Afaceri de la zero

Johann Rupert a inteles ca luxul are intotdeauna cumparatori

23.12.2004, 00:00 Autor: Mihaela Andries


"Barbatii vor avea intotdeauna sotii, iubite si, daca pot indrazni sa spun, amante pentru care sa cumpere cadouri", este filosofia presedintelui Richemont, Johann Rupert. Cu acest enunt, el si-a linistit actionarii, in 2003, atunci cand existau temeri privind stabilitatea grupului in vremuri nesigure. Si in acest an, Richemont, numarul 2 mondial in industria produselor de lux, are ce sa le ofere clientilor sai. Bijuterii Cartier, ceasuri Piaget, stilouri Montblanc. Tot ce e bun si costa mult.



DacA previziunile companiei sunt corecte, sarbatorile de iarna ar trebui sa fie o perioada deosebit de propice pentru un avant al vanzarilor Richemont, care sa continue performantele semestriale imbucuratoare din prima parte a exercitiului.



La jumatatea anului financiar 2004/2005, rezultatele grupului cu sediul in Geneva au redat increderea investitorilor, dupa un exercitiu mai dificil in 2002/2003, influentat de atacurile teroriste din SUA, de epidemia de pneumonie atipica, de cursul de schimb al euro si de criza economiei globale.



Intre lunile aprilie si septembrie, cifra de afaceri a Richemont a atins 1,739 miliarde de euro, dupa o crestere cu 14% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent, generand un profit operational de 208 milioane de euro, mai ridicat cu 157%, si un profit net de 411 milioane de euro (+42%). Profitul net se datoreaza in mare parte participatiei Richemont la capitalul producatorului de tigarete British American Tobacco si activitatilor desfasurate de subsidiare.



Cu conditia ca increderea consumatorilor sa nu fie din nou zdruncinata de evenimente neprevazute, conducerea grupului se asteapta ca exercitiul curent sa aduca o crestere semnificativa a profitului operational, mai ales tinand cont de cresterea cu 8% a vanzarilor consemnata in luna octombrie si expansiunea afacerilor anticipata pentru finalul de an.



Desi marcile cele mai importante ale grupului sunt originare din Europa, Richemont a inregistrat pe Vechiul Continent o expansiune de numai 10% a vanzarilor in semestrul intai, pana la valoarea de 735 milioane de euro, in timp ce regiunea Asia-Pacific a reusit o crestere de 30%, la 360 milioane de euro, si continentele americane au generat vanzari de 344 milioane de euro, mai insemnate cu 15%.



Toate marcile au avut performante bune in primul semestru, dar cu precadere cele din segmentul bijuteriilor (Cartier si Van Cleef & Arpels) si ceasurilor (Baume & Mercier, IWC, Jaeger-LeCoultre, A. Lange & SA!hne, Panerai, Piaget si Vacheron Constantin).



Profitul operational a avansat cu 39%, la 215 milioane de euro, in prima categorie, si vanzarile s-au situat la 922 milioane de euro (+11%), in vreme ce firmele din categoria a doua au obtinut un profit operational cu 87% mai ridicat, de 73 milioane de euro, si vanzari de 431 milioane de euro (+18%).





De la tutun la bijuterii



"In unele zile, imi spun ca am avut noroc sa investesc in lux", marturiseste Rupert. Cu atat mai mult cu cat se poate sprijini, in perioadele de criza, pe participatia de aproape 19% la capitalul British American Tobacco - unul dintre liderii mondiali in industria tutunului, industrie care reprezinta o oaza de stabilitate in opinia omului de afaceri sud-african.



In alte zile insa, Rupert si-a pus cu siguranta unele semne de intrebare cu privire la decizia de a diversifica investitiile in industria de peste 65 miliarde de euro a produselor de lux.



Sectorul tutunului a constituit si punctul de plecare pentru afacerile familiei Rupert. Tatal lui Johann, Anton Rupert, a fondat in anii '40 la Johannesburg, in Africa de Sud, compania Voorbrand, devenita ulterior Rembrandt. Din cauza lipsei de instalatii in perioada razboiului, productia de tigarete a trebuit amanata si firma s-a axat pe producerea tutunului.



Anii '50 au reprezentat o perioada de expansiune pe plan local si international in productia de tutun si tigarete, actiunile companiei fiind listate la bursa din capitala africana in 1956.



In 1972, investitiile realizate in strainatate in sectorul tutunului au fost reunite in cadrul Rothmans International, care a fost cotata pe piata de valori mobiliare din Londra.



Din anii '70, Rembrandt s-a implicat si in alte sectoare - serviciile financiare, minerit, telefonie mobila, inginerie, servicii medicale si alimentare.



Inainte de a se alatura companiei fondate de tatal sau, Johann a studiat la Universitatea Stellenbosch din Africa de Sud, a lucrat la New York ca bancher la Chase Manhattan si Lazard, dupa care si-a fondat propria banca. In 1985, a venit la Rembrandt cu ideea de a separa mai clar activele internationale de cele sud-africane. Aceasta separare a fost efectuata in 1988 prin fondarea Compagnie FinanciZre Richemont AG (Richemont) in Elvetia, care a preluat si 30% din actiunile Rothmans International. Desi relativ tanara, Richemont are la baza subsidiare cu o istorie indelungata. Cartier a fost fondata de Louis Cartier in 1847 si multe dintre marcile de ceasuri ale companiei au aparut in Elvetia secolului al XIX-lea. Vacheron Constantin, cel mai vechi fabricant de ceasuri care a avut continuitate in productie, fiinteaza din 1755.



In 1995, Rembrandt si Richemont si-au unit participatiile la capitalul Rothmans International, al patrulea producator mondial de tigarete la momentul respectiv, care a fost apoi delistat de la bursa si care a fuzionat cu British American Tobacco Plc (BAT) in 1999. Investitia in BAT este detinuta prin intermediul unui holding mixt, R&R Holdings (Luxemburg), din care Rembrandt (in prezent Remgro) si Richemont detin o treime si, respectiv, doua treimi.



Restructurarea Rembrandt a mai inaintat putin in septembrie 2000, cand structura piramidala din Africa de Sud, constand din patru companii, a fost inlocuita de numai doua companii listate la bursa - Remgro Limited si VenFin Limited.



In prezent, Remgro reprezinta interesele Rembrandt in sectorul tutunului, in serviciile financiare, minerit si industrie, iar telecomunicatiile, media si sectorul tehnologic reprezinta domeniile de activitate ale VenFin Limited.





2001 - 2003, perioada neagra



DacA Remgro si-a continuat linistit evolutia in ultimii ani, imperiul Richemont - dezvoltat de Johann Rupert in timpul in care Africa de Sud a fost boicotata din cauza apartheid-ului si ridicat in douazeci de ani pe locul secund in sector, dupa LVMH - si-a pierdut din stralucire in 2001 - 2003.



Familia Rupert este renumita pentru conservatorismul in investitii. Si totusi, profiturile Richemont s-au dovedit vulnerabile pe fondul incetinirii cresterii economice, insotita de fluctuatiile adverse ale ratelor de schimb si de socurile geopolitice. De la ratele anuale de crestere de 20% cu care ii obisnuise pe investitori, Richemont a coborat dramatic.



Nu totul a putut fi imputat crizei economice, cursului euro, atentatelor din 11 septembrie, conflictelor pornite de SUA si SARS. "In fond, in acest business, singurul pericol suntem noi. Si, de ceva timp, ne-am facut singuri rau", a apreciat Johann Rupert.



El a admis ca nu a urmarit situatia indeaproape. "Avem unul dintre cele mai frumoase coduri genetice de pe glob. Insa, am adormit pe colectiile noastre in momentul in care nou-sositii au inceput sa se manifeste", a recunoscut Rupert.



Refacerea sistemului a inclus redimensionarea retelei de distributie a Cartier.



La finalul anilor '90, cand vanzarile au inceput sa scada, Cartier a incercat sa compenseze declinul prin deschiderea de magazine noi si prin mai multe acorduri cu firmele de desfacere.



In cinci ani, cu peste 200 de magazine proprii si aproape 2.000 de puncte de vanzare, firma a saturat piata exact in momentul in care conjunctura a inceput sa se amelioreze.



Cand piata incepea sa scada, in 2000, Cartier a lansat o imensa campanie pentru repozitionarea ca marca mai exclusivista de bijuterii si ceasuri, abandonand produsele mai ieftine, disponibile aproape oricarui consumator, care i-au adus succese timp de treizeci de ani, dar care i-au afectat imaginea in randul clientelei mai selecte. Desi buna in esenta, ideea a fost implementata prea brutal si intr-un moment gresit.



Drept urmare, Guy Leymarie, fostul presedinte al Cartier, si-a pierdut functia si a fost inlocuit cu Bernard Fornas, care a inteles mesajul si a optat pentru o restrangere a gamei la cel mai bine vandute produse.



Marca legendara, adevarata scoala pentru cadrele de conducere ale grupului, Cartier a avut patru presedinti in cinci ani. Soarta sa este critica pentru bunul mers al grupului, deoarece Cartier realizeaza mai mult de jumatate din totalul vanzarilor Richemont.



Cresterea abrupta a costurilor operationale, a investitiilor in capital si a capitalului circulant intr-o perioada de declin al industriei de profil a fost precedata de expansiunea agresiva a retelei de distributie, precum si de achizitiile realizate.



In 1997, sedus de ceasul italian purtat de unul dintre directorii de la Richemont, Rupert a platit 1,4 milioane de euro pentru a cumpara micul producator florentin Officine Panerai.



In 1999, intreprinzatorul a cedat un pachet de actiuni la o televiziune prin cablu contra unei participatii de 3% la capitalul grupului francez Vivendi Universal.



Iritat tot mai mult de maniera lui Jean-Marie Messier de a conduce grupul, Rupert a vandut participatia pentru 500 milioane de euro la jumatatea anului 2000.



La nici doi ani mai tarziu, Vivendi aproape a intrat in colaps. Banii obtinuti din vanzarea actiunilor Vivendi i-au servit lui Rupert pentru a finanta costisitoarea achizitie a marcilor de ceasuri Jaeger-LeCoultre, IWC si A. Lange & SA!hne de la grupul german Mannesmann.



"Anii buni au adus o anumita satisfactie si, cand satisfactia se instaleaza, progresul inceteaza", a explicat stingherit Rupert, adaugand ca Richemont nu a fost pregatit pentru schimbarea climatului economic si a celui din industria de profil.





"Am fost prea lenti"



Ca sA repare situatia, managementul a decis sa ia masuri. Capacitatile de productie a ceasurilor Cartier din Elvetia au fost rationalizate si unele magazine inchise.



Actiuni similare au fost intreprinse si la divizia caracterizata drept "textile, pielarie si alte activitati", constand in principal din marcile Alfred Dunhill si Lancel.



Demisia amiabila a lui Alain Dominique Perrin din postul de director executiv al gigantului elvetian a fost interpretata ca un alt semnal al gravitatii problemelor Richemont. Supranumit Mr. Cartier pentru eforturile sale de revitalizare a marcii, Perrin s-a retras in octombrie 2003, la varsta de 61 de ani, dupa ce a lucrat pentru Cartier si Richemont timp de peste 30 de ani.



In toamna anului curent, Johann Rupert a anuntat ca il va numi pe germanul Norbert Platt in functia de director executiv al Richemont, el urmand sa pastreze doar fotoliul de presedinte al consiliului de administratie.



Succesorul lui Rupert vine de la conducerea Montblanc, societatea producatoare de instrumente de scris in care grupul a investit pentru prima data in urma cu 17 ani.



"Cand am devenit presedinte, le-am spus colegilor ca nu voi cumula acest post si cel de CEO decat pana la redresarea performantei grupului", a indicat Rupert la adunarea actionarilor din septembrie.



"Am ajuns acum la acest stadiu. Bilantul este excelent, fluxurile de lichiditati sunt robuste si marcile noastre merg din ce in ce mai bine", a continuat omul de afaceri sud-african, care controleaza peste 9% din capital si 50% din drepturile de vot in cadrul Richemont.



Pentru ca detine controlul, Rupert mai are la dispozitie si "luxul timpului", capacitatea de a investi in viitor si de a nu fi sub presiunea rezultatelor imediate.





Miliardar nelipsit de la circuite exclusiviste de golf



Sud-africanul de 54 de ani si familia sa controleaza o avere de 1,3 miliarde de euro, care ii plaseaza pe locul al doilea in Africa de Sud, dupa familia Oppenheimer, si pe pozitia 342 in lume, potrivit celui mai recent clasament al revistei Forbes. In afara de industria luxului si de cea a tutunului, Johann Rupert mai este pasionat de golf si de vinuri. Clanul Rupert detine podgoriile LOOrmarins si La Motte Estate. Reteaua de cunostinte a omului de afaceri, provenite din cele mai inalte cercuri ale mediului politic si de afaceri din tara natala si din strainatate, se reuneste adesea pe circuitul exclusivist Leopard Creek din Mpumalanga, care gazduieste turneul Dunhill, eveniment sponsorizat cu peste 1,5 milioane de euro de marca grupului Richemont. Statutul de membru al clubului poate fi obtinut doar pe baza de invitatie. Cum altfel, daca pe terenul de langa parcul national Kruger nu se intalnesc decat milionari si miliardari sau legende ale golfului?

O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania