Aleph Story

ALEPH STORY: Se mai întorc românii în ţară? O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct Ziarul Financiar şi Ioana Răduca, head of content Aleph News

23.02.2021, 18:40 675

ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.

O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct Ziarul Financiar, şi Ioana Răduca, head of content Aleph News – ŞTIU.

 

Dana Ciriperu: Români care se întorc în ţară. De unde pornim? Ieri una dintre ştirile importante ale zilei a fost legată de anunţul făcut de ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, care anunţa repatrierea unui tânăr român de la Bruxelles. Numele lui este Septimiu Szabo. Pe profilul lui de Linked in apare că a terminat liceul în Cluj-Napoca în 2005, deci are 33- 34 de ani. Un român care lucrează din 2008 la Bruxelees, care şi-a început cariera la Burger King şi a ajuns după aceea în administraţie la Comisia Europeană, şi care se reîntoarce în ţară. Exemple ar mai fi de români care se întorc în ţară. Este o tendinţă sau e o floricică cu care nu se face primăvară?

 

Ioana Răduca: Eu aş rămâne la cuvântul pe care l-ai folosit, exemple. Cred că sunt doar cazuri izolate. Din nefericire nu putem vorbi despre un fenomen. Dar hai să o luăm invers. Noi la această oră nu ştim cu precizie câţi români sunt în străinătate. A existat un raport anul trecut, dat de ministerul care se ocupă de românii de pretutindeni, care arată că de fapt sunt 9,6 milioane de români în afara graniţelor. E ca şi când am mai avea o ţară în străinătate. Cea mare parte dintre ei fac parte din comunităţile româneşti istorice dar restul, adică tot vreo 4 - 5 milioane de români, ar fi cei care au plecat din ţară după 1990 încoace. Dar asta este ceea ce ştim, ceea ce estimăm. Neavând până la această oră un procent foarte clar, câţi dintre ei sunt specialişti în sănătate, câţi dintre ei sunt ingineri, câţi au expertiză în zona de educaţie. Nu ştim toate aceste lucruri. De ce? Pentru că în afară de declaraţiile politice, cele care aminteau din doi în doi ani sau din patru în patru ani, cum a fost cazul că trebuie să facă Bucureştiul ceva să readucă specialiştii acasă, noi nu am avut un program coerent. Şi dacă nu ştim pe cine trebuie să aduci, mi-e imposibil să cred că vei şi reuşeşti să faci asta.

 

Dana Ciriperu: Spuneai tu de specialişti, de faptul că nu există date. Într-adevăr, nu ştim nici astăzi, de fapt, este greu de estimat câţi suntem în interiorul ţării, datele de la recensământ.

 

Ioana Răduca: Vom afla la recensământul de anul viitor.

 

Dana Ciriperu: Exact. D-apoi câţi sunt plecaţi în străinătate. Dar ca şi categorii profesionale îmi amintesc că a fost la un moment dat, la jumătatea anului trecut, o ştire legată de medicii români care erau cea mai numeroasă categorie de medici străini în Franţa şi în Germania. În Franţa erau undeva la 15% din totalul medicilor români, totalul medicilor străini erau de naţionalitate română. Şi asta arată clar direcţia în care s-a mers. Chiar Cristian Ghinea spunea în comunicat că drumul a fost cu sens unic. De 14 ani drumul românilor a fost cu sens unic. Către străinătate.

 

Ioana Răduca: Te-aş întreba atunci eu pe ţine. Tu crezi că medicii aceştia despre care vorbeşti s-ar mai întoarce în România?

 

Dana Ciriperu: Eu ştiu exemple de medici care s au întors. Exemple. Cuvântul pe care l-ai spus şi tu. Deocamdată nu este o tendinţă dar sunt medici care au făcut şcoală în Franţa şi care s-au întors şi la care putem să mergem acum în România, care au venit cu experienţă de acolo şi care poate la un moment dat au abandonat un spital de stat şi s-au dus către mediul privat, pentru că acolo găseau ceea ce găsiseră, lucrurile cu care erau obişnuiţi în Franţa. Sunt exemple de români care se întorc să pornească business în România pentru că sunt atraşi de fonduri mai mici sau mai mari, dar se reîntorc. Măcar încearcă.

 

Ioana Răduca: Cred că aici avem de a face cu două rânduri de explicaţii. Am lămurit mai devreme faptul că nu avem o politică de stat prin care să ne dorim cu adevărat să reîntoarcem resursa umană de foarte bună calitate pentru că cei mai mulţi dintre cei care au plecat după 1990 încoace erau oameni tineri, care aveau o meserie, avea o profesie, şi aveau şi drag de muncă, nu voiau să „taie frunze la câini”, care între timp şi-au întemeiat familii, au făcut copii, şi pe care este foarte greu să îi aduci aici dacă nu au o situaţie în familie de aşa natură. Aceasta cred că este prima explicaţie. Cei mai mulţi dintre cei cu care eu am stat de vorba şi care au ales să se întoarcă spun că acesta este motivul. Au avut părinţii bolnavi, au avut pe cineva în familie care a trecut printr-o criză şi atunci a fost mai uşor de manageriat dacă se întorceau în ţară. A două explicaţie cred că este legată de ceea ce punctai tu. Poate că în România este mai uşor, cel puţin din punct de vedere al investiţiei iniţiale, să porneşti o afacere. Dar şi eu şi tu cred că avem numeroase exemple în care au venit mulţi plini de bunăvoinţă, au pornit pe acest drum şi la un moment dat au renunţat pentru că fie s-au încâlcit în stufărişul ăsta birocratic, fie că pur şi simplu ceea ce au avut în minte nu s-a potrivit deloc cu ceea ce s-a întâmplat în realitate.

 

Dana Ciriperu: Poate că apropo de ce spuneai tu, se reîntorc mai uşor cei care nu şi au întemeiat familiile acolo pentru că, din nou revenind de la cifre, un studiu al institutului naţional de statistică din Germania arată că copiii români sunt cea mai numeroasă categorie de minori care se nasc în Germania. Sunt în jur de 100.000 de copii.

 

Ioana Răduca: Doi dintre aceşti copii sunt nepoatele mele, care vorbesc o limbă română extraordinar de corectă, care vin în fiecare an în România. Probabil că se va întâmpla asta şi anul acesta dacă se mai liniştesc lucrurile din punct de vedere pandemic, dar vin aici pentru că vor să îşi vadă bunicii şi atât. Nu vin ca să călătorească, nu vin pentru că au vreun gând să se reîntoarcă. Şi deşi, cum spuneam, vorbesc impecabil limba română, sunt din părinţi români, ele sunt cetăţeni germani şi în momentul în care le întrebi ce sunt ele, pentru că vorbim despre două fetiţe, amandouă sunt nemţoaice. Şi îţi spun asta fără niciun fel de ezitare, în limba română.

 
 
 

Dana Ciriperu: Pe ei i-am pierdut.

 

Ioana Răduca: Categoric. Eu nu cred că, nu ştiu, doar să mai vină o pandemie la care nu ne putem gândi acum, ceva atât de neaşteptat încât lucrurile să se schimbe. Altfel nu ar avea de ce pentru că sistemul de educaţie de acolo le-a oferit părinţilor acestor copii ceea ce aveau nevoie, există o predictibilitate a lor în ceea ce priveşte banii pe care îi câştigă, banii pe care îi pun deoparte. Au tot confortul. De la lucrurile mici, îşi înmatriculează maşina în Germania în cinci minute faţă de trei zile cât durează la noi, până la ceea ce înseamnă asigurarea de sănătate, privată şi care costă foarte foarte mulţi bani. Plătesc câteva sute de euro în fiecare lună pe o asigurare de sănătate privată, dar în momentul în care au avut de a face cu sistemul sanitar, nu au avut absolut nici o problemă. Şi uite, pentru că tot aduceai în discuţie copiii, copiii români care sunt de fapt cei mai mulţi în Germania, pe mine m-a frapat că în momentul în care a născut cumnata mea i s-a spus din maternitate să nu îşi cumpere haine pentru următoarele şase luni pentru copil. Evident, a fost un pic ciudat şi i s-a explicat că în baza asigurării pe care o plăteşte, statul îi oferă un trusou, dar un trusou care se acopere tot ceea ce avea nevoie în următoarele şase luni.

 

Dana Ciriperu: Politicile de stat despre care spuneai tu. Ei ştiu exact ce au de făcut şi cum pot să facă, care sunt paşii prin care să facă lucrul acesta.

 

Ioana Răduca: Şi ai o mulţime de beneficii. Şi în ţările nordice pentru că uite, dacă tot vorbim despre copii, mama într-adevăr nu are un concediu atât de lung pentru creşterea copilului cum are România dar are alte beneficii. Dacă îşi plăteşte, evident,  taxele la stat sau dacă cineva din familie munceşte are vacanţe plătite cu copii. Copiii beneficiază de tot soiul de stimulente şi de tot soiul de pachete la care în România nu ne putem gândi. Şi atunci generaţia aceasta de oameni de 3 - 40 de ani, care a ales să îşi exercite profesia într-un mediu deja aşezat, civilizat, care între timp a făcut copii, ce motive ar avea să se întoarcă în România în afară de cele sentimentale şi care ţin de cele mai multe ori de anumite probleme în familie? Tânărul pe care l-ai dat exemplu, noul consilier al domnului ministrul Ghinea, nu aş vrea să sune foarte rău ce spun, dar are un CV la care ne uităm toţi cu admiraţie, este excelent dar nu cred că ar mai fi făcut acest pas dacă lucra într-o companie de top într-o ţară din vest şi era bine înşurubat într-o poziţie de top management. Pentru că astfel de exemple nu prea cred că ai să îmi dai. Până la urmă ok, lucra la Bruxelles, dar era un funcţionar.

 

Dana Ciriperu: Sunt şi în zona de manageri exemple dar exact cum spuneai tu, sunt exemple. Îl am în minte pe şeful actual al companie Ursus Breweries, care este cel mai mare producător de bere din România. Dragoş Constantinescu s-a întors din Canada după 20 de ani petrecuţi acolo. Conduce o companie românească, cu angajaţi români. Este un manager nou, tânăr, în Unilever acum, o româncă care tot la fel, cumva trimişi de multinaţionale, ele îşi fac mai departe şcoala în străînătate cu gândul să se întoarcă acasă.

 

Ioana Răduca: Şi pe o poziţie mult mai înaltă.

Dana Ciriperu: Mulţi dintre ei aleg să rămână şi să dezvolte cariere internaţionale în cadrul grupurilor. Aşa cum ai zis tu, în mare parte sunt deocamdată exemple. Ca ultimă întrebare, pentru că şi asta este o discuţie. Avem nevoie de ei?

 

Ioana Răduca: Categoric. Şi cred că asta simţim pe pielea noastră când vorbim de la lucrurile pe care le-am lăsat descoperite, cele mai mici. În momentul în care tu cauţi un zugrav sau un instalator şi îţi dai seama cât de greu îl găseşti pentru că cei mai mulţi dintre ei nu mai lucrează în România, până când ajungi la medic şi trebuie să aştepţi să ajungi pe mâinile unui foarte bun profesionist pentru că o mare parte dintre doctori sunt plecaţi. Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în învăţământ, este acelaşi lucru. Foarte mulţi, o spunea chiar vicerectorul universităţii Bucureşti, foarte mulţi, adică 40% dintre cei care predau nu ar trebui să facă asta pentru că nu au competenţele necesare şi învăţământul românesc este atât de plictisitor şi de depăşit încât nu ai vrea să mai mergi la şcoală în ţară asta. Toţi oamenii de care vorbim acum, cele câteva milioane, sunt oameni care ştiu meserie în cele mai multe cazuri, oameni care au dorinţa, repet, de a face lucruri şi de a creşte, de a se dezvoltă individual şi care probabil că ar fi făcut România să arate mult mai bine în anii aceştia dacă ar fi fost aici şi nu ar fi fost doar principalul investitor în România.

 

Dana Ciriperu: Hai să le transmitem asta, că avem nevoie de ei. Cu asta suntem de acord amandouă.

 

Ioana Răduca: Cu asta suntem de acord însă în timp ce tu crezi că oamenii aceştia se vor mai întoarce, eu sunt ferm convinsă că nici măcar Covid-19 nu îi va aduce într-o mare măsură înapoi în România.

AFACERI DE LA ZERO