ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.
O discuţie cu Cristian Hostiuc, director editorial ZF, şi Felix Drăghici, editor-prezentator Aleph Story – ŞTIU.
Cristian Hostiuc: Avem un stat pe care noi îl considerăm sărac, dar care este plin de oameni care lucrează la stat şi, până la urmă, toţi tinerii vor să lucreze la stat. Dar acuma descoperim ceea ce ştiam şi înainte, dar acum, când vedem cifrele, suntem cu toţii miraţi. Descoperim că vârfurile statului câştigă foarte mult. Noi nu am avea nimic împotriva faptului ca oamenii din vârf să câştige foarte mult dar mi se pare că este o discrepanţă între câştigurile realizate de cei care conduc instituţiile de stat versus operaţiunile sau funcţionarea statului. Cu toţii am fost miraţi când presa a descoperit salariul cuiva care conduce o...
Felix Drăghici: Aurelia Surulescu. Este şi un şef la Sectorul 6, nu ştiam că există această instituţie până astăzi. Suntem în curs de verificare. Justin Trudeau, premierul Canadei, câştigă puţin mai puţin decât Aurelia Surulescu, 18.000 de euro pe lună, iar, evident, Jean Castex, premierul Franţei, un sărac, un amărât, nu putea să câştige mai mult, câştigă mai puţin decât ea. Sunt în curs de verificare pentru că nu avem neapărat confirmarea. Este o declaraţie de avere. Poate că a pus mai multe zerouri, cine ştie.
Cristian Hostiuc: Spre exemplu nu contează numele, respectiv numele persoanei, numele Aureliei Surulescu, contează fenomenul în sine. Noi avem un buget sărac, acuma nu se închide bugetul, premierul Cîţu solicită tuturor ministerelor, tuturor companiilor de stat să facă restructurări, să dea oameni afară, să îşi blocheze salariile pentru a ne încadra într-un deficit de 7% care până la urmă înseamnă încă un deficit de 70 de miliarde de lei care se adună la datoria publică. Dar în acelaşi timp vedem în fruntea instituţiilor de stat oameni care sunt ieşiţi din radarul nostru, care nu sunt prezenţi în viaţa publică zi de zi, dar noi ne confruntăm cu probleme, să spunem, cu şoselele din România, nu ştiu ce face această agenţie rutieră.
Felix Drăghici: Caută o nouă formulă chimică pentru asfaltul fără moarte.
Cristian Hostiuc: Întrebarea este cum s-a ajuns aici? Cum putem avea un stat sărac, în schimb oameni care au lucrat o viaţă întreagă la stat câştigă enorm? Adică câştigă, mi se pare revoltător.
Felix Drăghici: Un fost candidat la alegeri, Valeriu Nicolae, a făcut mai multe incursiuni în aceste biografii romanţate care sunt declaraţiile de avere care vorbesc despre creşteri peste noapte, despre tot felul de facultăţi neacreditate, pentru că această este problema. Femeia în cauză nu are o facultate, să spunem acreditată, în palmares. Dincolo de faptul că ar fi prelucrător prin aşchiere în trecut şi aşa mai departe, adică detaliile sunt extraordinare pentru un scandal mondial, monstruos. Noi asistăm la o disoluţie a aceste idei de stat în România pentru că în momentul acesta descoperim că oamenii sunt campioni la guvernatul pe Facebook, sunt oameni care cred că în social media pot să evolueze, să performeze, să crească profesional. La nivelul faptelor, evident că este nevoie de timp, este nevoie de pregătire profesională şi în general este de dorit ca şcolile să fie cât mai bune, în nici un caz din astea de care nu au auzit nici profesorii care predau acolo.
Cristian Hostiuc: Dar cum poate statul să permită astfel de salarii, să spunem? Şi societatea.
Felix Drăghici: Statul suntem noi în acest caz. Statul şi societatea suntem noi.
Cristian Hostiuc: De ce am permis? Adică sunt oameni care nu ies cu totul din radarul nostru, sunt instituţii pe care le auzi abia acuma pentru prima dată.
Felix Drăghici: Dacă subiectul este real, noi mâine ar trebui să ieşim în stradă, un milion de oameni, un milion de români şi să cerem ca premierul României, astăzi Florin Cîţu, mâine altcineva, să câştige 180.000 de euro pe lună pentru că aşa este normal. Responsabilitatea, viziunea, pregătirea, efortul, energia pe care le investesc oamenii ca să ajungă acolo merită răsplătite, nu? Evident că premierul României câştigă aproape de şapte ori mai puţin decât doamna Surulescu. Repet, dacă povestea este conform declaraţiilor.
Cristian Hostiuc: Şi eu am văzut declaraţia de avere. În declaraţia de avere speram să nu avem un zero în plus acolo. Şi mie mi s-a părut... adică lucrezi în România la stat într-o instituţie a statului, care îşi ia banii din munca noastră şi eşti plătit cu aproape 18.000 de euro pe lună. Repet, 18.000.
Felix Drăghici: Suntem în situaţia lui Eminescu, ca să ne întoarcem în timp, din nefericire, este evident că este un loc unde hoţia şi lenea par să fie premiate. Oamenii uită repede, oamenii au nevoie de o slujbă la stat pentru că cel mai sigur şi cel mai important ţel în viaţă este să munceşti la stat pentru că acolo poţi să câştigi foarte mult şi, evident, responsabilitatea să şi-o asume alţii. Pentru că asta este cel mai important. Nu ştim pe nimeni să iasă în faţă în câteva ore şi să spună: eu sunt şeful, de aceea merit atâţia bani, şeful serviciului administrativ. Mie mi se pare că este atât de bine ticluită de aproape că nu îmi vine să cred. Este dincolo de puterea adevărului din ziua de astăzi pentru că pare o farsă perfectă. Este extraordinară, este un scenariu de film. Părerea mea este că Hollywood ar trebui să semneze repede cu doamna Surulescu pentru o poveste extraordinară.
Cristian Hostiuc: Repet, nu numele ei în sine, ci faptul că avem poziţii care sunt atât de bine plătite şi avem poziţii la nivel de directori care câştigă mai mult decât directorul general sau avem şefi de servicii care câştigă mult mai mult decât directorul general. Avem, repet, în ministere poate secretarul de stat, directorii din ministere câştigă mai mult decât ministrul. Este o aberaţie, este o anomalie.
Felix Drăghici: Este o disoluţie, vă spuneam, a puterilor administrative ale statului pentru că asistăm zi de zi; vine Ministrul Transporturilor, Drulă, şi ne spune că în timp ce numărul călătoriilor s-a diminuat masiv la metrou, salariile au crescut exponenţial. Apoi aflăm că la compania de aeroporturi, unii care de fapt stau acolo şi se uită la cer, numără stelele în fiecare zi, într-o zi sunt mai multe, într-o zi sunt mai puţine, cine ştie, aia şi-au crescut salariile. Adică practic asistăm la această avalanşă teribilă de veşti nebune. Cred că singurul lucru pe care îl putem face este doar presiunea asta zilnică, altceva ce să facem?
Cristian Hostiuc: Noi suntem indignaţi dar să nu uităm că aceste instituţii până la urmă au şi nişte acţionari care sunt reprezentanţii statului, că cineva a semnat ca acolo să fie acele salarii.
Felix Drăghici: Da. Mi-e teamă că ne ducem spre supradimensionarea de care la un moment dat era vorba, mă rog, este o glumă nefericită într-un fel, a instituţiilor penitenciare pentru că practic foarte mulţi oameni ar trebui să stea dincolo de gard, dacă este să ne gândim la responsabilitate şi la felul în care gândeşte cineva care poate da 18.000 de euro salariu unui funcţionar de stat în vreme ce premierul câştigă de şapte ori mai puţin. Este o anomalie atât de mare încât orice măsură este prea mică.
Cristian Hostiuc: Nu cred că câştigă de şapte ori mai puţin. Premierul are undeva la 4.000 sau 5.000 de euro pe lună. Versus 18.000.
Felix Drăghici: Tu te referi la brut.
Cristian Hostiuc: Nu, cam atâta are, ceea ce pentru un premier al României, cu toată responsabilitatea, mi se pare prea puţin. Dar avem şi aceste aberaţii în sistemul de stat românesc. Dar cea mai mare aberaţie şi frustrare este că oamenii, tinerii, au ca prima opţiune şi dorinţa să lucreze la stat. Nu să lucreze în sectorul privat, nu să creeze ceva ci pur şi simplu să se angajeze la stat pentru că salariile sunt mai mari cu 50% decât în sectorul privat; acolo dacă te înscrii într-un partid sau ai o acoperire politică, când ajungi la guvernare ai şansa unei ascensiuni absolut fabuloase şi pentru sectorul privat, cel care plăteşte până la urmă aceste salarii, rezultatul este cum este.
Felix Drăghici: Este greu să comentez asta pentru că din punct de vedere personal nu am considerat niciodată statul ca opţiune pentru că acolo este vorba despre un formalism şi o lipsa de iniţiativă, din punctul meu de vedere, care sunt cronice dintotdeauna, iar statul de astăzi, din nefericire, este o continuare a unor instituţii şi metehne şi poveşti de succes ale unui succes din vremea comunismului. Mi se pare că statul nu numai că nu ţine pasul cu vremea dar este undeva scufundat în trecut. Practic nu se poate să o luăm de la zero în niciun caz, din nefericire nu este posibilă soluţia asta, însă, pentru că tot vorbeam de UiPath înainte de discuţia asta, automatizarea pe care ar produce-o UiPath, o companie plecată din România, cred că ar elimina o bună parte din...
Cristian Hostiuc: Dar nimeni nu vrea.
Felix Drăghici: Păi nu, nimeni nu vrea pentru că oamenii în momentul acela şi ar folosi capul. Ce surpriză!
Cristian Hostiuc: Repet, problema nu este a oamenilor, adică a funcţionarilor din eşaloanele 3, 4, 5, 6, ci este la nivel de structură.
Felix Drăghici: Numărul de funcţionari publici este mai mic decât în alte ţări ale Uniunii Europene, aşa cum spunea şi Ionuţ Dumitru, economistul şef de la Raiffeisen, într adevăr lucrurile nu sunt neapărat atât de scandaloase când te uiţi la nişte lucruri din acestea macro. Însă când mergi în detalii, diavolul este, cum să spun, îngrozitor.
