Un proverb portughez spune: meciurile trec, stadioanele raman

Pe coasta de sud a Portugaliei, in regiunea Algarve, ultimele zile dinainte de inceperea Euro 2004 se incapataneaza sa ramana mult mai linistite decat ar fi dorit-o autoritatile si ar fi anticipat-o presa. Desi zona e una din cele mai bune destinatii turistice din Europa, proprietarii de hoteluri de acolo sunt de parere ca guvernul a fost mult prea optimist in privinta afluxului turistic determinat de marele eveniment fotbalistic. Ba, mai mult, ca toate asigurarile cum ca hotelurile si restaurantele vor fi arhipline n-au facut decat sa dauneze, fiindca i-au descurajat pe destui potentiali turisti sa mai incerce sa-si faca rezervari pentru perioada Campionatului.

Seful asociatiei hotelierilor din regiunea Algarve, Eliderico Viegas, declara cu cateva zile in urma ca numarul celor care si-au facut rezervari la hotelurile de pe coasta in perioada 12 iunie - 4 iulie e cam la fel cu cel de anul trecut, desi autoritatile locale au facut toate eforturile sa atraga vizitatori. Noul stadion Algarve, construit anume pentru Euro 2004, e programat sa gazduiasca trei dintre meciurile campionatului, iar patru din echipele calificate - Rusia, Danemarca, Germania si Olanda - si-au stabilit cantonamentele prin preajma, iar in plus, suporterii pot folosi zona drept punct de plecare pentru meciurile de la Lisabona, urmatorul punct spre nord de pe harta Euro 2004.

Primariile din orasele de pe coasta au cheltuit serios ca sa poata oferi turistilor concerte, spectacole de teatru in aer liber si alte distractii, precum si pentru amplasarea ecranelor unde cei aflati pe strazi sa poata vedea meciurile. Rezultatul? Suporterii rusi, asteptati in numar mare in zona, se arata destul de rezervati in privinta rezervarilor: din 50.000 de turisti din Rusia pe care autoritatile ii prezentasera ca oaspeti certi, nu si-au rezervat loc pana acum decat 8.000, iar hotelierii nu par sa poata castiga decat din majorarea tarifelor, cam cu 25% fata de aceeasi perioada din 2003.

Or fi mai scumpe stadioanele, dar sunt mai frumoase

Chiar daca situatia nu e aceeasi in toata tara, faptul ca plajele alese ani la rand de englezii si nemtii plecati in vacanta par acum sa se umple mai greu ii ingrijoreaza pe niste oameni care si asa se tem sa nu fi exagerat cu entuziasmul fata de competitia care incepe sambata. Fata de euforia initiala din 1999, cand Portugalia a castigat dreptul de a organiza Euro 2004, in dauna mai bogatei vecine Spania, lucrurile s-au schimbat: cand guvernul a decis ca trebuie construite inca sapte stadioane si radical modernizate inca trei, multi s-au speriat, considerand ca starea economiei nu numai ca nu permite astfel de cheltuieli exorbitante si cu amortizare indoielnica, dar ca moral ar fi ca din putinele resurse disponibile sa se faca spitale sau scoli si nu stadioane.

Pana la un punct, criticii au avut dreptate: desi autoritatile au promis ca investitiile in infrastrauctura vor fi pe jumatate cofinantate din bani publici, investitorii privati s-au dovedit destul de greu de convins. Si, atata vreme cat toate stadioanele cele noi sau modernizate ar fi urmat sa ramana in posesia cluburilor de fotbal din orasele respective, cine sa bage bani intr-un stadion daca n-are incredere in soliditatea financiara a clubului respectiv? Cand, in 2001, s-a luat decizia reconstructiei Estadio da Luz din Lisabona, "Catedrala" victoriilor echipei Benfica si viitoarea gazda a finalei Euro 2004, clubul era inglodat in datorii si subminat de scandaluri de coruptie. La un moment dat, presedintele Comitetului UEFA pentru stadioane si securitate, Ernie Walker, a amenintat ca daca lucrurile nu inainteaza, va fi nevoit sa gaseasca alta gazda pentru turneul final din 2004.

Mai apoi, cand chibzuitii conservatori i-au inlocuit in 2002 pe socialistii largi la punga, noul guvern a anuntat ca nu va ceda nicidecum solicitarilor din partea unor cluburi de a aloca mai multi bani pentru constructia stadioanelor. "Nici un euro in plus pentru Euro", au amenintat noii guvernanti, anuntand ca vor fi facute auditari independente ale investitiilor deja facute. In cele din urma, constructiile au fost terminate: cu tot cu lucrarile la centrele comerciale si infrastructura de transport aferenta, au costat in total 727 milioane de euro (869 milioane de dolari), din care 21,5% a fost contributia statului portughez, 4,5% a Uniunii Europene, prin fondul comunitar de dezvoltare pentru sport si 75% a proprietarilor de stadioane - cluburile si municipalitatile.

Acum, in special in ultimele luni, comentatorii au inceput sa faca tot mai insistent comparatii intre Portugalia si Grecia, avand in vedere ca ambele fac parte dintre membrii mai saraci ai UE si ambele pregatesc cate un eveniment sportiv de proportii pentru acest an. Deocamdata, portughezii se pot mandri ca au reusit sa incheie constructia stadioanelor la timp si sa evite astfel criticile de care are parte acum Grecia pentru intarzierea pregatirii Olimpiadei. Cu depasirea de buget insa nu stau nici portughezii foarte bine: pentru sase din cele sapte stadioane noi, costurile s-au dublat fata de estimarea initiala, ajungand la 390 milioane de euro (465 milioane de dolari), ceea ce inseamna ca unele din municipalitatile implicate (Guimaraes, Leria, Braga, Averio, Faro si Loule) vor fi nevoite sa ramana cu restrictii bugetare severe care s-ar putea intinde pe urmatorii 20 de ani.

La inceput a parut o extravaganta faptul ca o tara saraca se angajeaza sa ridice stadioane noi pentru un campionat european de fotbal: nici Belgia si Olanda in 2000, nici Anglia in 1996 n-au facut stadioane noi. Acum, organizatorii portughezi sustin ca de fapt a fost mai bine asa, fiindca noile lor stadioane sunt ultimul racnet in materie de solutii tehnice si de modernitate a arhitecturii, lucru cu care nu se pot mandri tarile mai bogate din Europa, unde complexurile sportive cele mai importante s-au facut deja in anii '70 sau '80. Intr-adevar, portughezii n-au crutat nici un efort ca sa angajeze cei mai buni arhitecti de edificii sportive de pe piata, firmele de arhitectura britanice si australiene care au proiectat noul Wembley din Londra, Centre Court din Wimbledon sau cele doua Telstra Stadium din Sydney si din Melbourne.

Oare merita?

Pentru economia portugheza, pregatirea Euro 2004 a fost in mod cert o sfortare temerara. Intr-un studiu difuzat la sfarsitul lui mai, Economist Intelligence Unit spunea ca tara nu si-a revenit din recesiune - anul trecut economia a scazut cu 1,3% - si ca se poate astepta doar la un reviriment modest pentru 2004, respectiv o crestere de 1,1%, iar pentru anul viitor sunt sanse doar pentru o crestere economica de 2,5%. In plus, Portugalia se lupta sa se incadreze in limita de deficit bugetar fixata de UE. Or, cu tot cu stadioanele, modernizarea drumurilor si a spitalelor, marirea capacitatii aeroporturilor, noile linii pentru trenurile de mare viteza, igienizarea si impodobirea oraselor, asigurarea pazei si a ordinii la stadioane si in orase, Portugalia va cheltui in total 4 miliarde de euro (4,8 miliarde de dolari).

Oare merita? "E o investitie mare pentru o tara mica, dar Euro 2004 depaseste cadrul fotbalului. Este un eveniment care ne da sansa sa demonstram ca Portugalia e o tara moderna", declara Jose Luis Arnaut, ministrul sportului. Unii se marginesc sa spuna ca e suficient chiar faptul ca succesul organizarii o sa ridice moralul portughezilor, obisnuiti pana acum sa aiba o parere proasta despre tara lor si sa se resemneze ca vor ocupa vesnic ultimele locuri in UE la standarde de viata, nivel de educatie, salarii si ceea ce se numeste "vizibilitate" pe ansamblul Europei, vizibilitate mereu obturata de Spania. Iar cand iti creste moralul, iesi mai repede din recesiune - vorba lui Scolari, selectionerul (brazilian) al nationalei portugheze, care crede ca, daca performanta lui FC Porto in Champions League a redesteptat mandria nationala, Euro 2004 o sa consolideze in mintea portughezilor ideea ca sunt in stare sa realizeze ce-si propun.

Pana acum, un singur lucru e cert: 95% din cele 1,2 milioane de bilete puse in vanzare pentru cele 31 de meciuri ale turneului final s-au vandut deja. Cifrele se apropie de estimarile organizatorilor, care prevazusera ca jumatate de milion de straini vor veni in tara cu ocazia Campionatului: 350.000 de bilete au fost cumparate de straini (dar poate ca n-au cumparat pentru toata familia cu care vin in Portugalia), iar restul de portughezi. Ce inseamna asta? Un studiu facut de experti ai UEFA sustine ca Portugalia va incasa 700 de milioane de euro (855 milioane de dolari) din vanzarea drepturilor de televizare a meciurilor, din vanzarea de bilete si obiecte promotionale. La aceasta se adauga 800 de milioane de euro care vor fi cheltuite pe cazare, mancare si bautura de microbistii veniti aici din toata Europa si de turistii sositi pe perioada campionatului.

Mai greu e de estimat insa ce se va intampla dupa campionat. Studiul UEFA prezice ca "efectul Barcelona" (afluxul de turisti in anii urmatori unui mare eveniment sportiv international, de care s-a bucurat, de pilda, Spania dupa Olimpiada de la Barcelona din 1992) se va confirma si in cazul Portugaliei, care ar urma sa cunoasca o crestere a veniturilor din turism in urmatorii trei pana la sase ani, la cel putin 350 milioane de euro pe an. In plus, in turism ar urma sa fie create 14.000 de noi locuri de munca.

Nu toti sunt insa la fel de optimisti ca UEFA: sindicatele lucratorilor din constructii au avertizat, luna trecuta, ca dupa ce lucrarile la cele zece stadioane si la alte infrastructuri legate de campionat se vor termina, numarul somerilor va creste cu 25.000 de persoane. Un lider sindical a estimat chiar ca anul 2004 va fi catastrofal pentru sectorul constructiilor si ca pana la sfarsitul verii zeci de societati de constructii vor da faliment. Si, chiar daca o asemenea previziune sumbra nu s-ar adeveri, n-o sa fie o placere pentru nimeni sa vada, in anii care urmeaza, ca pe unele din stadioanele ultramoderne cu zeci de mii de locuri, care vor fi starnit admiratia lumii intregi in vara lui 2004, se vor juca atunci doar meciuri banale de campionat, unde zece mii de spectatori adunati la un loc inseamna o mare performanta. crenguta.nicolae@zf.ro