CONFESIUNI ÎN EXCLUSIVITATE

Yasmina Khadra: „Mondializarea nu aduce decât criză după criză, spaimă şi pericole”/ de Lucian Vasilescu şi Daniel Nicolescu

1 iun 2012 Autori: Lucian Vasilescu , Daniel Nicolescu

Yasmina Khadra: „Mondializarea nu aduce decât criză după criză, spaimă şi pericole”/ de Lucian Vasilescu şi Daniel Nicolescu

Vezi galeria foto Yasmina Khadra

Yasmina Khadra este pseudonimul scriitorului algerian-francofon Muhammad Moulessehoul, care a adoptat numele unei femei pentru a-şi ascunde identitatea şi a evita să-şi supună manuscrisele aprobării cenzorilor militari pe când era încă un ofiţer al armatei (până în anul 2000).

Ceea ce ziua datorează nopţii (Ce que le jour doit à la nuit) a primit premiul de "Cel mai bun roman al anului 2008" acordat de prestigioasa revistă Lire, fiind primit în mod elogios de critica literară care a semnalat valoarea artistică, dar şi etică a acestei cărţi în care autorul propune o reconciliere a trecutului dureros, încă nevindecat, al relaţiilor franco-algeriene.

Temele lui principale vorbesc despre prietenie, despre respectul valorilor, despre dragostea faţă de pământul natal şi iubirea curată a două fiinţe pe care evenimentele istoriei le vor separa cu brutalitate. Este o operă emoţionantă, profund umană, un adevărat imn adus dragostei sub toate formele sale: prietenie, dragostea-pasiune, dragostea filială, dragostea de ţară.

Traducerea în limba română a romanului Ceea ce ziua datorează nopţii, apărută la editura Spandugino, va fi lansată sâmbătă, 2 iunie, la Bookfest, în prezenţa autorului.

În avanpremiera acestui eveniment, Ziarul de duminică a purtat cu autorul, în exclusivitate, următorul dialog.

- Apariţia traducerii în limba română a romanului dumneavoastră "Ce que le jour doit à la nuit" ("Ceea ce ziua datorează nopţii") ne bucură foarte mult şi, în egală măsură, ne confirmă faptul că publicaţia noastră a făcut o bună alegere atunci când, în 2009, a prezentat această carte, în ediţia franceză, cititorilor români (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/best-seller-international-cat-din-succes-se-datoreaza-scandalului-4021168). În câte limbi a călătorit, până acum, acest roman?

- Nu ştiu în câte limbi a fost tradus romanul, dar observ că el continuă să suscite interes în cele 43 de ţări în care am fost tradus. Ştiu, în schimb, că "Ce que le jour doit à la nuit" a fost cel mai mare succes al meu în Japonia, în Belgia, în Canada şi în Spania. În Franţa s-au vândut peste 700.000 de exemplare. Dar, dincolo de aceste cifre, ceea ce mă face cu adevărat fericit este faptul că am izbutit, în mare măsură, să reconciliez pe nu puţini Pieds noirs (francezi născuţi în Algeria, nota ZD) cu Algeria, patria lor, şi că i-am ajutat să depăşească o seamă de traume istorice.

- Aţi afirmat că, cităm: "Cred că toate ţările ar trebui să fie bilingve şi sunt convins că mileniul trei va fi poliglot." Cu mai multă vreme în urmă, altcineva spunea că secolul XXI va fi unul "spiritual/ religios". După cum a început acest veac credeţi că măcar una dintre cele două profeţii se va adeveri?

- Cred că cele mai bune căi prin care naţiunile se pot deschide una către alta sunt acelea prin care ele caută să se cunoască şi să se înţeleagă una pe cealaltă, să-şi vorbească, să comunice. A fi poliglot înseamnă a fi parte din ceea ce poate uni popoarele, înseamnă a participa la asanarea unor mentalităţi. Derivele şi rătăcirile lumii contemporane nu au nici urmă de "religiozitate" ci de "ideologie". Trăim o epocă haotică, stresantă şi imprevizibilă, o epocă în care teama sporeşte neîncrederea şi acestea generează excluderea şi stigmatizarea. De aici şi tensiunile violente, seismele din raporturile umane.

Al treilea mileniu va fi după chipul nostru, după ceea am putea deveni: fie nişte fiinţe iluminate, fie nişte fiinţe întunecate. Dar, se pune întrebarea: mai avem noi discernământ?

În ceea ce mă priveşte, sunt convins că vigilenţa intelectuală şi prezenţa de spirit ne vor ajuta să depăşim momentele în care lumea de azi pare a se afunda în glodul răului. Iată de ce cred că adevăratele conştiinţe şi intelectualii ar trebui să reflecteze la lumea de mâine şi să-şi reia locul de vector în societate.

- Unii dintre cronicarii literari (francezi) au scris despre "Ceea ce ziua datorează nopţii" că ar fi o carte "despre dragoste". Alţii au scris că adevăratul subiect al romanului este "umilinţa". Autorul de ce părere este?

- Romanul meu este, în primul rând, povestea unei epoci ale cărei paradoxuri i-au desfigurat orizontul. E o pagină de istorie algeriană pe care Albert Camus ( un celebru Pied noir, la rândul său, nota ZD) n-a scris-o, poate şi pentru că n-a cunoscut-o direct. În romanul meu am vrut să spun povestea unei Algerii plurale, cu suişurile şi coborâşurile ei, cu privilegiile şi cu nedreptăţile sale, cu generozitatea şi cu egoismul său. E o Algerie turmentată, atinsă de strabism, care scapă din vedere, atunci când priveşte în jur, esenţialul: şi anume nevoia de a împărtăşi valorile, de a dovedi respect reciproc în interesul traiului în comun, al convieţuirii.

"Ceea ce ziua datorează nopţii" este, în egală măsură, un roman despre onoare: a tatălui deposedat de pământurile sale, a unchiului brutalizat de poliţie, a doamnei Casenave, a lui Jean-Christophe şi a lui Emilie, a lui Jonas, cel care îşi sacrifică iubirea pentru a-şi putea respecta cuvântul dat.

Pentru mine, dragostea este o valoare fundamentală. De aceea şi scriu: pentru că iubesc oamenii. Nu sunt nici polemic, nici provocator, vreau doar să-i invit pe cititorii mei într-o călătorie, să le ofer mari momente de lectură.

- Care credeţi că sunt, astăzi, principalele erori de viziune şi de abordare ale aşa zisului "Occident" când vine vorba despre lumea arabă?

- Occidentul ar face mai bine să devină conştient de propriile sale erori în loc să se ocupe de lumea arabă. De altfel, Occidentul n-a abordat niciodată cu luciditate lumea arabă. În lumea de azi, războiul din Libia este, fără îndoială, cel mai stupid război din istoria umanităţii. A fost înlăturat un tiran, dar poporul a fost abandonat pradă luptelor tribale (despre care nimeni nu vorbeşte), a fost dereglată iremediabil o "maşinărie", o întreagă regiune a fost destabilizată, iar ceea ce se întâmplă la Mali se va extinde şi în Niger, în Ciad, în Mauritania şi ameninţă inclusive Algeria şi Tunisia. Din nefericire, din toată această poveste puterea Al Qaïda în Africa va ieşi întărită.

Cred că este momentul ca Occidentul să renunţe la pretenţiile sale de Big Brother şi să înceteze să mai dea lecţii pe care el însuşi nu a fost şi nu este în stare să le asimileze. Toate popoarele, absolute toate, aspiră să trăiescă în pace şi nici o mamă, nici o familie nu-şi doreşte să-şi trimită copiii la moarte în numele altora.

Cu toţii avem un duşman comun: criza mondială, care a provocat delocări, concedieri masive, a distrus cămine, a provocat sărăcie, a împins la sinucideri, la violenţe, la redeşteptarea vânătorii de vrăjitoare. Avem nevoie de pace. Avem nevoie de pace pentru a putea reflecta, cu mintea limpede, la destinul generaţiilor viitoare. Războiul nu este decât rezultatul falimentului bunului-simţ. Războiul nu rezolvă nimic; el doar seamănă nefericirea, nenorocirea şi germenii otrăviţi ai răzbunării.

- Tipologic, un mânuitor de Kalashnikov este foarte diferit de cel care mânuieşte un Caran d'Ache. Aţi fost militar de carieră iar acum sunteţi un scriitor cu faimă internaţională. Cum se împacă, în dumneavoastră, cele două personalităţi şi personaje?

- Am intrat în armată la vârsta de nouă ani, aşa că am avut timp să mă obişnuiesc cu dualitatea mea. În realitate, fiecare dintre noi este unul singur, chiar dacă este nevoit să trăiască o viaţă incompatibilă cu el însuşi. Eu m-am născut pentru scris, m-am născut să scriu. Dovada: trăind într-o lume aflată la antipodul vocaţiei literare (în armată), eu am scris. Acest lucru mi-a afectat cariera militară, dar nici o clipă n-am abandonat scrisul. De altfel, pe atunci doar eu credeam în scrisul meu. Nimeni nu dădea două parale pe "pielea" mea de poet. Acum se vede cine a avut dreptate, acum când cărţile mele sunt traduse în lumea întreagă.

Mă consider un exemplu de urmat pentru toţi cei care au o vocaţie şi cred în ea. Toţi aceştia ar trebui să nu-şi piardă credinţa în ei înşişi prin oricâte greutăţi le va fi dat să treacă. Pentru că a crede, cu adevărat, înseamnă a nu renunţa niciodată.

- Va deveni oare patriotismul, dragostea de propria ţară, un lucru din ce în ce mai greu de înţeles şi chiar de acceptat în epoca globalizării?

- Mondializarea, aşa cum a fost ea gândită şi pusă în practică, se bazează pe rentabilitatea economică, pe profit, iar nu pe promovarea, pe bunăstarea individului. Marile Finanţe au exclus factorul uman din ecuaţie. La început, s-a crezut că mondializarea va aduce prosperitate si securitate. S-a dovedit, însă, că ea nu aduce decât criză după criză, spaimă şi pericole. În faţa unei asemenea realităţi oamenii sunt nevoiţi să-şi reactiveze instinctele gregare, pentru a putea supravieţui, iar noţiunea de patriotism ar putea degenera prin proliferarea mişcărilor ultranaţionaliste. Priviţi la ce se întâmplă acum în Grecia cu partidele xenofobe, în Rusia, unde proliferează rasismul în rândul tinerilor, la mişcările fasciste care dau frisoane Austriei, Olandei, Italiei şi Franţei.

Este imperativ necesar să regândim mondializarea, să o punem în serviciul omului, să nu mai fie un concept aflat la bunul plac al Finanţelor internaţionale, care nu fac decât să genereze focare de tensiune şi care, adeseori, se găsesc în spatele războaielor, al revoltelor populare, al marilor exoduri sinucigaşe.

- Se spune că "nimeni nu e profet la el în ţară". Biografia dumneavoastră literară pare să confirme această aserţiune…

- Eu adaug întotdeauna o frază şi spun: "Nimeni nu este profet la el în ţară şi nimeni nu poate fi stăpân în casa altuia." Pentru mine, nimic nu s-a schimbat. În armată eram suspect fiindcă eram intelectual. Acum le par suspect intelectualilor, pentru că sunt un fost militar. Eu cred că ceea ce contează cu adevărat este să-ţi fii credincios ţie însuţi, să mergi pe calea binelui şi a frumosului şi să dai, pentru toate acestea, tot ce ai mai bun în tine. De când mă ştiu, eu aşa am făcut şi milioanele mele de cititori sunt tot atâtea milioane de motive care mă fac să cred în generozitate iar nu în ostilitate. Eu cred în proverbul care spune: "La început, onestitatea este un lucru care se plăteşte foarte scump, dar care sfârşeşte prin a răsplăti…"

Fotografia autorului de E. Robert Espalieu

 
Cuvinte cheie:
Yasmina Khadra

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide