Imaginati-va ce coincidenta: in istoria noastra contemporana, sarbatorirea zilei de 23 august a inceput prost si s-a terminat la fel. La prima aniversare, in 1945, regele Mihai a boicotat-o - tocmai intrase in conflict cu premierul Petru Groza, cel care refuzase sa-si prezinte demisia (asa cum ii ceruse suveranul), gest care a declansat "greva regala".
La celalalt capat al drumului, in 1989, regele comunist al momentului a privit si a salutat defilarea rituala din balconul unei cladiri care - in spatele lui -, neterminata fiind, era drapata cu covoare si butaforie. Planificata atunci ca viitor muzeu al Partidului, discutata ulterior ca sediu pentru Radiodifuziunea nationala, neterminata nici astazi, aceasta cladire de pe malul stang al Dambovitei a fost decorul ultimului 23 august comunist cu Ceausescu in vitrina. (Ea va ajunge, foarte probabil, un nou Mol pe altarul consumismului capitalist.)
Adevarul este ca aceasta zi ne-a pus mereu probleme, noua, ca natie. Regele Mihai nu are nici un motiv sa si-o aminteasca cu placere, cu atat mai mult cu cat sperantele pe care le-a avut in seara acelui 23 august 1944 au cazut una cate una. Maresalul Antonescu, ce sa mai vorbim. Partidele politice traditionale o abjura si ele, pentru ca acel 23 august, fara ca nimeni sa stie, nu era decat prologul sovietizarii. Armata a fost si ea inselata: soldatul roman a intors el arma impotriva Germaniei, dar asta nu l-a scapat ca - pret de inca doua saptamani dupa - sa fie luat prizonier de niste soldati cu stea la chipiu, care cautau zgomotosi drumul za Berlinu.
In fine, nici comunistii nu s-au impacat prea bine cu aceasta zi, drept care au trebuit sa o drapeze, de la un deceniu la altul, in functie de prioritatile politice, in cate o noua semnificatie. 23 august a inceput prin a fi descrisa, in 1948 (cand a devenit zi nationala), ca ziua eliberarii noastre de catre Armata Rosie a generalissimului Stalin, a devenit apoi ziua insurectiei antifasciste (la mijlocul anilor '60) si a terminat prin a fi botezata, in anii '80, start al Revolutiei de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.
Ce i-a ramas romanului din toate aceste schimbari de destin, accent si frazeologie? Amintirea unei beri baute in parc dupa defilarea organizata pe baza de convocator, poate un colier de scoici dupa un concediu la Mangalia, poate un baston pirogravat artizanal dupa o cura la bai la Olanesti.
La saizeci de ani - o viata de om aproape! - de la momentul zero al acestei istorii, in numele tuturor acelor sperante din august 1944, aniversarea este legitima. Aniversare, si nu comemorare. Acum, nu si la anul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
