Pana si testele ADN demonstreaza ca numarul romanilor cu venituri mari a crescut

Procesul de paternitate intentat anul trecut de presupusul fiu al ziaristului Dumitru Tinu a adus in atentia publicului chestiunea procedurilor de determinare a filiatiei, considerata la noi pana nu de mult o ciudatenie amuzanta, cand nu rusinoasa de-a dreptul. Realitatea e ca si in Romania, desi lent, se inmultesc cei dispusi sa plateasca teste de paternitate, ceea ce reflecta faptul ca si la noi s-au acumulat averi suficient de importante incat sa merite disputarea lor in justitie cu asemenea probe.
In strainatate, testele de paternitate imbogatesc constant clinicile si spitalele, pentru ca oricat de costisitoare ar fi procedurile, clientii care le solicita pun in joc sume mult mai importante: de certitudinea filiatiei nu depinde atat linistea sufleteasca a unei familii, cat destinatia mostenirii familiei.
In Romania, daca mosteniri de disputat sunt destule, exista insa dificultati in calea dezvoltarii pietei unor astfel de servicii, in stilul in care ea exista in alte tari. Testul ADN, folosit la ora actuala in strainatate pentru determinarea filiatiei, are o precizie de peste 99%. In ciuda acestui fapt, legea romaneasca prevede ca in cazurile de paternitate care se rezolva prin justitie, inainte de a se ajunge la testul ADN, sa se faca obligatoriu alte doua teste. Acestea au marja de eroare de 50%, respectiv 30%, fiind, fireste, contestate.
In plus, in Romania exista doar trei orase in care se fac astfel de teste ADN: Bucuresti, Timisoara si Craiova. Tarifele percepute pentru aceste prestatii sunt insa foarte mari, iar de la 1 ianuarie 2004, conform unui ordin al Ministerului Sanatatii si Familiei, s-au dublat, un test de stabilire a filiatiei urmand sa coste peste 27 de milioane de lei.

In doi ani, 140 de teste
De la sfarsitul anului 2001, teste de paternitate se fac si la Timisoara, la Facultatea de Medicina, prin intermediul Institutului de Medicina Legala. Cel ce se ocupa de aceasta latura a medicinei la Timisoara este profesorul Andrei Anghel. "Testele pot fi efectuate la cerere sau prin justitie, in cazurile in care tatal nu recunoaste copilul si refuza sa plateasca pensia alimentara", spune prof. Anghel. Pana acum, la Facultatea de Medicina din Timisoara s-au efectuat in jur de 140 de teste ADN pentru stabilirea paternitatii.
Numarul inca destul de mic se datoreaza in special costurilor destul de piperate. Daca pana anul trecut un astfel de test costa in jur de 14.000.000 de lei, de la 1 ianuarie 2004 pretul creste la aproape 27.000.000 de lei. "Reactivii pe care-i folosim in testele ADN sunt importati din America si sunt extrem de scumpi. Astfel se explica aceste preturi foarte mari", spune prof. Andrei Anghel.

Se poate si dupa moarte
Profesorul Andrei Anghel isi aminteste cum, nu de mult, a efectuat testul de paternitate pentru o persoana decedata. Cel disparut avea un fiu in varsta de sapte ani. In ultima vreme aparusera divergente intre el si sotie, iar barbatul ajunsese sa-i reproseze acesteia ca fiul pe care l-a crescut timp de sapte ani nu ar fi al lui. De suspiciunile sotului au aflat ceilalti membri ai familiei, cel mai afectat fiind bunicul, care incepuse si el sa creada ca unicul lui nepot ar putea sa nu fie, din punct de vedere biologic, al lui.
Sotul suspicios planuia sa-si faca testul de paternitate, insa nu a mai apucat. A murit intr-un accident de circulatie, fara a sti cu siguranta daca este tatal copilului. "La vreo trei saptamani de la deces, apare la mine bunicul copilului cu o proba de sange alterata. Era proba prelevata de Institutul de Medicina Legala de la tatal decedat, pentru stabilirea alcoolemiei. Bunicul, avocat de meserie, a facut rost de aceasta proba si a hotarat sa puna capat dilemei din familie si sa afle o data pentru totdeauna daca este sau nu bunicul copilului. Desi proba era degradata, am reusit sa stabilim ca decedatul era tatal copilului. Spre imensa bucurie a bunicului", povesteste profesorul Anghel.

Lege de stors bani
Testul ADN are o precizie de peste 99%. In ciuda acestui fapt, legislatia romaneasca prevede ca in cazurile de paternitate care se rezolva prin justitie, inainte de a se ajunge la testul ADN, sa se parcurga obligatoriu alte doua etape: proba serologica si proba HLA (Human Leukocyte Antigen). Problema este ca prima dintre ele are o marja de eroare de 50%, iar cea de-a doua, de 30%. Orice avocat al apararii contesta cele doua probe, iar in final se ajunge tot la testul ADN. Costurile probei serologice se ridica la circa un milion de lei, iar cele ale probei HLA, la 4-6 milioane de lei.
Pe langa banii cheltuiti degeaba, parcurgerea celor doua etape inseamna si timp pierdut, deoarece la fiecare noua proba efectuata are loc o noua infatisare la proces. Astfel se intampla ca unele procese de paternitate sa se intinda pe mai bine de un an. In nici o tara civilizata unde exista posibilitatea efectuarii unui test ADN, celelalte doua probe amintite nu mai sunt solicitate in justitie. In Romania insa, utilizarea lor s-a perpetuat, ca modalitate de a scoate bani din buzunarele clientilor.

In topul suspiciosilor, judetele din vest
Conform unei statistici existente la Institutul de Medicina Legala, majoritatea persoanelor care ajung sa-si faca teste de paternitate in Timisoara provin din mediul rural. Pe primul loc la testele de paternitate se situeaza judetul Arad, urmat de Hunedoara, Caras-Severin si Timis.
Anul acesta s-au depus la Institutul de Medicina Legala peste o suta de cereri pentru test de paternitate, insa doar 70 de tati le-au si facut. Dintre acestia, doar in cinci cazuri testul de paternitate s-a facut la cerere, restul de 65 de cazuri fiind solicitate prin justitie.
Din total, in 2003, testele clasice au fost excluzive (au indicat ca barbatul care a fost testat nu este tatal biologic) doar in cinci cazuri, in vreme ce prin testul ADN, rezultatele s-au dovedit a fi excluzive in 25 de cazuri.

Procedura: poate sa vina si mama
Folosirea testarii ADN pentru stabilirea paternitatii este destul de noua: abia in 1987, un genetician englez a avut pentru prima data ideea sa utilizeze testul de identificare ADN, ca proba insa intr-un proces de crima si viol.
Testul de paternitate ADN este singurul procedeu stiintific prin care se poate stabili cu siguranta relatia biologica dintre indivizi. Procedura este asemanatoare cu cea folosita la testul de identificare a persoanei prin ADN. Singura diferenta este ca se recolteaza probe de sange de la copil, de la mama si, bineinteles, de la presupusul tata.
Copilul mosteneste jumatate din structura ADN de la mama si jumatate de la tata. Nu este obligatoriu ca si mama sa efectueze testul ADN, insa atunci cand este posibil, biologii prefera sa aiba si o proba de la aceasta. Dupa cateva zile se afla rezultatele. Analizele se repeta de obicei in cazurile de excluziune. 

Primul laborator privat de testare
Profesorul Francisc Mixich, banatean plecat din Jimbolia, este omologul profesorului Andrei Anghel la Universitatea din Craiova. La Departamentul de Biologie Celulara si Moleculara al Universitatii de Medicina si Farmacie din Craiova, coordonat de Francisc Mixich, s-au efectuat, incepand din 2000, 600 de analize de probe biologice, din care 140 pentru teste de paternitate (e o simpla coincidenta faptul ca numarul e acelasi cu cel al testelor de la Timisoara). Aici, un test complet, incluzand prelevarea de probe de la mama, de la copil si de la tatal prezumtiv, costa 400 de euro, iar fara proba de la mama costa 300 de euro.
In februarie 2003, prof. Mixich si-a deschis un laborator privat, unde se fac si teste de paternitate ADN, la pretul de 12.000.000 de lei. Cum insa testele facute la Laboratorul Genetic Mixich SRL nu sunt recunoscute in justitie, clientii laboratorului privat sunt deocamdata destul de putini - pana acum doar

Dupa cum se stie, in lumea celebritatilor sunt cunoscute destule cazuri cand expertiza AND a fost folosita pentru a determina obtinerea de catre un presupus urmas a unor sume de bani considerabile. Actorul si cantaretul Yves Montand, decedat in 1992, a fost exhumat in 1998 pentru prelevarea de material biologic pentru efectuarea unui test ADN de paternitate, in urma solicitarii unei femei care pretindea ca este fiica lui. Presupusa fiica impreuna cu mama ei l-au tarat pe actor prin salile de judecata timp de noua ani, pe cand acesta traia, dar Yves Montand nu a recunoscut-o niciodata ca fiica si a refuzat categoric sa-si faca testul de paternitate. In urma testului post-mortem, s-a dovedit ca avea dreptate si ca respectiva nu era fiica lui. In alte cazuri, rezultatul a fost favorabil pretendentilor la mostenire: in februarie 2001, tenismenul Boris Becker a recunoscut, in urma efectuarii unui test de paternitate, ca este tatal fetitei unui fotomodel din Rusia. Initial, Boris Becker a negat faptul ca ar fi tatal copilului, care fusese conceput in 1999, in timpul turneului de la Wimbledon. Sotia tenismanului a divortat de Becker cu o luna inainte de efectuarea testului de paternitate.