naţional. Asprimea judecăţilor lui nu-i scuteşte nici pe români."; „Pesimismul lui din poezie il găsim pandant in gazetărie."; „Destinul Basarabiei este axul judecăţii lui Eminescu atunci când scrie despre Rusia."; „Caragiale nu a avut apetit să facă politică, nici nu era făcut pentru politică."; „Creangă a crezut in destinul lui preoţesc."; „Prin pledoaria pentru sincronism, Eugen Lovinescu este figura cea mai autoritară a generaţiei interbelice care a pledat pentru europenism."; „Lovinescu nu se distanţează total de tradiţie, când o face, o face civilizat şi respectuos."; „Ca poet şi gazetar, ca ardelean, Octavian Goga are un crez naţional bine conturat din tinereţe şi niciodată trădat."; „Scriitorii „naţionalişti" sunt trecuţi la index sau stigmatizaţi in numele unei cauţiuni de moralitate confecţionată politic."; „Xenofobia este o acuză care mai intâi discreditează şi apoi ucide."; „Dacă suntem dispuşi să punem măsură in toate, pericolele sunt trecătoare."; „Babilonia a intrat pe toate căile şi s-a manifestat in multe feluri in naţia română. Invidia nu a lipsit."; „După atâta zbucium, să ne odihnim puţin."; „Comisarii ideologici de azi au trecut deja de la contestare la demolare."; „Emil Cioran şi-a câştigat prestigiul in Franţa. Nu uşor. Şi destul de târziu, faţă de cum şi-ar fi dorit."; „Cioran s-a vrut un destructivist zgomotos. I-a reuşit până la urmă. A făcut-o cu geniu."; „Cioran nu este un scriitor de „biblioteca pentru toţi."; „Tunurile de pe baricada din care s-a tras in Eliade au fost orientate spre Cioran."; „Succesul ca dramaturg il găseşte franţuzit: Eugen Ionescu devenise deja Eugene Ionesco."; „Marile bulversări sociale, războaiele, schimbările de regimuri politice conduc la modificări de direcţie in cultură."; „Pleşu este greu de definit, calitatea de filosof vine dintr-o admiraţie pentru capacitatea sa de speculaţie şi de sinteză. In realitate nu are un sistem al lui, filosofic."; „Paul Everac nu este scriitorul care depune uşor armele."; „Ieşirea lui Fănuş Neagu in spaţiul public, pe cât este de exuberantă, pe atât este de inşelătoare in privinţa opiniilor lui."; „Fănuş Neagu a creat o patrie, Balcania."; „Omul deplin al culturii române" este identificat cu insăşi cultura română."
In sfârşit, punând punct insemnărilor mele pe marginea cărţii lui George Apostoiu, voi spune că nu intâmplător ea se incheie, corolar, cu o generoasă şi semnificativă trimitere la POETUL NAŢIONAL: „Bucuraţi-vă, Eminescu nu moare!". Din care citez incă o dată cheia de boltă a intregii construcţii româneşti, la care sapă fără izbândă pigmeii: „Omul deplin al culturii române este identificat cu insăşi cultura română".

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.07.2009

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
George Apostoiu
, Neamul şi Babilonia
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
vreaupresedinte.ro
Inchide