Calificandu-se in semifinale, Italia i-a lasat pe tricolori cu parul pe cap

Frumoase si optimiste declaratiile tricolorilor inaintea partidei din sferturi cu Italia. Lucru firesc, am zice, pentru o echipa calificata intre primele opt ale Europei si care nu mai cunoscuse infrangerea in fata adversarului de doua decenii. In pofida acestora exista teama, exprimata de antrenorul Ienei - o meteahna veche pe care presa belgiana a taxat-o drept paranoia - unui arbitraj potrivnic al arbitrului portughez Mello Perreira (acesta arbitrase anterior Squadra Azzurra in jocul cu Suedia). Lucru foarte grav din partea unui tehnician care, astfel, dat apa la moara capitanul tricolorilor, Gheorghe Hagi, omul care s-a razboit de multe ori cu "centralul" partidei. Cat de falimentara s-a dovedit atitudinea acestuia tricolorii au constatat-o pe pielea lor incepand cu minutul 60, minut in care Hagi a vazut rosul si a fost eliminat.

Sigur, Hagi nu se afla nici la prima si, probabil, desi nu i-o dorim, nici la ultima eliminare de pe teren. A lasa toata vina in seama sa, dupa eliminarea din competitie, mi se pare nedrept si imoral. Se pune firesc intrebarea daca Emeric Ienei a inteles ceva din atitudinea Comisiei de disciplina a arbitrilor care nu a sanctionat nici un cavaler al fluierului desi greseli au fost cu carul. Cum este posibil ca un pedagog si un om atat de diplomat sa riste afirmatii care, mai de graba, atata spiritele in tabara arbitrilor si aduc numai prejudicii? Sau, cine stie, antrenorul a crezut ca-si poate construi de aceasta maniera un refugiu sigur in caz de infrangere, aruncand intreaga responsabilitate in spatele arbitrului.

Nu arbitrul l-a tradat sambata pe Ienei ci jocul echipei sale, batranesc, falimentar, practicat cu incapatanare si in primele doua jocuri din grupa. Daca in jocul castigat contra Angliei am aratat ca o echipa europeana, meritul apartinand in totalitate tinerilor condusi excelent de Dorinel Munteanu, de aceasta data - sa fi fost un semn rau pentru tricolori revenirea lui Hagi printre titulari? - Nationala a adoptat nu numai o tactica inadecvata, dar a si fost lipsita multa vreme de coeziune, principala vina revenind conducerii tehnice.

Primul compartiment care a clacat a fost apararea. Jucand in linie, in fata unor jucatori antrenati pana la perfectiune sa dejoace acest sistem intr-unul dintre cele mai puternice campionate din lume cum este Il Calcio, Ienei a oferit succesul pe tava adversarului. Plasarea ca fundas dreapta a lui Filipescu a slabit axul central, masivul fundas avand reactii intarziate pe flancul drept al apararii (el i-a scos din ofsaid pe Totti, min. 33 si Inzaghi, min. 43, la pasele lui Fiore, respectiv Albertini, autorii punctelor prin care Italia ne-a invins).

O alta mare greseala a fost jocul cu un singur varf, in speta Moldovan. Izolat intre abilii aparatori italieni, Vio a fost nevoit sa faca realmente figuratie.

"Am pierdut in fata unei echipe italiene fiindca ne-a lipsit prospetimea. Eliminarea lui Hagi a urmat, se pare, unui penalti nesanctionat. Ei bine, sa spunem ca am fost eu prea departe de locul actiunii. Ceea ce pot sa constat este ca in locul unui penalti, m-am trezit cu un om mai putin pe teren. ai ce om, caci Hagi a avut pana atunci doua oportunitati excelente de a marca. Numai lipsa de sansa l-a impiedicat sa o faca. Nu stiu daca acesta va fi ultimul sau joc la Nationala. Asta el o va decide. In ce priveste viitorul meu la carma echipei, va pot spune ca acesta nu se opreste in aceasta seara", a declarat selectionerul Romaniei ziaristilor prezenti la conferinta de presa. O declaratie pe care cei 15.000 de suporteri care au infruntat ploaia in Piata Revolutiei nu au mai asteptat-o. Cei mai multi parasisera scena o data cu eliminarea lui Hagi. Semn ca intelesesera totul inaintea lui Emeric Ienei.