Aleph Story

ALEPH STORY: România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană şi pe locul 128 în lume la educaţie financiară. O discuţie cu Dana Ciriperu, Ziarul Financiar şi Dan Pavel, editor-prezentator ŞTIU

22.07.2021, 18:20 710

Dana Ciriperu: Vorbim astăzi despre educaţie financiară sau mai de grabă despre lipsa ei. Adrian Asoltanie, un consultant financiar prezent în ZF Live săptămâna aceasta, spunea că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană şi pe locul 128 în lume în ceea ce priveşte educaţia financiară. Practic nu prea urmărim ce se întâmplă cu banii. 

Dan Pavel: Practic te uiţi în zare aşa, cred că ajungi până în fundul Africii şi acolo o descoperi şi pe România. Ai educaţie financiară, nu. Nu înţelegem sau nu ne preocupăm. E greu de înţeles povestea asta. Nu ştim neapărat ce e aia dobândă, ce e aia inflaţie, cât avem salariu brut, ce se opreşte din acel salariu brut? Cum ajungem la banii noştri? Cred că cei mai mulţi dintre noi nu ştim exact, nu avem o evidenţă clară a banilor pe care îi cheltuim în fiecare lună, asta spune consultantul financiar în Ziarul Financiar. Cred că e mai mult decât lipsa educaţiei financiare din şcoli. Cred că este o nelinişte pe care o avem noi aşa în societate, în noi. Mă gândesc la imaginea aceea din weekend de pe autostradă cu oamenii care au întors pe autostradă şi mergeau pe contrasens, doar în Arabia Saudită am mai văzut asemenea imagini, că ăştia pur şi simplu nu fac şcoala de şoferi, nu ştiu cum se conduce şi atunci fiecare merge pe unde apucă, mai vezi şi o cămilă pe acolo. Şi nu te-ai aştepta să vezi imaginile astea într-o lume civilizată, într-o ţară din Europa, cred că ţine multe de o disperare pe care românii o simt fără să o simtă.

Dana Ciriperu: Pe de altă parte dacă se întâmplă asta acolo unde facem şcoală, aşa cum ai pus tu, şcoală de şoferi există în România, şcoală de educaţie financiară încă de la vârste fragede nu există sau au început acum nişte iniţiative private în zona de copii, cu şcoli din acestea de antreprenoriat să-i înveţe pe copii despre business. Aşa cum ziceai şi tu, sunt termeni pe care prea puţini dintre noi îi cunoaştem sau ştim să ne raportăm la ei, dar dincolo de asta cred că educaţia financiară mai importantă ar fi mai la nivelul individului, al fiecăruia dintre noi, măcar salariile acelea pe care le primim în fiecare lună să ştim din ce se compune şi-mi aduc aminte de fluturaşul de salariu al părinţilor mei. Probabil că şi tu ai văzut în casă. Probabil că era de ajutor pentru că acolo aveai trecut salariul brut, salariu net, cât se reţine pentru pensie, cât se reţine pentru şomaj, cât se reţine pentru sănătate. Acum sunt sigură că dacă ieşim în faţa redacţiei şi întrebăm ad hoc zece oameni care trec pe stradă din ce se compune salariul lor nu ştiu dacă pot să spun în procente cât plătesc ei.

Dan Pavel: Şi cred că problema e şi mai mai adâncă de atât pentru că uite doar aproximativ 15% - 20% dintre români au pus vreodată pe hârtie banii care le intră sau le ies din casă. În acelaşi interviu din Ziarul Financiar. OK. Nu ştii ce e aceea dobândă, ce e ROBOR, cum se calculează, sunt lucruri complicate oricum, dar de ce lumea nu are o evidenţă a banilor pe care îi cheltuieşte şi nu vorbesc de lumea aşa, mă refer la o chestiune abstractă, mă includ printre altele în treaba.

Dana Ciriperu: Un Excel aşa la fiecare început de lună şi fiecare final de lună să avem un Excel în care să scrie cât primi şi cu ce rămânem.

Dan Pavel: O bună perioadă din viaţa asta matură de angajat am trăit aşa, nu am ştiut exact câţi bani cheltuiesc, fix, aşa la leu, pe ce se duc banii, dacă facem un calcul chiar şi banala cafea pe care o iei de la cafenea cu 9 lei, mai nou ăsta-i preţul în Bucureşti, dacă mulţumeşti cu numărul de zile îţi dai seama că ajungi la nişte sume pe care ai putea să le economiseşti. Acum nu spune nimeni că trebuie să te abţii de la orice. Trebuie doar să fii conştient. Eu asta zic că nu ţine neapărat de educaţia pe care trebuie să o înveţi din şcoli. Cred că ceva s-a întâmplat, nu ştiu, prin anii ’90 - anii 2000, o generaţie s-a defectat un pic, nu ştiu ce s-a întâmplat, că dacă ne ducem puţin în urmă ne dăm seama că înţelepciunea bunicilor, bunica aia care nu ştiu cum face că din pensia ei de 700 de lei reuşeşte 50 de lei să îi ţină deoparte. Înţelepciunea nu are legătură cu şcoala, are pur şi simplu legătură cu realitatea. Eu aş pune aşa, aş pune un semn egal între termenii dobândă, inflaţie, cheltuieli, venituri egal proteine, carbohidraţi, ce mănânci şi cum trebuie să combini mâncarea, câtă apă trebuie să bei, ce să consumi, ca să fie bine. Adică sunt cam din aceeaşi familie şi lucrurile astea nu ar trebui să aşteptăm să le învăţăm în şcoală, internetul e mare şi e bun dacă ştii unde să îl cauţi şi cred că familia e locul în care lucrurile astea de bază, astea sunt lucrurile cu care pleci de acasă în momentul în care ţi-ai pus rucsacul în spate şi ai plecat la Bucureşti, la facultate, deja trebuie să ai chestiunile astea bine bine băgate în cap.

Dana Ciriperu: Dar atunci când ajungi la facultate primul lucru pe care eşti hotărât să îl faci să nu fie neapărat achiziţia unui telefon în condiţiile în care tu nu ai nici un venit apropo de buget, de venituri şi cheltuieli.

Dan Pavel: Poţi să sari peste asta cu telefonul şi să îţi iei o maşină direct. Dacă te duci la bancă şi întrebi la ce sumă mă încadrez şi banca îţi pune 11.000 de euro, păi de 11.000 îmi iau maşină, că doar nu îmi iau una de 3.000, că doar nu sunt fraier dă banca bani. Multă lume trăieşte aşa şi e o realitate foarte tristă. Şi uite mi-a rămas o declaraţie, nişte cuvinte pe care Emilian Imbri, fostul manager de la Victor Babeş, ne-a spus-o aseară la ŞTIU. Era în contextul ăsta de valul 4, de cum ar trebui să ne protejăm, cum se protejează alţii şi Emilian spunea că în faţa pericolului ne comportăm ciudat, noi ca ţară şi ca şi guvern, dar şi individ. Aşteptăm să vină cutremurul, să cadă clădirile şi apoi să vedem ce mai putem recupera. Nu ne gândim cum să facem să ne protejăm înainte să vină cutremurul, să ne consolidăm clădirile. Asta în contextul valului 4. Dar putem să luăm şi în sensul propriu. Asta se întâmplă pe Magheru de exemplu. Noi aşteptăm să vină cutremurul ca să refacem Magheru, de fapt clădirile alea trebuie să cadă şi apoi ne apucăm de treabă. Cred că aşa e şi cu banii, aşteptăm să cheltuim toţi banii şi apoi să vedem de unde putem să ne împrumutăm şi cum putem să ne mai plângem că nu avem. 

AFACERI DE LA ZERO