Campaniile electorale obisnuiesc sa fie, in statele cu ceva traditie in domeniu, perioade de aprinse dispute economice, nu de putine ori de cea mai inalta calitate academica. In ultimii ani, consilierii pe probleme economice ai candidatilor sunt printre cele mai influente persoane in constructia campaniilor electorale americane, iar lucrurile tind sa se generalizeze si in Europa Occidentala. In pofida scurtei experiente post-comuniste, statele din Europa Centrala incep sa urmeze aceeasi cale, partidele politice dand substanta programelor politice prin conceptii economice coerente.
Pentru Romania insa, nici alegerile din acest an nu vor aduce vreo schimbare in discursul economic al principalelor forte politice, vechile platforme program fiind reconditionate, usor adaptate la cerintele momentului, ramanand insa la fel de generale si rudimentare in ceea ce priveste latura economica. Este usor de prevazut care vor fi problemele abordate in timpii de antena: agricultura - trebuie sprijinit taranul roman si cine a dat primul pamantul inapoi, industrie - colosi industriali plus ceva privatizare, turism - sector strategic ca si agricultura, protectie sociala - sa avem grija de batranii si copiii nostri, la care se adauga inca niste probleme legate de atragerea capitalului strain sub forma investitorilor strategici. Semnata fiind adeziunea la programul de dezvoltare pe termen mediu, partidele se vor simti inca si mai putin motivate sa prezinte o conceptie proprie de politica economica.
O analiza, chiar si superficiala, a programelor economice prezentate in anterioarele campanii electorale, dar si a discursului mai general din actualitate pe aceasta tema, arata o polarizare schematica a partidelor in ceea ce priveste principalele chestiuni in discutie (agricultura, privatizare, rolul capitalului strain, protectia social). Pe de alta parte, gama chestiunilor in discutie arata un nivel rudimentar al insasi disputei electorale sau mai putin electorale din jurul economiei romanesti. Daca in ceea ce priveste aspectul electoral sau chiar cel general politic al carentei de abordare a problemei economice lucrurile sunt explicabile si, periodic, remediabile, in ceea ce priveste aspectul strict profesional, legat de profesiunea economica, lucrurile pot avea consecinte mult mai grave si pe perioade care depasesc ciclul electoral.
Polarizarea taberelor
O trecere in revista a chestiunilor economice aflate in discutie la aceasta ora releva de la inceput doua categorii distincte - subiectele "tabu", ce se bucura de adeziunea unanima (cu exceptii previzibile) si subiecte "bipolare", asupra carora cele doua tabere nu concep sa discute, considerandu-le adevaruri absolute. Prima categorie, a subiectelor "tabu" este cel mai bine ilustrata de adeziunea la Uniunea Europeana, la NATO, de respingerea generica a socialismului si acceptarea capitalismului. A doua categorie include subiecte ceva mai putin marcate politic, cum ar fi inchiderea minelor, desfiintarea IAS, rolul investitorilor straini, facilitatile acordate investitorilor straini. Chestiunile pur tehnice, legate de modul in care, la urma urmei, se vor atinge telurile proclamate in platformele program si programele de guvernare pe termen scurt, mediu si lung nu cantaresc prea mult in discursul politic, si cu atat mai putin in cel electoral.
In ambele situatii, aparent atat de diferite, un acelasi mecanism opereaza in mod nevazut. Este vorba despre lipsa esafodajului teoretic economic din spatele discursului politic. In lipsa acestuia, consideratiile de natura politica si sociala sunt cele care orienteaza dezvoltarea programelor economice, acestea fiind aparent mai usor abordabile, mai facile. Este vorba asadar despre un proces autentic democratic, cel putin din acest punct de vedere. Parerile simplului cetatean sunt preluate in cel mai direct mod cu putinta si trecute in programele de partid prin reluarea unor idei vehiculate in discutia de zi cu zi, sau in literatura occidentala de popularizare a economiei. Polarizarea in cazul subiectelor de tip doi se datoreaza, pur si simplu, frecventarii unui tip diferit de electorat de catre partidele politice.
Ce e rau in asta
Avand in vedere ca partidele tocmai asta au in intentie, si anume sustinerea intr-un mod organizat a interesului unor categorii sociale care concep in mod personal dezvoltarea tarii, aparent nu ar fi nimic rau in mecanismul de preluare a teoriilor economice direct de la nivelul votantului. Totusi, daca tinem cont de faptul ca aceleasi partide trebuie sa reprezinte in modul cel mai profesionist interesele categoriilor pe care le reprezinta, trivializarea abordarii economice intr-o tara in care acest subiect a fost inexistent in ultimele mult decenii capata noi dimensiuni.
Nici in tari precum Statele Unite, unde fiecare familie investeste pe piata de capital intr-un fel sau altul, pentru care rata creditului ipotecar este de interes imediat si pentru care Presedintele Rezervelor Federale este un personaj familiar, teoriile economice nu sunt generate de masa votantilor intr-o opera colectiva. Dimpotriva, intr-un proces care nu lezeaza cu nimic viata democratica, acestea sunt produse de economisti nu de putine ori cu lungi stagii academice.
Despre subiectele tabu
Dintotdeauna discutiile, nu numai cele economice, isi au originea in marile capitale ale lumii si au fost preluate intr-un mod mai mult sau mai putin formal de catre restul. Sa fie asadar gresita preluarea de catre politicieni a unor raspunsuri verificate din Occident in cazul subiectele "tabu"? Chiar atunci cand a fost vorba despre comunism, Rusia a fost cea care, preluand un concept, a dezvoltat un intreg sistem care apoi a fost impus statelor acum numite "foste socialiste". Discutia asupra comunismului s-a purtat in marile capitale ale lunii, statele din Estul Europei fiind mai degraba niste laboratoare, niste extensii ale Imperiului Soivietic, fara a participa in vreun fel la proiectarea conceptelor. De ce atunci nu ar putea fi copiata structura generic denumita "capitalism"? Trecand peste amanuntul disparitiei termenului in sine de "capitalism" din discursul economic si politic occidental, copierea in sine a unor raspunsuri deja verificate, fara a fi daunatoare in sine, are efecte adverse extrem de nocive. Lipsa infrastructurii teoretice care conduce la acele raspunsuri verificate de Occident face imposibila gasirea raspunsurilor la intrebarile pe care acelasi Occident nu a trebuit sa le rezolve, nefiind obligat sa traverseze o perioada similara de tranzitie. Comunismul a fost un lucru rau, vor raspunde la unison toate partidele (cu exceptiile de rigoare), insa justificarile nu vor iesi din aria efectelor. Lipsa controlului mecanismelor economice, in urma copierii facile a raspunsurilor, are drept consecinta incapacitatea rezolvarii unor probleme concrete, specifice acestei perioade.
Geneza opiniilor economice
In fapt, polarizarea punctelor de vedere exprimate in chestiunile care nu sunt tabu tradeaza lipsa unor explicatii solide, agrumentate, care sa justifice raspunsurile date. In acest caz, respingerea sau suportul unei idei este motivata strict politic, ori in mod aleator. Sustinerea sau respingerea socialismului, sau a unor idei vagi precum "economia sociala de piata" sunt argumentate aproape exclusiv pe baza puerilelor lui "era mai bine inainte" respectiv "nu era mai bine inainte". Nicicand aparatorii conceptelor socialiste nu au adus in discutie argumente din arsenalul socialismului teoretic, si nici fortele de dreapta nu au facut mai mult decat sa indice succesul Occidentului contemporan. Un alt exemplu de abordare rudimentar economica este problema consiliului monetar. Chiar daca putini stiau in ce conditii se aplica aceasta solutie, care sunt variantele ei si la ce efecte se poate astepta o economie cand alege aceasta cale, un numar impresionant de pareri a fost exprimat de catre fortele politice la acel moment. Cel mai frecvent argument, uneori pro, alteori contra, a fost Bulgaria - care recent adoptase o solutie similara. Privatizarea, soarta colosilor industriali, agricultura si turismul au fost la randul lor subiecte ale unei aceleiasi abordari rudimentar de schematice in cel mai bun caz, insa deseori cu tente electorale, populiste si chiar interesate.
In fapt aici este radacina cercului vicios in care se invarte economia romaneasca nu din 1990, ci din anii '50, cand proaspat inchegata industrie a fost spulberata iar pe ruinele ei a fost construit ceva fara o logica interioara, potrivit unor principii importate din Est la fel de mecanic precum acum se preiau franturi de concepte neoliberale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
