Nici ploaia nu l-a impiedicat pe Sampras sa intre in Olimpul tenisului

Cu victoria obtinuta duminica in finala de la Wimbledon, 6-7, 7-6, 6-4 si 6-2 la seturi, in fata australianului Patrick Rafter, Pete Sampras a stabilit un record pentru eternitate. A fost pentru tenismanul american a 13-a izbanda intr-un turneu de Mare alem, lucru nemaireusit de nici un jucator pana acum in istoria sportului alb. ai cine stie daca va putea fi egalat vreodata, din moment ce australianul Roy Emerson (12 reusite), cu care impartise pana deunazi fotoliul de lider, este acum un simplu pensionar. John McEnroe, o alta legenda a Wimbledonului, crede ca nu: "Ceea ce a obtinut Pete este de necrezut. Toti eram convinsi ca Boris Becker se simte ca acasa pe iarba Wimbledonului, dar Sampras parca face parte din ea. In anii '80, credeam ca nimeni nu va putea sa egaleze recordul lui Bjorn Borg aici. Pete i-a dat noi dimensiuni". McEnroe se gandea desigur la cea de-a 7-a victorie a conationalului sau pe gazonul londonez, din tot atatea jucate, si a patra consecutiva.

Sampras si Rafter si-au dorit enorm victoria. Atat de mult incat amandoi si-au pus parintii pe drumuri pentru a-i avea in preajma. Sam si Georgia l-au incurajat pe american, alaturi de care a fost cu sufletul si Bridget Willson, logodnica sa, iar Jim si Jocelyn i-au tinut pumnii australianului. Intr-o finala care a stat tot timpul la mana ploii, fiind intrerupta de doua ori si la un pas de a fi amanata pentru ieri, Rafter a inceput mai bine. ai-a adjudecat primul set la tie-break, ceea ce l-a tensionat un pic pe adversar. Sampras si-a regasit insa forta obisnuita intr-al doilea, pe care l-a castigat de asemenea la tie-break. Momentul crucial pentru cursul partidei s-a consumat in al treilea set, cand, la scorul de 3-2 la ghemuri, Pete a reusit primul break al zilei, dupa care a luat si setul. La fel au decurs lucrurile si in cel de-al patrulea, de asta data cu break la 2-2, mingea de meci servind-o la 22.57, ora Romaniei. Trecusera trei ore de la primul schimb.

La final, Sampras a izbucnit in lacrimi si s-a dus glont catre parintii sai. El, omul despre care se spune ca stie sa-si ascunda emotiile ca nimeni altul. "Ai mei nu mai fusesera in tribuna din 1992, cand am pierdut US Openul. Au considerat probabil ca imi aduc ghinion si de aceea au preferat sa stea deoparte. Era foarte posibil ca astazi sa fiu infrant. A iesit pana la urma bine si sper sa-i mai am alaturi de mine si alta data. Ei m-au sustinut intotdeauna si lor le datorez faptul ca am ajuns sa practic acest sport", a fost omagiul fiului catre cei care i-au dat viata si i-au indrumat pasii. Dupa care, Pete si-a declarat dragostea pentru Wimbledon: "Este intotdeauna ceva special sa castigi aici. Este cel mai bun turneu din lume si eu il consider ca o a doua mea casa. Voi reveni mereu cu placere. Ca jucator sau ca simplu suporter".