Pictura lui Marcel Lupse (n. 21 august 1954, Dej, jud. Cluj) poate fi definita drept o continua, vivace si eclectica prospectiune a genurilor traditionale.
Mircea Oliv, coautor al recentei monografii dedicate pictorului (Cluj, 2007), evalua acest raport, in principal in termenii unei asumari voluntare a tematicii: "Pictorul este constient ca interesul pentru subiectele 'traditionale', catre peisaj, catre natura moarta, catre portret, apare dintr-o convingere, conform careia acestea mai au inca multe de spus, ele nefiind golite de continut, dar si, de ce nu am spune-o, dintr-o nevoie de ordonare si disciplinare". Fie ca ne gandim la productia sa peisagistica, fie ca luam in calcul seria cununilor de grau, ori a naturilor statice, ne atrage atentia concentrarea sa asupra elementului vegetal, comentata uneori in cheie simbolica. Criticul de arta Aurelia Mocanu interpreta aceasta recurenta a motivului vegetal ca pe un gest de recuperare a "substratului mitic al unei culturi agrariene", iar Calin Dan, semnaland aceleasi repere, vorbea in 1989 despre "viziunea rituala cu origini mediteraneene a artistului".
In prelungirea acestor glose pe marginea temei vegetale din anii '80, putem situa naturile sale statice realizate in deceniile urmatoare: Maci (u/c, 1995), Flori de miazazi, (u/p, 2001), Busuioc inflorit (u/c, 2002), Buchet XXXII (u/p, 2004), Flori de castigat norocul, u/p, 2006. Peisajele din aceeasi perioada, de pilda, o parte a lucrarilor din ciclul Gradina (u/p, 1999), dar si Toulon, reduta de pe Coudon (u/p, 2001), Luminis (u/p, 2002), Zi linistita (u/p, 2006), Dimineata la Tescani (u/p, 2006) evidentiaza anumite afinitati in abordarea motivului - fara a se confunda - cu cele ale unor artisti precum Ion Dumitriu, Horia Bernea, Horea Pastina ori chiar Ioana Batranu (cei din urma poate mai constanti si mai omogeni decat Lupse, in ceea ce priveste tratarea peisajului). Referitor la aceste interferente spirituale cu generatia anterioara, Mircea Oliv scria: "Ca si ceilalti membri ai scolii de la Poiana Marului - Horia Bernea, Ion Dumitriu, Teodor Rusu, Theodor Moraru, si la emulul lor activitatea artistica trebuie sa... fie o problema de constiinta, sa exprime aspiratii si rupturi, dar mai ales sa vadeasca o solutie interioara". Experimentand uneori un cromatism intens, vedutele lui Marcel Lupse oscileaza intre un decorativism dublat de anumite simplificari formale ce il apropie de viziunea lui Henri Douanier Rousseau (Gradina la Nicula, u/p, 1995, Gradina lui Ion, u/p, 1999) si un cromatism discret fauve in descendenta lui Bonnard (Peisaj provensal - Lupta lui Iacob cu Ingerul, u/p, 2004, tablou al carui titlu evoca panza omonima a lui Paul Gauguin).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
