Unii vin aici cu detectorul de metale. Adevaratii cautatori de comori isi iau GPS

Un CD cu Vama Veche,un inel, o lanterna, o minge mica, o decoratiune de Craciun, o masinuta, u pix, un creion si un carnetel. Toate intr-o cutie ingropata in pamant, in plina padure sau la marginea unui drum. Merita ca pentru atata lucru sa vii de peste mari si tari, sa te ostenesti urcand munti sau pierzand o zi intreaga prin ploaie ca sa gasesti locul unde un necunoscut a ascuns obiectele cu pricina? Poate parea ciudat, dar sunt destui care ar raspunde afirmativ, ba chiar cu entuziasm, la o asemenea intrebare. Ei sunt practicantii unei forme cu totul aparte de turism, cunoscuta sub numele de "geocaching".

Dupa cum o arata si numele, geocaching inseamna cautarea unor obiecte ascunse ("cache") sub pamant, dupa principiul cautatorilor de comori din povestile cu pirati - orientarea dupa anumite indicatii ezoterice, oferite cu zgarcenie de cei care au ascuns obiectele respective. In cazul de fata, indicatiile constau in coordonatele (latitudine si longitudine) ascunzatorii, postate pe anumite site-uri de Internet si stabilite cu ajutorul sistemului de pozitionare prin satelit GPS (Global Positioning System). Inarmat cu un terminal GPS, cautatorul de comori gaseste ascunzatoarea, dezgroapa cutia cu obiectele lasate de cei care au trecut pe acolo inaintea lui, ia o parte din ele si lasa altele in loc, apoi scrie in carnetel cate ceva despre sine, data la care a descoperit ascunzatoarea si ce obiecte a schimbat cu cele aduse de el.

Regula de baza e ca vizitatorul trebuie sa ofere ceva in schimb atunci cand gaseste si ia ceva de valoare din ascunzatoare, fie informatii (fondatorul ascunzatorii poate consemna in carnetel, de pilda, "ponturi" despre punctele de atractie turistica din imprejurimi sau despre alte ascunzatori din zona inca nedezvaluite pe Internet), fie obiecte (unii lasa in ascunzatori sume mari de bani, carti, bijuterii, CD-uri, jocuri video sau softuri, componente de computere, obiecte de arta si asa mai departe).

Dupa ce s-a intors acasa, gasitorul intra din nou pe Internet si "raporteaza" si acolo ca a dat de ascunzatoare, pentru ca astfel comunitatea de geocaching sa-l recunoasca drept membru, iar autenticitatea si succesul ascunzatorii respective sa fie confirmate. In principiu, administratorii portalurilor nationale de geocaching sustin ca e necesara colaborarea cu voluntari care sa confirme ca o anumita ascunzatoare postata pe site exista cu adevarat si ca fondatorul ei a dat corect coordonatele, dar in practicae imposibil sa fie verificate toate ascunzatorile, din cauza numarului mare al acestora. Caci jocul de-a comorile s-a raspandit foarte repede: aparut in 2000 si inventat nu se stie de catre cine, geocaching-ul a devenit rapid cat se poate de "trendy", iar la ora actuala existasite-uri de geocaching in 120 de tari, din Burkina Faso pana in Insulele Feroe sau Vatican.

Socializarea si recunoasterea din partea celorlalti "geocacheri" este, fara indoiala, cea mai buna rasplata pentru un cautator; e lesne de inteles ce sens da spiritului de aventura apartenenta la o comunitate asa de neobisnuita, formata si intretinuta de accesul la Internet si de posesia unui terminal GPS (novicele in geocaching e avertizat ca, inainte de orice, trebuie sa aiba la dispozitie intre o suta si o mie de dolari ca sa-si cumpere un asemenea instrument, fara de care nu se poate juca de-a cautatul de comori). Comunitatea virtuala a cautatorilor, ai carei membri ajung sa se intalneasca in viata reala cam in aceeasi masura in care ajung sa se vada la fata membrii chat-urilor, e un fel de elita internationala de initiati, care nu cunosc granite, ci doar coordonate GPS - de unde si celelalte denumiri asociate geocaching-ului - Global Positioning Stash (sistemul de pozitionare globala a ascunzatorilor) sau de "high-tech treasury hunt" (vanatoare high-tech de comori). Si se poate inchipui usor aerul conspirativ cu care acesti vizitatori ajung incognito intr-o intr-un orasel de provincie sau intr-o statiune luxoasa, confundati cu niste turisti oarecare de catre oamenii din hotelurile sau pensiunile unde trag.

Ca sa aiba cat mai mare succes cu ideile lor de ascunzatori, fondatorii lor fie organizeaza regii complicate in jurul acestora (unii creeaza "multi-caches" - ascunzatori in lant - sau ofera un reper de cultura generala, ca de pilda un monument sau un loc cu importanta istorica) fie le plaseaza fie in locuri care merita vizitate pentru frumusetea lor in sine. De multe ori, prestigiul unui fondator de ascunzatoare se trage din laudele aduse de cei ce isi datoreaza o vacanta minunata ori o experienta inedita de viat cautarii dupa reperele propuse de el. Sunt destui cautatori care pun piciorul intr-o tara necunoscuta doar ca sa gaseasca o ascunzatoare plasata acolo de un prieten de-al lui sau pur si simplu de un necunoscut din tara respectiva.

De aici si pana la promovare turistica mai mult sau mai putin voita nu e decat un pas. Emese si Levente sunt doi tineri, maghiari din Romania, care au plasat zilele trecute pe langa Targu-Mures cea mai noua ascunzatoare din Romania postata oficial pe Net - cea cu obiectele enumerate la inceputul acestui articol. Cei doi au intrat pe un forum de pe Internet cu discutii despre geocaching, ca sa caute eventuali tovarasi de explorare prin Romania; au dat peste un francez care le-a raspuns ca la vara o sa vina in Slovacia pentru geocaching si ca e posibil sa treaca si prin Romania o zi-doua. Francezul a adaugat ca nici in Franta nu sunt foarte multi geocacheri si ca, pentru el, un mod bun de a face accesibile ascunzatorile pentru turistii straini care vin in Franta a fost sa scrie in carnetelul cu indicatii texte in mai multe limbi.

La fel procedasera, de altfel, si Emese si Levente, care isi redactasera informatiile in romana, engleza si maghiara, fiindca, dupa cum spun ei, cei mai multi cautatori de pe teritoriul Romaniei sunt maghiarii din Transilvania. Ca in cazul multor obiceiuri occidentale, si acesta a fost adus in Romania tot de cativa ardeleni familiari cu tendintele vestice in materie de petrecere a vacantelor; poate fi o explicatie pentru faptul ca versiunea romaneascaa site-ului www.geocaching.ro, disponibil in maghiara si engleza, este inca in constructie.

Alti romani prefera sa mizeze pe un continut cat mai original al "comorii" (monede romanesti vechi, de pilda) pentru a-i atrage in special pe cautatorii straini. Cei mai multi geocacheri romani se bazeaza insa pe importanta turistica a locului ascunzatorii. Pana acum, ascunzatori romanesti au fost plasate in astfel de zone: langa Castelul Bran, la Cheile Turzii, la Lacul Sf.Ana, langa Manastirea Ramet, la Cascada Lolaia de la Hateg, la Szaldobos (Sf.Gheorghe-Tusnad), la Stana Regala de langa Sinaia, la 1.873 de metri altitudine pe traseul intre Busteni si Caraiman si, in fine, langa Palatul Stirbei de la Buftea ("locul merita o vizita, are un lac frumos, multa verdeata, iar palatul e acum un hotel unde puteti sa va cazati si sa luati masa" - spune prezentarea pe care a postat-o cel ce a infiintat ascunzatoarea). Exista o ascunzatoare chiar si la Galasi, langa Dunare, pe care insa au plasat-o acum doi ani niste nemti fascinati de frumusetea locului.

Pana acum, nimeni nu i-a bagat in seama pe acesti agenti anonimi ai turismului romanesc, desi se poate banui ca numarul celor adusi in tara de acest joc high-tech e destul de mare. Ar fi insa o idee ca proprietarii de pensiuni sau autoritatile locale interesate sa promoveze turismul pe meleagurile lor sa dea o raita pe Internet si, acolo unde nu mai inteleg jargonul geocacherilor, sa citeasca articole din ziarele straine despre felul cum altii au valorificat in scopuri comerciale geocaching-ul. Desi poate ar fi mai bine sanu afle prea multi: din zel excesiv al unor autoritati locale de la noi, bietii geocacheri s-ar putea trezi ca dau peste niste ascunzatori garnisite cu reclame si pliante promotionale mai ceva decat cutiile de scrisori de la parterul blocurilor.

Primul "cache" oficial din Romania, adicaprimul anuntat pe lista de la www.geocaching.com, a fost cel plasat la 4 ianuarie 2001 in apropierea Castelului Bran de catre echipa Team Romania (foto). Cu o cautare clasificata ca avand o dificultate de gradul trei, pe un teren cu dificultate de gradul patru (puteti sa veniti cu masina pana la 200 de metri de destinatie, dar pentru ultimii 200 de metri va trebuie plamani buni"), obiectivul in cauza este, conform textului de prezentare postat de Team Romania, "localizat langa Castelul Bran, resedinta legendara a lui Vlad Tepes, cunoscut sub numele de Dracula. Ofera o priveliste excelenta a Muntilor Carpati si a peisajului rural romanesc. Cache-ul se compune in special din jucarii si jocuri, dar cuprinde si cateva instrumente de gonire a vampirilor - o oglinda, o cartela telefonica din Croatia cu fotografia Papei pe ea, precum si un creion mare de lemn care poate fi folosit la nevoie ca pumnal. Obiectele se gasesc intr-o cutie de plastic rectangulara cu capac verde". Site-ul prezinta, ca in cazul oricarui "cache", si opiniile celor care au izbutit sa dea de el. Prima echipa de cautatori norocosi a fost Team Britain (Ian, Dawn si Jack the Huskey), in iulie 2002: ""Am gasit primul nostru cache in Romania! Impresionant peisajul vazut din varful dealului si a meritat to efortul. Avem nevoie de mai multe cache-uri in Romania!!!". Tot niste englezi sunt si Corvusgeo (El Spocko si The Fij), care au gasit ascunzatoarea in iulie 2003: "Am venit in Romania intr-un grup organizat, cu ghid, si l-am initiat pe ghidul nostru in geocaching. Am luat din ascunzatoare o moneda de 100 de lei si un ou vopsit si am lasat in loc un timbru englezesc s unul romanesc, o harta a zonei Bran si cartea de vizita a ghidului nostru. Multumim pentru un cache intr-o tara magnifica". In fine, tot in iulie 2003 a trecut pe acolo si un neamt, Diesel3, care lauda si el frumusetea locului, desi spune ca e la a treia vizita la Castelul Bran. Spre deosebire de ceilalti, neamtul anunta ca la randul lui a plasat doua "cache"-uri noi in Romania, unul la Mohos si unul la Cheile Turzii.

Gasiti discountul!

Ceea ce a pornit ca un joc sau un sport pentru pusti a ajuns o unealta de marketing folosita cu toata seriozitatea de oficialii camerelor de comert ale oraselor din Texas, scrie un ziar din Amarillo. Desi n-are decat patru ani de existenta, geocaching-ul a si intrat in vizorul autoritatilor locale care vor sa-si promoveze localitatile incluzandu-le pe hartile cautatorilor. Pe o raza de 100 de mile in jurul orasului texan Amarillo, de pilda, orice vizitator al unui site de geocaching afla ca exista 30 de puncte cu ascunzatori, inclusiv in Colorado sau Oklahoma. De pilda, unul este situat in apropiere de Medical Center Park din Amarillo, indicatia despre el suna "uitati-va de-a lungul raului, pe malul vestic, imediat dupa podul din partea de nord; ascunzatoarea este intr-o groapa acoperita cu pietre, unde se gaseste o cuite cu un lant de chei, o bancnota de 5 dolari, un calculator, un briceag, creion, stilou si carnetel pentru vizitatori". Unul din cei care a descoperit ascunzatoarea respectiva marturiseste, pe site, ca n-ar fi ajuns niciodata sa viziteze locul acela daca nu l-ar fi dus acolo practicarea geocaching-ului. Exact pe aceasta mizeaza oficialitatile din acele localitati altminteri nu prea cunoscute ca destinatii turistice. Gina Gillespie, presedintele Camerei de Comert din orasul Spearman, a infiintat ea insasi un site de geocaching, cu scopul de a asocia activitatile de cautare a ascunzatorilor cu un soi de pelerinaje in locuri cu semnificatie istorica si educativa. De pilda, vrea sa plaseze o ascunzatoare exact in locul din Texas unde a aterizat pe vremuri Charles Lindbergh si sa puna acolo carti postale, harti si brosuri despre importanta locului si chiar tichete de reducere de pret care sa promoveze diverse produse si servicii din zona. "O facem pentru a promova turismul", recunoaste Gillespie, care e de parere ca practicantii de geocaching se distreaza cel mai bine atunci cand au ocazia ca pe drum sau la destinatie sa faca ceva deosebit, altceva decat gasirea ascunzatorii propriu-zise. Sefa Camerei de Comert afirma ca una din cele mai vizitate ascunzatori (judecand dupa site, a fost gasita numai pana in vara anului trecut de 60 de "cacheri") s-a dovedit cea de la Adobe Walls, in Hutchison County, loc care inainte era destul de rar calcat de turisti. "Acum, faptul ca locul respectiv nu era o destinatie turistica se dovedeste in avantajul nostru", zice Gillespie.
crenguta.nicolae@zf.ro