O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist şi Irina Ursu, editor-prezentator ŞTIU
Adelina Mihai: Eşti pregătit să lucrezi până la adânci bătrâneţi? Dacă da să ştii că guvernul îţi prezintă această opţiune. Despre este vorba în acest proiect al creşterii vârstei de pensionare?
Irina Ursu: Trebuie spus că este un document care a fost trimis în contextul discuţiilor în ceea ce priveşte Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă unde se menţionează ideea de a mări vârst de pensionare şi eliminare a pensionării anticipate, astfel încât şi persoanele care vor să lucreze până la vârsta de 70 de ani să poată să o facă, înă, vârsta de pensionare ar trebui să crească progresiv până în 2035, corelată cu speranţa de viaţă în creştere a românilor. Şi aici apare discuţia pentru că la nivelul Europei vârsta medie de pensionare este de 65 de ani, la noi cumva există mici diferenţe între femei şi bărbaţi. Problema este că în România, din păcate, suntem sub media Europeană în ceea ce priveşte media de viaţă. Dacă ţări precum Italia, Spania, Franţa, au o speranţă de viaţă de până la 83 de ani, în România, media este undeva la 75 de ani, deci practic, un român nu se poate bucura de aceeaşi ani de pensionare cum se bucură un olandez, suntem undeva la jumătate. Practic, un român prinde cam opt ani de pensie, faţă de un olandez care se bucură de 16 ani de pensie, şi atunci, toată lumea s-a întrebat, „dar bun, eu am cotizat o viaţă întreagă la acest sistem şi nu mă pot bucura de bani când voi fi bătrân.”
Adelina Mihai: Bine, şi de banii ăştia de care te bucuri, că dacă ne uităm la pensia medie acum, e undeva la 1.400 de lei în România, salariul mediu e de 3.400 de lei. Şi până la urmă măsura asta ce vrea să aducă? Mai mulţi oameni în piaţa muncii care să contribuie cu taxe şi impozite pentru că noi avem 5 milioane de salariaţi, 5 milioane de pensionari şi deficitul de forţă de muncă acum, mai ales după pandemie, începe să crească.
Irina Ursu: E adevărat şi presiunea începe să crească mai ales pe sistemul de pensii. Anul trecut, ne-au costat undeva la 25% din veniturile bugetare, undeva la 7,8% din PIB, enorm. E o presiune foarte mare pe sistem. Însă, hai să vedem puţin ce spune realitate. Eu sunt de acord şi poate că avem nevoie să fim activi până în perioadele mai înaintate ale vieţii, însă, ultimul studiu făcut în 2020, pe tema recrutării spunea în felul următor: 46% dintre refuzurile de angajare au ca principală problemă vârsta şi în general, pe la vârsta asta 45 – 54 de ani. Acolo există un prag unde nu mai poţi să îţi schimbi job-ul oricât de mult îţi doreşti tu să faci o schimare, oricât de deschis ai fi, iată că nu poţi, pentru că e vârsta şi asta e marea frică a românilor, că nu îi mai angajează nimeni, Ş atunci, cum te aştepţi ca un om să rămână în piaţa muncii până la 80 de ani? Asta dacă nu te gândeşti tu să sprijini într-o oarecare măsură acest proces de învăţare pe parcursul vieţii astfel îcnât tu ca angajat să poţi să fii pregătit să faci faţă noilor schimbări din domeniu, să ai abilităţi care să fie în concordaţă cu cerinţele pieţei. Deci cred că ar trebui şi în direcţia asta să privim. Cum facem ca oamenii care vor trece de 60 de ani să rămână competitivi pe piaţa muncii?
Adelina Mihai: Eu îmi amintesc o discuţie de acum 2-3 ani cu un angajator din industria de call-center şi spunea că acolo fluctuaţia de personal este foarte mare, se pot schimba şi toţi angajaţii de la un an la altul, nu mai ştii cu cine lucrezi. Noua generaţie nu prea acceptă astfel de program şi spunea că a început să recruteze oameni mai în vârstă, ei fiind mai stabili, ei ne având atâtea opţiuni pe piaţa muncii. Deci, sunt şi avantaje ale angajării vârstnicilor.
Irina Ursu: De acord, ăsta este poate marele avantaj, stabilitatea şi că poţi să te bazezi pe omul respectiv.
