Numiti un manager care stie versurile de la "God Save The Queen"

In ultima vreme a fost tare ocupat. Imediat dupa ce presedintele Bush a anuntat incetarea ostilitatilor in Irak, a zburat spre Basra cu un avion plin cu 60 de tone de medicamente si echipamente medicale.
Dupa cateva zile, a cheltuit 2 milioane de lire sterline pe o insula de 25 de hectare de langa coastele australiene, cadou pentru cei 25.000 de angajati ai companiilor sale. Dupa alte cateva zile, s-a declarat gata sa dea 5 milioane de lire sterline (8,4 milioane de dolari) ca sa cumpere de la British Airways (BA) cele cinci avioane Concorde pe care compania a anuntat ca vrea sa le retraga din trafic. Pare chiar a-si fi facut din salvarea avioanelor Concorde o obsesie, atata vreme cat aproape zilnic iese in presa cu cate o declaratie pe tema respectiva, pe varii tonuri, de la "A consemna la sol avioanele e un act de vandalism industrial" si pana la "BA uita ca poporul si nu ei au construit si au platit pentru aceste Concorde".
Personajul de care e vorba se numeste Richard Branson si e cunoscut din presa cu epitetul de "multimilionar" sau "miliardar", iar uneori e incadrat la categoria "englezi excentrici", mai ales dupa ce a fost de mai multe ori pe punctul de a se ineca, incercand fara succes sa ocoleasca Pamantul in celebrul sau balon cu aer cald. Averea lui, estimata actualmente la circa un miliard de lire sterline (1,66 miliarde de dolari) a variat destul de mult in ultimii ani, dar orice estimare e relativa, atata vreme cat grupul sau de companii, Virgin Group, nu e obligat sa-si dezvaluie rezultatele, intrucat nu e cotat la bursa - sau mai bine zis nu mai e cotat, dupa ce crahul bursier din 1987 l-a speriat atat de tare, incat a cheltuit 300 de milioane de dolari ca sa rascumpere toate actiunile Virgin de pe piata. Pe site-ul oficial al grupului, ultimele date financiare pomenite sunt din 1999 - venituri totale de 3 miliarde de lire sterline (5 milioane de dolari).
De altfel, lipsa de transparenta financiara a componentelor grupului, carora nici macar nu li se cunoaste numarul exact (pe site-ul oficial al Virgin se vorbeste de "peste 200") a facut ca presa financiara britanica sa conchida de multe ori ca in imperiul lui Branson e ceva in neregula si ca omul are ceva de ascuns. Tot presa financiara englezeasca a comparat structura stufoasa a grupului Virgin, care s-a extins in treizeci de ani in cele mai ciudate domenii, de la telefoane mobile la rochii de mireasa si de la bauturi racoritoare la carti de credit, cu cea a unui keiretsu japonez, gen Mitsubishi (conglomerat de companii din sectoare economice total diferite, dezvoltate in jurul unei firme mama, dar ajungand sa functioneze semiautonom). Branson a explicat aceasta prin faptul ca a avut mereu nevoie sa-si finanteze cate o companie cu banii alteia, iar legislatia britanica prevede plata unor taxe cam prea impovaratoare pentru astfel de operatiuni in cadrul unui grup de firme.
Exista, intr-adevar, un lucru care a ramas constant in conceptia lui despre structura afacerii: intotdeauna s-a incapatanat ca in orice companie din grup sa ramana cu pachetul de control. Atunci cand a avut nevoie de finantare pentru noi firme sau cand uneia existente i-a mers prost, a mai vandut din actiuni, dar nu mai mult de jumatate din capital. Ultima mare tranzactie de acest fel dateaza din 2000, cand Branson a vandut 49% din capitalul principalei sale companii aeriene, Virgin Atlantic, catre Singapore Airlines, pentru 550 de milioane de lire sterline. La fel, cand a avut nevoie de altcineva ca sa porneasca o afacere, a preferat sa-si riste banii decat sa-i ofere partenerului mai mult de jumatate din noua afacere. Cel mai nou exemplu e aici faimoasa intrare pe piata americana a telefoniei mobile, cand Branson a infiintat acum doi ani societatea mixta Virgin Mobile USA impreuna cu grupul american de telecomunicatii Sprint - o tranzactie de 724 milioane de lire sterline (un miliard de dolari). Pentru a putea finanta jumatatea de societate care ii revenea, Branson a luat un credit bancar pentru care a folosit drept colateral tocmai "bijuteriile coroanei", adica partea sa din actiunile Virgin Atlantic, singura companie din grup care a inregistrat constant profituri.
Sir Richard Charles Nicholas Branson (a fost innobilat in 2000) s-a nascut la 18 iulie 1950, intr-o familie relativ instarita din Surrey. Foarte putin aplecat spre invatatura, miop si dislexic, Richard era in schimb un copil foarte zvapaiat, atras de sport si de posibilitatea de a face bani (prima lui tentativa de business a fost sa planteze niste puieti de brad cu gandul de a-i vinde ca pomi de Craciun, numai ca iepurii i-au zadarnicit planul). In liceu a condus o revista numita "The Student", pe care treptat a transformat-o intr-o afacere: a inceput sa aduca reclama pentru revista, sunand la companii de pe telefonul scolii, apoi i-a venit ideea sa se foloseasca de revista pentru a infiinta un serviciu de livrari de inregistrari muzicale cu discount, pe baza de comanda postala. Astfel incat s-a lasat de studii cu totul si s-a dedicat, impreuna cu cativa prieteni, noii afaceri.
In ceea ce il priveste, nu prea se pricepea la muzica si nici studii de business n-avea (e si motivul pentru care compania sa s-a numit "Virgin", pentru ca, dupa cum spune Branson, cu totii erau complet novici in domeniu), dar si-a dat seama ce piata formidabila pentru muzica era Anglia inceputului anilor ’70.
Mai intai si-a deschis un magazin de muzica la Londra, apoi un studio de inregistrari, cu care a dat lovitura in 1973, cand primul artist al Virgin, Mike Oldfield, si-a imprimat aici albumul "Tubular Bells", care avea sa se vanda in 5 milioane de exemplare. Tot aici au inregistrat apoi Genesis, Phil Collins, Peter Gabriel, Rolling Stones, Janet Jackson, Culture Club. La inceputul anilor ’90, Virgin Music era printre primele sase case de discuri din lume, iar valoarea ei crescuse atat de mult, incat Branson n-a regretat deloc cand, in 1992, a vandut-o grupului Thorn EMI pentru aproape un miliard de dolari.
Banii obtinuti pe Virgin Music i-au fost de ajuns sa se extinda, in urmatorii ani, in industria de divertisment (distributie de muzica, filme si carti, cluburi, hoteluri si cinematografe, Internet), apoi in transporturi (Virgin Atlantic Airways, a doua companie aviatica britanica dupa British Airways, a fost fondata in 1984, pornind cu un singur avion si cu o singura cursa - Londra-New York). Treptat, transporturile au trecut pe primul plan: Virgin Atlantic "a facut pui" in Europa (Virgin Express) si in Australia (Virgin Blue), iar in 1997, Branson a concesionat de la British Rail doua linii de cale ferata, pe care a incercat, la inceput fara succes, sa le modernizeze.
Presa a ras de el pe atunci ca nu se pricepe decat sa puna logo-ul Virgin pe vagoanele vechi de tren; adevarul e insa ca logo-ul pare de multe ori sa fie singurul liant al unui business atat de diversificat, incat probabil ca nici Branson nu mai stie in ce domenii n-a intrat inca. Analistii l-au tot avertizat ca risca sa dilueze imaginea brandului Virgin daca se extinde prea mult, numai ca lui Branson nu prea pare sa-i pese, pentru simplul motiv ca are incredere in propriul sau rol in constructia brandului. Cel mai bun om al Virgin de la PR, de la marketing si de la resurse umane e insusi Branson, fie ca zboara cu balonul peste ocean, ca isi lanseaza compania de confectii pentru nunti imbracat in rochie de mireasa ori ca da o petrecere de sapte zile si sapte nopti pentru angajati la casa lui de la tara.
In Anglia natala cel putin, Branson e aproape un erou - admirat pentru indrazneala de a fi inceput afaceri la care nu se pricepea, simpatizat pentru sinceritatea cu care declara ca ani in sir n-a stiut sa faca diferenta dintre profit brut si profit net si chiar iubit pentru atitudinea lui prietenoasa, aproape egalitarista fata de angajati.
Multe studii serioase s-au facut pe tema "antreprenorului hippy" Branson, care s-a alaturat cu voiosie trupei punk Sex Pistols cand aceasta si-a lansat obraznica piesa "God Save The Queen" si care se fereste de costum si cravata chiar cand astfel ajunge sa treaca drept neglijent ori neserios. Probabil cea mai exacta imagine a sa in ochii tagmei managerilor de moda veche reiese dintr-o declaratie a fostului presedinte al British Airways, lordul King: "Daca Branson ar fi avut ochelari cu rama de otel, un costum cu vesta si daca si-ar fi ras barba, l-as fi luat in serios. Dar mi-a fost imposibil. L-am subestimat". crenguta.nicolae@zf.ro

Omul care mi-a aratat de ce merita sa-i invidiez pe bogatasi
La prima vedere, adunarea si detinerea de bani e o activitate plicticoasa si ruinatoare pentru sanatate. Stresul iti distruge arterele si inima. Statul pe scaun si mesele bogate te transforma intr-o persoana care nu mai poate fi iubita fara ajutorul carnetului de cecuri. Iar preocuparea extrema pentru cifre si performanta financiara scot din peisaj alte placeri ale vietii mai diafane sau... mai dezinteresate. Ei bine, Richard Branson mi-a distrus aceasta frumoasa aparare in fata propriei mele constiinte, care vrea sa stie in fiecare zi cand fac milionul de dolari. Pana la Branson si cartea lui ii raspuneam sec: "Niciodata! Nu merita". Acum, de cand am citit-o, mi-e rusine si-mi fac mea culpa: "Merita sa ai bani, mai ales daca poti sa te distrezi in timp ce-i faci". Asa cum i se intampla, de fapt, lui Branson.Unii i-ar spune capitalist aventuros. Intr-o lume scrobita si conformista cum e City-ul londonez, Branson e cu siguranta un Martin Luther, venit sa zguduie credinta ca umbrela cu maner de argint si legitimatia de membru la clubul Ascot sunt ingredientele absolut necesare ale succesului in afaceri... De fapt, e mult mai multa aventura decat capitalism in viata lui Branson, insa cumva el reuseste sa-si transforme in bani cascadoriile cu balonul si cheltuielile uriase pe care le aduce cumpararea si intretinerea unei insule (chiar, oare cat costa revizia la 12 luni a unei insule...?). Tot el pare ca detine secretul incheierii unor afaceri profitabile fara sa treaca pe la birou cu lunile si lui ii apartine ideea unei companii fara sediu central si fara o linie ierarhica, atat de comoda cand ai nevoie de cineva pe care sa dai vina.Unii banuiesc ca toate scamatoriile sale sunt de fapt parte a unei strategii de marketing si ca Branson vinde foarte scump brandul care e propriul sau nume. Tot ce se poate, dar asta nu ne salveaza pe noi, ceilalti, de o portie de 355 de pagini de invidie. Lucian Mindruta

Cand am aflat ca urma sa traduc autobiografia lui Richard Branson, stiam despre mogulul englez doar ca este un tip blond care poarta mereu pulovere, are un imperiu denumit Virgin si e un impatimit al zborurilor cu balonul.
M-am pregatit sufleteste pentru un compendiu despre "cum sa faci afaceri" si "cum sa-ti zdrobesti adversarii", pentru pagini intregi de teorie economica si scheme organizationale.
In nici un caz nu ma asteptam la o carte care se citeste cu sufletul la gura, in care autorul isi exprima clar lipsa pretentiilor didactice, o naratiune alerta si dinamica ce creioneaza succesiv portretul unui adolescent timid care invata matematica aplicand cifrele in afaceri, al unui tanar ce indrazneste sa infrunte justitia britanica pentru a apara un principiu, al unui barbat care jongleaza cu viata sentimentala agitata, trupele rock naravase si competitia furibunda. Si tot mai gaseste timp pentru a se bucura de viata, pentru a traversa oceanele in balon si pentru a se relaxa cu familia pe o insula (cum altfel?) Virgina.
Criticii ar denumi "Pierderea virginitatii" un Bildungsroman, o naratiune a traiectoriei prin viata a unui erou in formare si maturizare. Cu siguranta sunt file din povestea vietii lui Richard Branson, care ar putea fi considerata un basm sau un film de aventuri daca nu ar ajunge adesea pe prima pagina a ziarelor de pretutindeni. Raluca Badea

Ziarul Financiar lanseaza Biblioteca ZF, o colectie de exceptie ce va promova lucrari si autori de referinta din segmental business, autobiografii ale unor personalitati care au revolutionat lumea afacerilor prin ceea ce au creat ei sau istorii ale unor afaceri de succes.
Cartea ce inaugureaza Biblioteca ZF, "Pierderea virginitatii", este autobiografia celui mai original om de afaceri al momentului: britanicul Richard Branson, omul care a demonstrat ca in afaceri regulile, absolut toate, sunt facute pentru a fi incalcate.
Ziarul Financiar ofera posibilitatea cititorilor de a cumpara aceasta carte cu doar 130.000 lei, iar celor deja abonati la ZF pe un an la un pret special -  99.000 lei.
Pentru informatii suplimentare privind achizitionarea cartii puteti suna la tel 202.18.42 sau scrie pe e-mail marketing@zf.ro.