La marginea comunei iesene Butea a prins contur o asezare noua: "orasul italienilor", unde si-au construit case si vile cei care au plecat sa munceasca in Italia si s-au intors de acolo cu bani. La Butea insa au mai ramas doar batranii si cativa copii. Satul n-a fost pustiit de vreo maladie, ci de saracie. Satui sa doarma in case de chirpici, butenii si-au luat lumea in cap si au plecat sa munceasca la negru, in Occident. Cei mai multi in Italia. Sunt destui care au ajuns insa si prin Franta, Spania, Olanda, Norvegia sau Israel. Unii nu se mai intorc. Altii, in schimb, se inapoiaza in locurile natale, dupa ce au strans bani in strainatate.
Toti cei cinci copii ai Anei Cichi au plecat in Italia. Prima care si-a luat lumea-n cap a fost Mihaela. S-a maritat cu Ionel, un flacau din sat, apoi tanara pereche a plecat si s-a stabilit la Cremona. Dupa Mihaela a urmat Gabriela, care a intrat calugarita la o manastire din Italia. Cezar a luat de nevasta o fata din Bacau. Nunta au facut-o la Torino, acolo unde s-au cunoscut. A urmat ultimul copil, Gianina, care a plecat si ea.
"Mi-au ramas trei nepoti. Ii cresc. Baietii imi trimit bani pentru case. Ajunge cam un miliard de lei ca sa-ti faci o casa de gospodar la noi", explica Ana Cichi.In luna august, butenii isi iau concedii si fac ce pot ca sa se reintorca in sat, chiar cu riscul de a avea probleme la trecerea granitei. August este luna in care, cu banii stransi in Italia, butenii isi renoveaza casele. "O casa de gospodar, o masina, ceva bani pusi deoparte pentru zile negre, asta trebuie", spune batrana.
Dupa ce neam din neamul Cichilor nu a trecut de granitele comunei, Ana a fost pentru prima data acum doi ani in Italia. S-a intors la Butea cu impresia ca italienii nu stiu sa manance: "Supa aia a lor, pestarona, nu mi-a placut deloc. Era alba si in ea pluteau niste boabe verzi lunguiete. Pizza a fost buna. Spaghetele? A, fideaua! Ei, de fidea eram satula".
O romanca politist la Paris
Ceva mai incolo de casa Anei Cichi sta primarita comunei, Rozalia Hadea, care are patru fete. Cea mai mare, Olimpia, are 30 de ani si in urma cu vreo 13 ani a fugit in Occident. Rost si-a facut abia de curand, cand s-a maritat cu un tanar din Madagascar si a avut si doua fete. Olimpia a muncit la negru si si-a castigat cetatenia franceza cu greu, dupa casatorie. Acum e politist si face ordine pe strazile Parisului.
Dupa Olimpia a plecat Daniela. "S-au tras una pe cealalta. Daniela a plecat in Italia. Ingrijeste o femeie de 38 de ani imobilizata la pat si primeste 800 de euro pe luna, in afara de mancare si cazare. Italienii au indragit-o. Ultima a plecat Serinela. Mai intai in Franta si apoi in Italia. Sa vedem unde ramane", spune Rozalia Hadea.
Maria Antica, o alta femeie din Butea, fuge de reporter: "Fugi d-acilea, ca poate din cauza ta imi expulzeaza copiii din Italia. Ca n-au forme legale". A ramas aici doar cu batranul ei sot si cu nepotii. Ii e din ce in ce mai greu la camp, dar nu se lasa. "Am doi copii in Italia", spune cu greu batrana, dar completarea vine din partea altei taranci: "Are mai multi, dar nu spune, de frica".
Cel mai prosper patron
Plecarea in strainatate a oamenilor din Butea s-a transformat intr-o afacere prospera pentru un "venetic" din Moldova Noua, stabilit de vreo 14 ani in comuna. Constantin Nastase a venit in Butea cu o sacosa, iar acum e cel mai prosper patron: este proprietarul singurului disco-bar din zona, are o firma de transporturi si alte mici afaceri.
Uscativ, la cravata si sapca "made in Spain", Nastase are o casa cat un palat. Banii i-a facut de-a lungul anilor, transportand tarani in Occident. Intre timp, afacerea s-a extins si in satele din jur. Tarifele sunt negociabile. O plecare in Italia costa 250-300 de dolari. Cine nu are toata suma cash poate plati si in rate. "Cei cu bani putini pleaca in Italia. Restul se duc in Spania, Irlanda, Norvegia, Anglia, Canada. Eu am noua frati in Spania". Constantin Nastase a pus si un pariu: a promis ca muta Butea in Italia.
Exodul a inceput in 1994
Parintele paroh din Butea, Alois Damoc, spune ca exodul a inceput in 1994, dar anul 2002 a marcat apogeul plecarilor. Alois Damoc e invitat in Italia la fiecare casatorie, dar nu pleaca niciodata. "Se duc dupa un castig mai bun. Unii din nevoie, altii din ambitie; daca a plecat vecinul si-si ridica o casa, el ramane in urma?! Sunt si din cei care raman acolo si nu se mai intorc. Dar cei mai multi muncesc pentru a-si face un rost aici. Trimit bani, isi ridica gospodarii si se duc din nou pentru a-si cumpara cele necesare. Dar sunt si oameni din sat care nu au mai venit de opt ani", incheie Damoc radiografia comunei. O comuna care s-a impartit deja in doua: casele batranilor si "orasul italienilor", sau “spatiul Schengen”, cum ii spun cei intorsi acasa.
Mai exista o singura dovada ca aceasta zona a fost la un moment dat si altceva decat locul de bastina al unor semiemigranti. Familia boiereasca Sturdza a detinut, pe raza comunei, castelul de la Miclauseni, unul din cele mai interesante monumente de arhitectura din Moldova, cladit in prima jumatate a secolului al XVII-lea. Castelul, unde in ultimii ani a inceput sa functioneze un centru de plasament, a fost donat in 1947 de catre Ecaterina Serban Cantacuzino, fosta Sturdza, Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care dupa 1989 a obtinut decizie de retrocedare in favoarea sa pentru parcul dendrologic in suprafata de 30 ha, pentru castel si anexele acestuia.
Printul Dimitrie Sturdza, revenit in Romania, si-a declarat intentia de a sprijini eforturile Mitropoliei de reamenajare a castelului, care va deveni muzeu.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE