Aleph Story

ALEPH STORY: Cât este de greu să construieşti un spital de stat în România? O discuţie cu Cristian Hostiuc, director editorial ZF şi Costi Mocanu, editor-prezentator ŞTIU

01.02.2021, 18:15 490

ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.

O discuţie cu Cristian Hostiuc, director editorial ZF, şi Costi Mocanu, editor-prezentator Aleph News – ŞTIU.

 

Cristian Hostiuc: Ce se întâmplat cu sistemul medical din România? De ce statul român nu a fost în stare să facă spitale noi în ultimii 30 de ani de zile? Un singur spital s-a făcut la Mioveni, făcut de Consiliul Judeţean, cel care este acolo.

 

Costi Mocanu: Simplu. Pentru că este incapabil. Statul român este incapabil să gestioneze, să guverneze. Dacă statul ar fi un angajat, ar fi imediat restructurat, nu răsturnat, dat afară. Statul ar fi un angajat dat afară pentru incapacitate.

 

Cristian Hostiuc: De ce crezi că am ajuns într-o asemenea situaţie, să nu putem face un simplu spital? Că este puţin mai mare, costă o sută de milioane de euro sau costă în Bucureşti 200 de milioane de euro şi vedem în jurul nostru cum companiile private au făcut spitale. Avem unul la Câmpina făcut de un om de afaceri din banii lui.

 

Costi Mocanu: În Târgu Mureş e spital, la Bucureşti este, uite câte spitale sunt.

 

Cristian Hostiuc: Este o problema? Nu mai ştim să facem sau poate nu am ştiut să facem niciodată? Este o problemă de bani, este o problemă de administrare?

 

Costi Mocanu: Cu siguranţă nu este o problemă de bani. Să nu uităm statul ăsta, cum, necum, trimite 10 miliarde de euro pe an la Ministerul Sănătăţii.

 

Cristian Hostiuc: În sănătate. Nu la Minister, în tot ansamblu, la Casa Naţională de Asigurări.

 

Costi Mocanu: Avem exemplul din Madrid, unde a fost ridicat un spital de 1.000 de locuri în trei luni. 1000 de locuri.

 

Cristian Hostiuc: Eu am fost foarte curios să aflu cât costă un metru pătrat de spital. Şi am întrebat pe cineva de la o fabrică de medicament, pe Dragoş Damian de la Terapia care spune că un metru pătrat de spital costă între 500 de euro şi 1.500 euro. El spunea din punct de vedere al curăţeniei şi al modului să fie curat tot ce este acolo. Şi bineînţeles aici încep să vină toate echipamentele. La ce preţ să ajungă? 2.000 de euro, 3.000 de euro pe metru pătrat?

 

Costi Mocanu: Nu contează. Suma nu are importanţă, hai să fim serioşi. Eu chiar mă gândeam că o să dezbatem şi noi astăzi la Ştiu tema asta, că poate o soluţie ar fi să vină investitori privaţi, să-şi asume ei cheltuirea a 150 - 200 de milioane şi să îi dea statului cu chirie, în leasing. Statul să vină să plătească rată. Am impresia că asta este singură posibilitate şi la fel să facă şi cu drumurile. Am demonstrat, nu suntem capabili să facem. Mărturisesc, mi se pare revoltător să îl aud pe Ministrul Sănătăţii care vine şi îmi spune în 2021, că poate în 2024 vom avea fundaţii.

 

Îmi spune că într-un mandat parlamentar, noi vom face nişte fundaţii. Asta ne justifică nouă muncă pe care o facem acolo. Nu dau vina nicidecum pe Ministrul Sănătăţii, pentru că omul poate are dreptate. Ăsta este cadrul legislativ de astăzi.

 

Cristian Hostiuc: Dar ei pot să-l schimbe.

 

Costi Mocanu: De aia sunt aleşi în Parlament. Discutam acum câteva zile la Ştiu, eu cred că parlamentul ar fi trebuit să fie la îndemână guvernului. Guvernul să stabilească foarte clar un set de priorităţi ale acestei ţări şi parlamentul să adopte cu precădere.

 

Cristian Hostiuc: Cu celeritate.

 

Costi Mocanu: Cu celeritate, se spune, să vorbim prezidenţial aşa, să adopte mai degrabă, să vină cu propuneri legislative care să satisfacă setul de priorităţi naţionale. Nu se trezeşte câte un parlamentar aşa şi peste patru ani zice "ce am avut? Am avut o iniţiativă legislativă legată de cultivarea castanelor în mediul acid. Şi nu a trecut şi eu mi-am luat salariu. Nu avem probleme uriaşe.” La fel, Ministrul Transporturilor vine şi spune, hai că poate totuşi nu în 10 ani o să avem autostrada Ploieşti- Braşov, poate ceva mai repede. Omul e corect, eu îl înţeleg. Şi spune „hai mai că de 30 de ani tot le promitem ăstora, hai măcar să dăm pe bune". Da, domnul Ministru al Transporturilor şi domnul Ministru al Sănătăţii, mergi să îl iei de mână pe parlamentarul ăla care îţi asigură majoritatea parlamentară, îl iei de mână, îl ridici frumos şi îi zici, „domne, schimbă legea asta, legea asta trebuie schimbată".

 

Cristian Hostiuc: Mi se pare aşa, o chestie în Parlament şi la guvern e un fel de „lasă că timpul trece, leafa merge”. Mi se pare anormal într-o ţară ca România, o ţară europeană din 2007 - şi ne-am pregătit din anul 2000 să intrăm în Uniunea Europeană - să poţi să faci doar un simplu spital, în condiţiile în care toate celelalte spitale au o vechime de peste 50 de ani.

 

Costi Mocanu: Şi să fim corecţi, hai să ne gândim, că dacă Dacia/Renault nu ar fi fost la Mioveni, nu cred eu că ar fi fost spital acolo. Eu cred că au avut o influenţă. Investiţia aia mare o fi venit şi cu o solicitare de tipul ăsta.

 

Cristian Hostiuc: Spre exemplu mă gândeam la frustrarea celor care lucrează, sunt în temă. Dragoş Damian, medic de profesie, conduce Terapia de mai bine de 10 ani de zile şi spune aşa: „în ultimii ani am plătit taxa clawback, este o taxă pe vânzările de medicamente, toate companiile din România au plătit către stat o taxă clawback de 8,6 miliarde de lei. Deci 1,7 miliarde de euro. Cu banii ăştia făceam 68 de spitale. 68.”

 

Costi Mocanu: Cu siguranţă făceai patru din alea uriaşe. Făceai spitale de te băteai cu americanii.

 

Cristian Hostiuc: Soluţia ta, propunerea ta este de ca sectorul privat, o companie privată, să facă un spital şi să îl dea în chirie.

 

Costi Mocanu: Şi să asigure şi administrarea. Compania privată vine, dar să spună „statule, tu mă plăteşti pe mine şi pentru administrarea lui. Pentru că tu arăţi că nu ştii să administrezi.”

 

Cristian Hostiuc: Crezi că medicii s-ar bucura? Vârfurile s-ar bucura?

 

Costi Mocanu: Absolut. Medicii ar fi foarte bucuroşi. Eu cred că oamenii astăzi doresc întâi de toate să îşi practice meseria într-un mediu corect, civilizat, care să le permită să arate ce au învăţat şi să îi determine să se gândească de două ori înainte să plece din ţară. Salariul, indiferent cât de mult le-ar fi fost crescut, să fim corecţi, el nu poate ajunge încă în România la nivelul ofertei pe care oamenii aceştia, mă refer la average, la medie, o primesc din afară.

 

Cristian Hostiuc: În mod cert. Dar de ce medicii nu s-au revoltat până acum? De ce sistemul medical, medicii, şi nu mă refer la vârfuri, cei care conduceau. Cel care conduce cu siguranţă că îşi apără feuda. Deci nu s-au revoltat faptului că lucrează în spitale de 100 de ani, de 50 de ani, unde pereţii sunt plin de bacterii. Natural, nu ai ce să faci. Unde curăţenia lasă de dorit peste tot. De ce nu s-au revoltat?

 

Costi Mocanu: Pot să îţi răspund cu o întrebare? Dar noi de ce nu ne revoltăm? Noi suntem 19 milioane de oameni, că alte 4 milioane sunt pe afară. Noi, întâi de toate, noi nu suntem revoltaţi.

 

Cristian Hostiuc: Noi ne „revoltăm" plătind alţi bani în plus în sectorul privat.

 

Costi Mocanu: S-au oprit vreodată românii printr-o campania decisă, au ieşit sute de mii pe stradă să spună: nu mai dăm şpagă la doctor? Nu am făcut asta niciodată. De ce? Din acelaşi motiv ca şi medicii, pentru că ăsta este datul în România - spitalul să fie mizerabil, ei să nu aibă condiţii de muncă, ei să nu aibă salarii şi unii dintre ei încă apelează la metode de genul acesta. Şi sunt jenaţi. Măcar gândul ăsta e o certitudine pe care eu o am, oamenii sunt jenaţi. Le este jenă atunci când primesc bani. Ei sunt jenaţi şi oamenii care îi dau sunt jenaţi. Suntem o naţiune jenată. Ne este jenă de noi. Jenă de cum arată spitalul, jenă de cum este îngrijit omul. Jenă de tot. Şi o dată la nu ştiu cât timp vine câte o aerotermă, câte o scânteie. Ştii cum se spune: este nevoie doar de o scânteie. În cazul României, la propriu. Şi pe urmă adunăm săptămâni în şir victime şi ne întrebăm cine este de vină. De 30 de ani facem asta.

 
 

Cristian Hostiuc: Vorba preşedintelui Klaus Iohannis – „Aşa nu se mai poate!”.

 

Costi Mocanu: Vom studia cu celeritate.

 

Cristian Hostiuc: Şi vom primi rapoarte cu ce este de făcut şi, bineînţeles, ne vom întâlni peste 10 ani de zile şi să vedem dacă s-a refăcut.

 

Costi Mocanu: Avem o autostradă, dacă sunt spitalele alea. Tu ai văzut cinismul şi acum? Sunt garduri pline şi acum cu poze, eu stau în zona aia unde ar trebui să fie spitalul acela atât de lăudat şi deseori promis de primarul Tudorache. Nişte poze. Au dat nişte bani ca să pună nişte poze pe un gard şi să scrie mare: „aici va fi spitalul”. Ăla pe care îl promovau cu machete 3D şi minţeau oamenii spunând că ăsta este spitalul. Nu este nimic. Mă, nimic. Nu a venit unul cu o cazma, cum a făcut Ştefan Mandachi, propritarul laţului de restanrante Spartan, să zică „Uite, fac şi eu un metru de autostradă”. Unul cu o cazma. Eu am făcut aici prima găurică, pentru că aici va fi spitalul. Nu există.

 

Cristian Hostiuc: Deci trăim cu chstia asta, suntem jenaţi de noi, jenaţi de sistemul nostru, în care considerăm că statul este incapabil să îşi îndeplinească rolul pentru care este plătit şi este plătit până la urmă din banii noştri.

 

Costi Mocanu: Eu aşa cred.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO