Risotto cu trufe, un martini si o companie, please!

In Japonia se numeste "settai". Americanii spun "power lunch". In RomA„snia este vorba pur si simplu de o "masa de afaceri". Toate aceste denumiri sunt de fapt variante ale principiului enuntat acum ceva vreme de Confucius, potrivit caruia, pentru incheierea unui acord de afaceri profitabil, gazda trebuie sa-si rasfete oaspetii (potentiali clienti sau parteneri), pentru a le cA„sstiga increderea si pentru a pune bazele unei relatii personalizate, inainte de a trece la afacerile propriu-zise.
In Japonia, astfel de intA„slniri pot dura zi si noapte, dar in restul lumii ele se limiteaza la o masa de prA„snz sau, mai nou, la micul dejun. Spre deosebire de japonezi, care considera ca tratatiile la restaurant sunt esentiale pentru incheierea unei afaceri, europenii si americanii se ghideaza mai ales dupa clasicul dicton "timpul costa bani" si pun la bataie doar vreo doua ore si cA„steva pahare de Chardonnay sau Martini.

Coregrafia perfecta a meselor de afaceri
Mesele de afaceri au devenit o sursa importanta de venituri pentru marile restaurante din toata lumea. Potrivit ultimelor statistici, 75% sau chiar 80% din cifra de afaceri a marilor nume (Nobu, Balthazar, '21', Four Seasons, Maxim's, etc) provin din aceste mese, unde afaceri de milioane se fac in timpul aperitivelor si se desfac uneori la desert. Ca sa nu mai punem la socoteala banchetele de sute de persoane, care sarbatoresc fuziuni, achizitii sau alte asemenea operatiuni de proportii.
"Este de-a dreptul fascinant sa observi aceste adevarate piese de teatru, in care actorii sunt, fara exceptie, imbracati in costume de sute de dolari si poarta ceasuri care costa cA„st o masina", spune Adelmo Zarif, proprietarul restaurantului Cicada din Los Angeles, un fel de Mecca a oamenilor de afaceri care negociaza noi oportunitati. "Toti oaspetii nostri au parca un radar cu care scaneaza restul clientilor, iar unii cred ca ar plati bani grei pe echipamente de ascultare ca sa afle ce se pune la cale la masa din separeul vecin. Este ca un fel de balet stilizat, cu o coreografie perfecta".
Balerini sunt parca si chelnerii care servesc la aceste restaurante, deoarece piruetele efectuate cu tavele incarcate cu pahare de martini ar stA„srni invidia oricarui dansator. "In opinia mea, Jean de la '21' este poate cel mai profesionist chelner din lume", spune unul dintre clientii fideli ai restaurantului, seful departamentului de Fuziuni&Achizitii al unei firme de avocatura din New York. "A combinat in cantitati perfecte familiaritatea si distanta respectuoasa, umorul si retinerea, o oarecare nepasare intretesuta cu repect. Iar daca ar exista titlul de Mare Maestru Steak Tartare, mai mult ca sigur i-ar fi atribuit lui Jean, care prepara la masa o adevarata capodopera".

Bastioanele capitalismului pur
'21' reprezinta poate cel mai cunoscut loc de intA„slnire  al cercurilor de afaceri, unde legende numite Rockefeller sau Kennedy respectau cu sfintenie regula de aur a celor trei pahare de martini de la orice masa de afaceri. E adevarat ca un simplu hamburger costa 24 de dolari, asa ca o portie de risotto cu trufe sau o salata de creveti sunt indicate numai pentru companiile cu un buget foarte mare sau care au nevoie disperata de afacerea cu pricina.
"E adevarat ca oamenii se relaxeaza la masa, iar un cocktail sau un martini sec fac minuni. Parca e mai simplu sa iti vinzi compania dupa ce ai savurat o portie de pastrav la gratar", e de parere analistul John Morton.
Vreme indelungata, exclusivismul a fost arma de predilectie a restaurantelor selecte, care se transformasera de fapt intr-un alt fel de cluburi - accesul se facea doar pe baza de sute de milioane de dolari sau nume rasunatoare. Aceasta traditie a inceput insa sa fie incalcata in ultima vreme, mai ales dupa boom-ul din Silicon Vallley, cA„snd restaurante precum Four Seasons sau Balthazar si-au deschis portile si pentru programatorii in blugi, dar cu conturi bancare substantiale, care doresc sa patrunda in aceste adevarate bastioane ale capitalismului.
"In ultima vreme am ajuns un fel de Mare Maestru de Ceremonii", se lamenteaza Ian Johnson, care a devenit milionar dupa ce a deschis o firma care livreaza orice, la orice ora. "Am intrat si eu in rA„sndurile Directorilor din Cusca de Sticla, care trebuie expusi tot timpul pentru  a crea noi relatii de afaceri si pentru a curta potentialii clienti. Am masa mea la un mare restaurant (un privilegiu obtinut cu mare truda) si cred ca nu trece o zi fara sa semnez condica de prezenta. Cred ca e exact ca si cu vedetele de cinema - trebuie sa fii vazut ca sa obtii cele mai bune contracte si sa nu te uite lumea".
In ultima vreme, pe fondul recesiunii globale, mesele de afaceri au fost in mare parte inlocuite de micul dejun, care prezinta mai multe avantaje: discutiile se limiteaza la afaceri, din cauza lipsei de timp, iar nota de plata este cu mult mai mica. Pe de alta parte, insa, lipsa celor trei pahare de martini se resimte uneori, deoarece cafeaua, apa minerala sau sucurile de fructe nu au totusi acelasi efect .
Cu toate ca oamenii de afaceri se limiteaza in ultima vreme la cafea si salate, mesele de afaceri vor supravietui siguranta, pentru ca, la urma urmei, aceasta traditie reprezinta de fapt un simbol al statutului social si o marca a puterii. O masa la un restaurant precum '21' garanteaza acces in cercurile selecte de afaceri, ba chiar este un fel de blazon al vremurilor moderne.