♦ Primul produs certificat la nivel european este Magiunul de Topoloveni, care astăzi este unul dintre cele mai puternice branduri naţionale din sectorul alimentar ♦ Ţări precum Franţa, Italia şi Spania şi-au transformat aceste produse tradiţionale certificate la nivelul UE în adevărate branduri internaţionale ♦ O mai bună promovare a produselor româneşti ar aduce cu sine atât creşterea interesului consumatorilor români pentru acestea, cât şi o majorare a exporturilor.
Sunt produse cu o istorie şi de câteva sute de ani, care nu au fost integrate în nicio carte de istorie, însă care au fost transmise din generaţie în generaţie prin viu grai sau prin reţete iscălite pe pagini care s-au îngălbenit în timp. De aceea nici măcar nu se poate vorbi de o dată anume de „lansare“. Unele sunt alimente specifice unei anumite zone, dar la care s-a păstrat cu sfinţenie reţeta astfel încât gustul să rămână acelaşi. Printre „restricţii“ impuse în reţetele vechi se află de exemplu procentul de sare, care nu trebuie să fie modificat, iar lemnul folosit pentru afumare trebuie să fie dintr-o anumită specie.
Din această categorie a produselor tradiţionale româneşti sunt înregistrate 17 la nivel european, adică denumirea şi reţeta sunt protejate pe continent, iar calitatea este certificată de Uniunea Europeană.
Practic, această politică europeană propune să protejeze denumirile anumitor produse pentru a le promova caracteristicile unice legate de originea lor geografică, precum şi de tehnicile şi practicile tradiţionale.
De exemplu, se poate acorda o „indicaţie geografică“ (IG) pentru denumirile produselor, dacă acestea au o anumită legătură cu locul unde sunt fabricate.
„Recunoaşterea IG le permite consumatorilor să distingă produsele de calitate şi să aibă încredere în ele, ajutându-i în acelaşi timp pe producători să îşi promoveze mai bine produsele“, se arată pe site-ul Uniunii Europene. Astfel, România are astăzi un produs cu Denumirea de origine protejată (DOP), 14 IGP – indicaţie geografică protejată şi două cu denumirea Specialitate tradiţională garantată (STG).
Şase din aceste produse certificate la nivel european sunt din categoria produselor din peşte, cinci din categoria mezelurilor, trei din producţia de brânzeturi, un produs din segmentul de conserve din fructe şi două din categoria produselor de panificaţie şi patiserie.
Toate acestea nu doar că nu pot fi copiate, însă beneficiază şi de un start bun în promovare. Dacă ne uităm la produsele certificate din ţări precum Italia, Spania sau Franţa vedem că au produse care au primit certificare acum 30 de ani şi care astăzi sunt exportate în toate colţurile lumii. Iar acest lucru se vede şi la produsele din România, care cresc în vânzări şi datorită certificării.
„Cele mai căutate preparate ale Deltaica sunt salatele de icre certificate la nivel european, realizate fără aditivi, urmate de şprotul şi sardeluţa marinată, precum şi de gama de produse afumate. Recent, compania a obţinut certificarea IGP (Indicaţie Geografică Protejată) pentru batogul de sturion şi se află în discuţii cu mai multe lanţuri de retail pentru listarea acestuia“, spune Dan Buhai, fondatorul Deltaica, producător de produse din peşte care se află în Asociaţia Ro Pescador, cea care a aplicat pentru obţinerea certificării unor produse precum Scrumbie afumată de Dunăre , Salata cu icre de ştiucă de Tulcea, Salată tradiţională cu icre de crap sau Sardeluţă marinată fabricată potrivit tradiţiei din România. Cel mai recent produs înregistrat este Batog de Sturion, care a primit certificarea anul acesta.
Tot anul acesta a primit certificarea IGP şi Babicul de Buzău, un produs din categoria mezelurilor specifice zonei Buzăului. Povestea sa începe în jurul anului 1900, iar tradiţia continuă să fie transmisă din generaţie în generaţie. În anul 2017, acesta a fost inclus în topul celor mai apreciate salamuri din lume de către TasteAtlas, ocupând locul 7, iar în 2023, a primit o stea de aur „Superior Taste Award“ din partea International Taste Institute din Bruxelles.
„Cu cât reuşim să fim mai mulţi (producători - n.red.), cu atât reuşim să promovăm acest produs la un nivel mult mai înalt, mai profesional şi cu rezultate, bineînţeles, mult mai mari. Urmează să depunem un dosar la Bruxelles pentru fonduri europene de promovare acum că avem această certificare, cum are şi Salamul de Sibiu“, spune Ana Maria Mircea, fondatoare a restaurantului Dacia Romanian Dining şi preşedinte al Asociaţiei Babicului de Buzău.
Procesul de primire al certificării a durat circa trei ani, însă Ana Maria Mircea spune că deja lucrează la dosarul de certificare a unui alt produs – Pituşca de Buzău.
În prezent, România mai are 13 produse agroalimentare aflate în etapa de verificare la nivelul Comisiei Europene şi anume patru produse depuse pentru înregistrarea ca Indicaţii Geografice (IGP) şi 9 produse depuse pentru înregistrarea ca Specialităţi Tradiţionale Garantate (STG).
Ana Maria Mircea spunea însă că pentru a produce un produs certificat de Comisia Europeană trebuie să respecţi toate procesele şi toate ingredientele din caietul de sarcini, iar acest lucru este mai dificil pentru micii producători. Însă, asociaţiile care au reuşit să obţină certificarea pentru produse precum Pită de Pecica sau Plăcintă Dobrogeană spuneau că asocierea este un factor important atât pentru obţinerea acestei certificări cât şi pentru promovare. Dacă ne uităm de exemplu la Salamul de Sibiu acesta este produs de membrii Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu, care s-a înfiinţat în 2013 şi care include companiile Agricola, care produce acest brand la fabrica Salbac, Aldis Călăraşi, Salsi Sinaia, The Family Butchers (Reinert), Scandia Food şi Cris-Tim Family Holding. Anual, se produc peste 3.000 de tone de Salam de Sibiu, conform celor mai recente date.
Iar nevoia de creştere a reputaţiei produselor româneşti este cu atât mai importantă cu cât an de an deficitul comercial al României în zona alimentară depăşeşte 6 mld. euro.
