Aleph Story

ALEPH STORY: Educaţie fără bani! O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct Ziarul Financiar şi Ioana Răduca, head of content Aleph News

06.05.2021, 18:15 194

O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct Ziarul Financiar, şi Ioana Răduca, head of content Aleph News.

 

Dana Ciriperu: Vorbim despre educaţie de foarte mult timp, e un subiect care place tuturor, dar atunci când vine vorba de investiţie în zona de educaţie încet încet ne dăm cu toţi în spate. Şi din nou educaţia e unul dintre sectoarele unde se taie bani în loc să primească bani. Avem educaţie fărăbani? Avem vreo şansă să facem educaţie fără bani?

Ioana Răduca: Nu prea merge nimic făcut pe lumea asta fără bani, deşi există o vorbă „cu bani poate toată lumea”, cei cu adevărat pricepuţi trebuie să facă lucruri interesante fără resursă financiară. Problema este că din nou ratăm, din punctul meu de vedere o nasă extraordinare de a reface ceva în această ţară, în speţă educaţia, şi evident vorbesc de bani europeni. Avem acest PNRR pe care nu mai reuşim odată şi odată să îl facem şi să îl ducem la Comisia Europeană într-o formă care să fie cât de cât acceptată, am scris trei variante până acum, toate au fost trimise la coşul de gunoi, acum se lucrează cea de-a patra. Ce ştim sigur şi în a patra formulă este, potrivit ministrului Ghinea, că 12 procente din ceea ce ar urma să încasăm ar reveni educaţiei. Asta înseamnă în cifră absolută undeva la 3,7 miliarde de euro, pentru că aşa cum ştii, de la 40 de miliarde de euro am ajuns să cerem doar vreo 29. Probabil până când ne va fi aprobat planul mai rămân vreo 10, din astea 10 vedem cât ar urma să meargă la educaţie, dar pe ceea ce se calculează acum, cam atât ar reveni educaţiei din aceşti bani europeni, 3,7 miliarde de euro. Şi deja am aflat de la ministerul Educaţiei cum ar urma să fie împărţiţi aceşti bani, foarte mulţi undeva la 600 mil. euro ar urma să meargă doar către universităţi, către învăţământul superior, pentru digitalizare şi pentru înverzirea campusurilor, că Europa pe asta pune foarte mult accent: energie verde, ceva care să fie din 2021 şi nu cum ne-a dus noi să cerem să ne racordăm la gaze, acolo unde nu avem.

 

Dana Ciriperu: Exact asta mi se pare ciudat, că noi vorbim de digitalizare în educaţie şi căutăm să accesăm fonduri în zona asta de digitalizare în condiţiile în care foarte multe şcoli din România, reţea de gaze e mult, dar cred că nu au toaletă, în zona rurală sunt încă şcoli care nu au toaletă în interiorul şcolii.

Ioana Răduca: Universităţile, din fericire, le ai în oraşele mari care nu au această problemă. Mie mi se pare că nu asta este problema de fond ci felul în care direcţionăm aceşti bani mi se pare extrem de superficial. Ai să ne uităm un pic cum arată învăţământul superior românesc, hai să vedem care sunt problemele lui de fond, hai să le rezolvăm cu prioritate pe acelea şi evident, ulterior să direcţionăm banii. Acum câteva zile, profesorul Daniel David, rectorul de la Cluj, a fost în direct la Ştiu şi, pe scurt, asta spunea, hai să ne uităm la Unguri să vedem ce investesc, câţi bani investesc, să îi analizăm în următorii ani şi să vedem rezultatul. El pune pariu de pe acum că rezultatul va fi unul pozitiv. E drept, asta dacă dăm la o parte toată nebunia politică de acolo şi ceea ce se întâmplă în mediul universitar. Noi deocamdată nu avem o viziune, adică ştim că dăm nişte bani pentru dotări de calcultaoare, hai să mai băgăm internet în şcoli, dar nu asta este problema de bază. Eu constat cu tristeţe faptul că după 12 luni de pandemie nimeni nu a făcut o analiză de impact, nimeni nu a făcut o analiză care să arate cu adevărat cât de prost stă învăţământul românesc, era din acest punct de vedere poate cea mai bună perioadă să faci astfel de research şi să vezi cârt de prost stai şi în funcţie de asta să iei nişte decizii. Dacă noi vom digitaliza, dar vom folosi aceeaşi programă învechită, îmbâcsită, care nu mai are nicio legătură nici cu cel care stă în bancă, nici cu studentul care a mers în perioada asta la ore online, din care nu a înţeles mare lucru. Ne uitam, cred că au făcut furori cei de la Harvard, cu acele laboratoare multimedia pe care le foloseau ca să predea online. Păi erau din viitorul viitorului pentru noi, dar te uiti şi la conţinut, revin, că şi asta e o problemă fundamentală. Degeaba o să ne luăm noi cele mai şmechere monitoare pe care să proiectăm ce? PPT-uri cu ceea ce făceau francezii în anii 1970, cu ceea ce învăţau în universităţile din Marea Britanie acum vreo 30 – 40 de ani? Asta e problema fundamentală, dacă tot avem aceste fonduri de ce să nu le folosim pentru instruirea oamenilor? Au fost discuţii peste discuţii că nu sunt pregătiţi profesorii să predea în online deşi în 2021 cred că nu mai poţi să fii profesor, de ceva, de orice, dacă nu ştii să interacţionezi cu online-ul, pentru că studenţii, elevii tăi sunt extrem de digitalizaţi. Păi cum să le captezi tu atenţia dacă nu ai habar să umbli pe o tabletă, dacă tu nu stăpâneşti online-ul?

 

Dana Ciriperu: Da, plecăm de la aceleaşi premise care lipsesc. Spuneai tu să vezi rezultatele unui research. Ca să poţi să faci o cercetare trebuie să ştii în primul rând, să ai nişte cifre, să ştii de la ce porneşti, ori eu îmi aduc aminte când a fost discuţia cu livrarea tabletelor. Nimeni nu ştia câţi copii sunt, câţi dintre ei nu au acces la tablete, apoi au trimis tablete în zone în care copiii nu aveau acces la internet. Pentru că despre asta vorbim, asta este realitatea în România, degeaba investim sau ne uităm la fondurile europene pentru digitalizare când şcolile româneşti şi casele în care locuiesc mulţi dintre aceşti copii nu au acces la internet şi mulţi dintre ei stau pe telefoane şi încearcă. Mi se pare remarcabil că mulţi dintre ei au încercat în toată perioada asta să ţină pasul, să fie acolo cu clasa, cu învăţătorul, cu ceilalţi colegi. Dar aşa cum ai spus şi tu ce se adună după anul acesta ar trebui să existe un studiu de impact.  

Ioana Răduca: Cred că ne-am obişnuit, constatăm că noi nu avem cifre pentru nimic, date exacte în România există pentru foarte foarte puţine lucruri. Noi umblăm cu estimări, cu estimări sau socoteli pe care le fac cei de la ONG-uri şi în niciun caz instituţiile statului, noi de foarte mult eori ne dăm cu presupusul dar nu ştim exact ceea ce e dedesubt.

 

Dana Ciriperu: Da şi dacă există aceste cifre ele nu sunt plimbate între ministere, întotdeauna, noi cel puţin primim clasicul răspuns, orice am cere către un minister, de multe ori suntem trimişi către Institutul Naţional de Statistică. Nu e ca şi când jurnalistul nu ar şti că INS are nişte cifre, ci el vrea cifrele acelea interpretate de un minister, că atunci când cifrele acelea ajung la el au o altă relevanţă, decât nişte documente seci cu nişte cifre care nu înseamnă mare lucru, până la urmă, nici măcar, vorbim de educaţie.

Ioana Răduca: Dana, dar adu-ţi aminte că în momentul în care s-au închis pieţele anul trecut, nicio instituţie din România, deşi decizia fusese luată, nu ştia câte pieţe s-au închis. Pieţe, nu e chirurgie pe creier, cred că e foarte simplu să numeri pieţele, teoretic acestea sunt reglementate, nu? Nu se poate vinde într-o piaţă fără să ştie statul că se întâmplă asta. Sau să iei măsura, că asta mi s-a părut halucinant. Piaţa este un mediu de răspândire a virusului, ok, cum am ajuns la concluzia asta? Nu ştiu, dar aşa ni s-a părut. Păi câte sunt? Câţi oameni circulă în ele? Noi am luat această decizie. Noi nu ştim, noi luăm decizii. Şi, din nou, atunci când am împărţit aceşti bani pe care ar urma să îi încasăm de la UE, i-am împărţit pe ceea ce am visat, pe ceea ce credem noi că ar actualiza învăţământul românesc. Dar care s-ar putea să constatăm în practică că, aşa cum spuneam, nu are nicio legătură cu nevoile şi lipsurile reale din sistemul de educaţie.

 

Dana Ciriperu: Poate ar ajuta un grup de lucru.

Ioana Răduca: Ei nu, nu, nu , nu spune asta, grupuri de lucru am văzut la toate ministerele din ţara asta şi au făcut.

 

Dana Ciriperu: Oameni din ministere, mă gândeam la un grup de lucru cu oameni de acolo, din zona de educaţie. Noi întotdeaua discutăm cu specialistul, cu cei care sunt acolo, profesorii, ei se lovesc, ei ştiu cel mai bine care sunt nevoile învăţământului românesc.

Ioana Răduca: Deja te duci într-o altă mare problemă a noastră. Specialiştii care nu au acces la instituţiile statului.

 

Dana Ciriperu: Sau demisionează. Dacă au acces, după 2-3 săptămâni pleacă.

Ioana Răduca: Da, se scârbesc atât de tare încât pleacă, da, corect. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO