In felul lor, si ei se ocupa tot de team-building

Daca depasim discutiile despre criza din sistemul sanitar de stat, raman foarte putine lucruri de spus despre noutatile care se intampla in sfera serviciilor medicale private de la noi.
Privind lucrurile in perspectiva, se poate spune ca asistenta medicala in Romania e intr-un proces accelerat de polarizare - pe de o parte sunt spitalele de stat, unde lipsa de bani e egalata deseori doar de lipsa de interes pentru pacienti, pe de alta parte sunt clinicile private de lux, accesibile doar categoriilor de clienti cu venituri mari. In ambele cazuri, prea mult loc de inovatie in practica medicala nu e: putine spitale de stat isi permit sa finanteze centre de tratament pentru afectiuni rare sau costisitor de tratat, iar in ceea ce priveste clinicile particulare, efortul lor e deocamdata mai mult de a "bifa" normalitatea serviciilor medicale de baza, asa cum sunt ele practicate in strainatate, si mai putin de a se diferentia intre ele prin metode originale de tratament. E drept ca au si motive pentru astfel de reticenta: la capitolul originalitate, piata e ocupata de practicantii diverselor ramuri de medicina neconventionala, mai mult sau mai putin credibili; in plus, investitiile mari in echipamente sau in medicamente de ultima ora, a caror eficienta n-a fost consacrata inca, sunt evident riscante. Exista insa si medici care au izbutit sa faca afaceri bune cu metode de tratament putin cunoscute in Romania, dar "trendy" in Occident - inclusiv pentru faptul ca eficienta lor terapeutica nu e conditionata de investitii prea mari.
Sa vezi lumea de la inaltimea unui scaun, sa nu stii cum e sa pasesti prin iarba, sa traiesti fara sa alergi - nu multora le place sa se gandeasca la ceea ce traiesc persoanele imobilizate intr-un carucior cu rotile. Unii s-au gandit insa - si au gasit si o metoda prin care acesti oameni sa simta cumva libertatea miscarii: hipoterapia, tratamentul prin echitatie. Acesta este indicat, de altfel, in multe alte boli, dintre cele mai diferite, incepand de la paralizie cerebrala sau artrita pana la autism sau dureri de spate. In Romania exista un singur astfel de centru, la cativa kilometri de Cluj. A fost infiintat, in urma cu trei ani, de un medic si un inginer constructor. Iar rezultatele n-au intarziat sa apara.
Hipoterapie inseamna "tratament cu ajutorul calului". Este o practica datand din Grecia antica, unde era folosita pentru a-i ajuta pe pe soldatii raniti sa revina mai repede in sa. In secolul trecut, hipoterapia a revenit in atentia lumii in 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki. Atunci, daneza Liz Hartel, care avea picioarele paralizate, a castigat o medalie de argint la hipism.Reusita ei a incurajat un grup de norvegieni sa creeze un program de recuperare prin hipoterapie a copiilor cu probleme neuromotorii. Mai apoi, in anii '60, Germania, Elvetia, Austria si Anglia au inclus acest tratament in sistemul medical.Pentru persoanele cu afectiuni psihomotorii, hipoterapia permite imbunatatirea propriei perceptii corporale. Miscarea ritmica a calului faciliteaza relaxarea si fortificarea muschilor, imbunatateste echilibrul si reflexele, determina o crestere a apetitului si a digestiei si asigura o mai buna circulatie a sangelui. Din aceste motive, persoanele cu handicap care fac hipoterapie devin mai increzatoare in propriile puteri.

Prea putini amatori de echitatie
Singurul centru de hipoterapie din Romania se afla la 5 kilometri de Cluj-Napoca, in comuna Floresti. Se numeste Centrul de Calarie "Gala" si apartine sotilor Mioara si Sorin Goia, ea medic, el inginer constructor.Cei doi s-au mutat la tara in 1994. Doreau "sa iasa dintre betoane si oameni nesuferiti". Patru ani mai tarziu, Sorin a primit doua iepe de la un prieten: Gala si Sandra, ambele din rasa Furioso North Star."Era luna octombrie, n-aveam grajd si nici un gram de furaj. M-am apucat de munca si le-am ridicat grajdul in doua saptamani, timp in care au stat legate de gard", isi aminteste Sorin Goia. La inceput, au folosit iepele pentru calaria de agrement, dar nu prea aveau clienti. "In Romania, si aceasta piata e in formare. Incet-incet, insa, oamenii prind gust. Probabil ca termina de numarat rotile la jeep-uri si camerele la vile si redescopera natura", spune Sorin.In 2000, lucrurile au luat alta intorsatura. "Doamna Dana Vasilescu, chirurg ortoped la Spitalul de Recuperare, a recomandat calaria baiatului unor prieteni, care avea o usoara afectiune de crestere. Am inceput sa lucram cu el, a facut progrese si asa am legat relatia cu dr. Vasilescu. Dumneaei fiind si presedinta Fundatiei de caritate Transilvania, ne-a pus in legatura cu Scoala speciala Transilvania, si de-acolo lucrurile au luat avant", isi amintesc sotii Goia.

Tratamentul incepe de la tesalat
Astfel, cei doi cai au inceput sa fie folositi in hipoterapie. Tot in acea perioada, sotii Goia au facut cunostinta cu responsabilii Centrului Lamont pentru persoane cu deficiente neuromotorii, din Cluj. De atunci, tinerii aflati in grija Centrului sunt dusi saptamanal sa calareasca la "Gala".Tratamentul incepe totdeauna cu participarea la periatul calului. Ulterior, animalul va recunoaste vocea calaretului si va reactiona mai bine la comenzi.Persoanele care au disabilitati motorii nu calaresc cu sa. Spatele calului este acoperit cu o bucata de cauciuc, numita peltie, peste care se pun o blana sau o patura si o centura speciala. Acest tip de harnasament transmite mai bine mobilitatea si caldura calului.Diana Bilac are 24 de ani si s-a nascut paralizata de la brau in jos. Viata ei este legata pentru totdeauna de scaunul cu rotile, insa totul se schimba cand urca in sa. "E o senzatie nemaipomenita. Parca sunt pe alta planeta. Prima oara am venit acum trei ani si a trebuit sa ma tina trei persoane ca sa stau in sa. De anul trecut merg singura", povesteste Diana, emotionata. Este atat de indragostita de calarie, incat viseaza sa aiba calul ei.

Mica herghelie
Centrul "Gala" are acum cinci cai. Favorita proprietarilor si cea care a dat numele Centrului are 9 ani. Sorin Goia o numeste, cu drag, "profesor universitar in hipoterapie". Pe manzul Galei il cheama Pasquale, pentru ca s-a nascut de Pasti, in anul 2000. Mai exista Luna, care are 3 ani si e sora "de tata" cu Pasquale, Jara - o iapa de 6 ani primita cadou din Olanda - si Stela, o iapa neagra folosita mai mult pentru trasura si sanie.Centrul "Gala" nu ofera doar hipoterapie. Aici se face in continuare calarie de agrement, se predau lectii de hipism sau se pot lasa caii in pensiune completa. O ora de calarie costa 200.000 de lei; in cazul persoanelor cu handicap neuromotor, aceasta suma este platita uneori de fundatii.Sotii Goia se ocupa de toate, de la curatatul grajdurilor pana la lectiile de calarie. In ocazii speciale, vin sa-i ajute cativa prieteni - "voluntarii nostri de onoare", cum le spune Sorin.Toti stiu ce au de facut, pentru ca, la "Gala", munca se bazeaza pe o regula simpla: "In sa, toti oamenii sunt egali".