Aleph Story

ALEPH STORY: Mai mult de 56% dintre tinerii români locuiesc cu părinţii. O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist şi Dan Pavel, editor-prezentator ŞTIU

În fiecare zi de la Ora 18.00, Aleph Story pe zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar

26.04.2021, 18:15 373

O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist ZF, şi Dan Pavel, editor-prezentator ŞTIU.

 

Adelina Mihai: 28 de ani este vărsta medie la care tinerii îşi părăsesc casa părintească în România, o arată datele Eurostat. Ce ne arată statisticile?

Dan Pavel: Ne arată aşa, că mai mult de jumătate din tinerii din România între 18 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii. Suntem pe locul 12 în clasamentul ţărilor din Uniunea Europeană cu procentul atât de mare, cam pe la mijlocul clasamentului, dar dacă ne uităm pe clasament vedem că ţările astea cu comportamente asemănătoare, ţările latine, sunt în direcţia asta. La popul opus, cei care pleacă mai repede de acasă, după 18 ani sunt cei din ţările civilizate: Germania, Olanda, Suedia, Finlanda, Danemarca, astea sunt.

 

Adelina Mihai: Ţările nordice au acest obicei de a se îndepărta de tot de familie imediat ce împlinesc 18 ani şi pleacă de acasă.

Dan Pavel: Ăştia da, ăştia pleacă pentru că nu se suportă, probabil, unul pe altul. Da, chiar am văzut în Suedia, media este 17 ani şi jumătate. Deci, ăştia chiar de la liceu pleacă şi locuiesc cu chirie sau cine ştie, în cămine.

 

Adelina Mihai: Cum se explică această locuire prelungită cu părinţii?

Dan Pavel: Cred că ţine şi de simţul ăsta de proprietate pe care noi îl avem foarte dezvoltat, cred că e idea asta că, cum, ai casa ta, ai dormitorul tău în care ai stat şi ai crescut.

 

Adelina Mihai: Îţi face mama de mâncare.

Dan Pavel: Îţi face mama de mâncare. Deci, tu ai casa ta şi pleci să dai banul altuia? Să pleci cu chirie? Nu, mamă, stai aici cu mine, să am eu grijă de tine, să te supraveghez. E un comportament de care putem face băşcălie la nesfârşit. Nu mi se pare o treabă î firescul lucrurilor, aşa, în evoluţie. Cred că ţine foarte mult de confort de fapt, despre asta este vorba. Probabil că na, ajungi la 25 de ani şi ai un salariu de, nu ştiu, 2.500 de lei. Atunci ai de luat o decizie. Ce faci? Îţi dai jumătate din salariu pe chirie, pe o garsonieră, plus utilităţi, plus să mai faci şi de mâncare, să bagi la spălat, să tot felul de lucruri, să mai plăteşti şi întreţinerea, să stai la coadă. Sau stai liniştit în dormitorul tău şi are mama grijă de tot.

 

Adelina Mihai: Are preţ libertatea asta pe care ţi-o oferă statul singur?

Dan Pavel: Aici cred că lucrurile sunt discutabile. Nu, nu cred că există un adevăr general valabil aşa, bă, ai făcut 18 ani şi trebuie să pleci de acasă. Probabil sunt şi situaţii în care e mai bine să mai stai un pic cu părinţii, să stai până la 34 de ani chiar mi se pare distructiv aşa un pic pentru toată lumea şi pentru familie şi pentru tine, şi în general cred că dacă pui în balanţă aşa de ce ai tu nevoie între 20 şi 30 de ani în niciun cas acest cuvânt nu este confort, este libertate, haos, experienţe, lucruri din zona asta care te pot dezvolta. Dar e greu să iei o decizie. Cum spuneam, ai 25 de ani, un salariu de 2.500 de lei. Parcă nu prea îţi vine să îţi dai mai mult de jumătate din salariu pe chirie. Cred că mai e o treabă, cred că ţine şi de comportamentul care s-a modificat în ultimul timp cu reţelele sociale. Ideea asta tâmpită că toată lumea trebuie să aibă o viaţă perfectă şi să pozeze pe Instagram din city break, ideea că deja la 23 de ani trebuie să vezi toată Europa, gata, acuma, repede, să fii şi tu în weekend la Roma, că aşa se duce toată lumea. În realitate, nu, confortul ăsta nu, nu îţi trebuie atât de mult şi cred că mult mai sănătos ar fi să o iei pe drumul tău, uşurel aşa. Sunt situaţii, am mai văzut, în care poţi să mai stai cu câţiva prieteni şi să împarţi chiria. Na. Lumea se mai schimbă.

 

Adelina Mihai: De remarcat este în această statistică nu doar în România ci şi la nivel European, că fetele pleacă înaintea băieţilor de la părinţi. Voi sunteţi mai comozi.

Dan Pavel: Asta e mai ok pentru băieţi că au unde să se ducă. Pentru ăştia care stau cu părinţii, adică, cineva trebuie să facă pasul ăsta că na, nu poţi să te duci în parc sau în sca blocului.

 

Adelina Mihai: Da, dincolo de asta, eu văd că cel puţin în mediul de business, mai ales manageri care au lucrat pe sistemul ăsta american, cu americanii foarte mult şi au văzut modelul lor, că în America te dau afară părinţii la 18 ani, abia aşteaptă să scape de tine, şi la noi am observat acest comportament. Vorbeam cu un CEO dintr-o companie de IT care a spus „nu mai are ce să caute fata mea la mine în casă, în vilă, la 18 ani. Îi plătesc chiria, s-a mutat cu prietenul ei într-un apartament, tot frumos, tot eu o plătesc dar măcar nu mai stă acasă, nu mai stă lângă mine”.

Dan Pavel: Păi da, uite, că sunt nişte oameni care au trecut prin etapa asta, prin procesul ăsta de eliberare în perioada liceului, în perioada facultăţii, şi şi-au dat seama, trecândprin asta, că e mult mai important să ai parte de libertate, experienţe, puţin haos cât de cât controlat aşa, totuşi, să nu deraiezi. Lucrurile astea sunt mult mai importante pentru evoluţia ta. Dacă părinţii nu au trăit lucrul ăsta nu prea au ce să dea mai departe, şi atunci vin şi spun „nu, mamă, stai aici cu mine, nu pleci nicăieri. Lasă, când o să ai tu bani de casa ta sau când o să te încadrezi la credit, de fapt, atunci poţi să o iei pe drumul tău”. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO