Anul 1989 parea sa aduca in sfarsit in Europa promisiunea unui continent unit, dupa 45 de ani de razboi rece si divizari artificiale. Pe masura ce lucrurile au evoluat, insa, pe langa diferenta mare dintre Est si Vest in ceea ce priveste potentialul economic, un alt factor a adus o noua divizare pe continent - instabilitatea politica. Iar centrul acestei instabilitati s-a aflat si se afla in mod constant in zona Balcanilor, care a trait in ultimul deceniu sub spectrul razboaielor.
Balcanii, regiune denumita inca de la inceputul secolului butoiul cu pulbere al Europei, si-a "respectat" renumele, aducand in actualitate la sfarsitul secolului XX atrocitati pe care le credeam disparute o data cu prabusirea celui de-al treilea Reich.
N-a fost sa fie, pentru ca acest adevarat creuzet interetnic si interconfesional a explodat pur si simplu in deceniul trecut. Cauzele sunt, ca de obicei in astfel de cazuri, multiple si complexe, dar in mod cert la baza problemei sta diversitatea etnica si religioasa a zonei.
In Balcani coexista trei religii imporante ale lumii - ortodoxa, catolica si musulmana. Coexista este un fel de a spune, pentru ca in ultimii ani separarea dintre reprezentantii acestor confesiuni a devenit o realitate dureroasa.
Am putea spune ca am asistat oarecum la o reeditare a cruciadelor de la inceputul mileniului, pentru ca fiecare parte implicata in conflict lupta pentru pastrarea sau ocuparea unor teritorii "sfinte". Ca si in cazul cruciadelor, insa, atrocitatile au depasit cu mult orice idealuri care animau o parte sau alta, lasand un gust amar tuturor celor implicati, dar mai ales comunitatii internationale.
Am asistat, practic, la reasezarea violenta a situatiei intr-o zona (am numit aici fosta Iugoslavie) unde un stat a fost creat mai mult sau mai putin artificial in perioada interbelica si a fost mentinut cu mari eforturi in perioada comunista. ai pentru ca peste oala in fierbere fusese tinut capacul cu forta atat de mult, totul a explodat.
Daca in ceea ce priveste conflictele dintre sarbi, croati si musulmani a fost vorba de animozitati istorice alimentate la momentul oportun cu discursuri nationaliste, in cazul reactiei comunitatii internationale s-au jucat carti diplomatice definitorii pentru politica europeana.
In primul rand, conflictele din fosta Iugoslavie au subliniat incapacitatea Uniunii Europene de a intervenit in caz de criza chiar pe propriul continent. Pana cand liderii europeni se puneau de acord asupra unui plan, acesta trebuia modificat, pentru ca situatia din teren se schimbase. Ceva au invatat liderii UE, care au aprobat crearea unei forte europene de reactie rapida tocmai pentru a interveni in astfel de situatii.
Apoi, crizele din Balcani au intarit rolul Statelor Unite de unica superputere pe plan mondial, singura capabila sa faca diferenta in cazul unor conflicte de anvergura. Insa multa lume a fost surprinsa de atitudinea americana, Washingtonul sprijinindu-i foarte mult pe musulmani impotriva sarbilor.
Daca pentru unii acest fapt a fost vazut ca o politica de compensatie pentru situatia din Orientul Mijlociu, unde SUA sprijina Israelul in fata natiunilor arabe, altii considera ca totul s-a inscris intr-o linie politica antislava promovata de americani. Exista si cinici care considera ca SUA i-au ajutat pe musulmani pentru ca acestia, mai slab inarmati, au achizitionat armament si tehnica militara americana.
Ce se intampla acum in Balcani, dupa ce numai interventii militare internationale au reusit sa aduca pacea in Bosnia si Kosovo, iar in Macedonia o noua forta NATO va ajuta la aplicarea acordului de pace?
Situatia este in continuare incordata. Conflictele nu au murit in momentul in care s-au semnat documente care parafeaza pacea. Ele mocnesc in continuare, dupa cum s-a vazut recent in Bosnia, cand sarbii au protestat violent la redeschiderea unei moschei musulmane, sau in Macedonia, unde albanezi sprijiniti de "fratii" lor din Kosovo, care sunt nemultumiti de faptul ca Occidentul nu le sprijina eforturile pentru independenta, au pus mana pe arme si au reaprins fitilul balcanic.
Iar razboiul a adus cu el saracie, fapt ce nu poate multumi pe nimeni. ai dupa cum s-a vazut in Albania, un alt stat balcanic cu o situatie delicata, saracia poate duce la revolte sociale si chiar la disparitia aproape totala a autoritatii statului. Saracia a dus in Balcani la inflorirea crimei organizate.
Retele importante actioneaza in zona, transportand catre spatiul Uniunii Europene imigranti ilegali, prostituate, droguri, arme. Activitatea acestor grupari este usurata de faptul ca in Bosnia si Kosovo comunitatea internationala nu a reusit sa creeze structuri administrative coerente.
Cu alte cuvinte, la cateva sute de kilometri de Europa Occidentala, dar si de Romania, exista permanent amenintarea izbucnirii unor noi conflicte care vor duce la sporirea instabilitatii regionale si la zadarnicirea eforturilor comunitatii internationale de a ajuta la reconstructia sud-estului Europei.
Croatia - iesirea din dictatura
Croatia tocmai a iesit dintr-un deceniu in care a trecut prin experienta razboiului pentru independenta fata de Belgrad si a unei guvernari autoritare a liderului nationalist Franjo Tudjman.
Aici situatia diversitatii etnice a fost aproape rezolvata in timpul razboiului, cand sarbii au fost alungati din Kraina, o provincie in care situatia era asemanatoare cu cea din Kosovo, cu deosebirea ca in fata atacului croat comunitatea internationala nu a intervenit.
Problemele acestei tari sunt legate de anii in care la putere s-a aflat Tudjman, care a adus economia tarii in pragul falimentului si a ingradit libertatile civile ale cetatenilor. Alegerile prezidentiale si parlamentare de la inceputul anului trecut, dupa moartea lui Tudjman, au adus la putere o coalitie reformatoare, care isi propune integrarea Croatiei in spatiul european dupa zece ani de izolare autoimpusa.
Noua coalitie s-a confruntat insa cu numeroase probleme anul acesta, cand a decis sa colaboreze cu Tribunalul de la Haga, lucru considerat de multi croati drept o tradare a eroilor de razboi.
Iugoslavia - ramasitele unei federatii
Indiscutabil, destinul fostei Iugoslavii in ultimul deceniu este legat in principal de Slobodan Milosevici. Omul care a luptat din toate puterile pentru mentinerea unei Federatii Iugoslave prin orice mijloace, care a sprijinit politic si militar eforturile de razboi ale sarbilor din Bosnia si Croatia a ajuns in cele din urma la Haga, urmand sa fie judecat pentru crime impotriva umanitatii.
Iar din visul sau, o Iugoslavie cu sarbii la putere, a mai ramas doar o federatie formata din Serbia si un Muntenegru din ce in ce mai inclinat spre independenta. Muntenegrenii au motive sa fie nemultumiti, in conditiile in care rolul lor in Federatia Iugoslava este aproape simbolic, in conditiile in care economic stau mai bine decat sarbii, puternic afectati de embargoul economic si de bombardamentele NATO din 1999.
Insa in acest caz Occidentul sprijina in mod oarecum suprinzator Belgradul, pentru ca se teme de inca un razboi in zona care va necesita, in mod logic, o noua interventie din afara.
Macedonia - exemplul bun care a dat rateuri
Timp de multi ani oferita drept exemplu pentru modul in care a rezolvat problema etnica, Macedonia s-a confruntat si ea anul acesta cu un conflict armat. Incurajati de situatia din Kosovo, unde protectoratul occidental le-a dat apa la moara albanezilor, reprezentantii acestei minoritati din Macedonia au pus mana pe arme in februarie, pentru a obtine mai multe drepturi.
Ca si in cazul celorlalte conflicte din regiune, comunitatea internationala si-a dat seama destul de tarziu despre gravitatea situatiei, interventia de ultim moment aducand recent un acord de pace mai mult impus decat negociat de partile direct implicate.
Problema care ramane in ciuda acordului de pace este faptul ca deja au aparut conflicte directe intre comunitatea albaneza si cea slava, care pana de curand convietuiau in pace, materializate in recentele atacuri asupra unor magazine si baruri albaneze din orasele macedonene.
Multi analisti considera ca razboiul din Macedonia a fost mai mult importat din Kosovo, reprezentantii politici ai albanezilor gandindu-se sa profite de conjunctura regionala pentru a impune guvernului de la Skopje cereri care in conditii normale nu ar fi avut nici o sansa de a fi luate in considerare.
Desi rebelii au promis ca vor depune armele si pacea are sanse mari, Macedonia a fost atinsa de microbul conflictului interetnic, care poate oricand sa revina in prim-plan.
Albania - tara saraciei si a bandelor inarmate
Cunoscuta mai ales sub eticheta de cea mai saraca tara din Europa, Albania a trecut relativ linistit de la comunism la democratie, dupa 1990. Saracia i-a impins pe multi albanezi sa investeasca in scheme de investitii de tip piramidal (Caritasuri in stil albanez) care s-au prabusit rand pe rand in 1997.
Situatia a dus la izbucnirea unor proteste violente ce au dus la caderea guvernului condus de presedintele democrat Sali Berisha.
Mai multe depozite de armament ale armatei si politiei au fost luate cu asalt, sute de arme ajungand pe mainile populatiei. Timp de cateva luni, tara a fost stapanita de bande inarmate care actionau pe plan local.
Situatia a fost salvata in cele din urma de o forta internationala. In timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, in 1999, 500.000 de albanezi din Kosovo au fugit in Albania, impovarand si mai mult fragila economie a acestei tari.
Albania a devenit un adevarat rai al traficantilor de imigranti ilegali, principala destinatie a ambarcatiunilor de tot felul pline ochi cu oameni care vor sa ajunga in Occident fiind Italia, a carei coasta maritima este foarte apropiata de cea albaneza.
Desi guvernul de la Tirana nu ii sprijina deschis pe rebelii albanezi din Kosovo si Macedonia, afirmand ca nu intentioneaza formarea unei Albanii mari, o mare parte din armamentul acestora trece nestingherit pe teritoriul albanez.
Bosnia - un conflict in hibernare
In 1995, dupa negocieri prelungite cu mult peste termenul initial, Statele Unite reuseau, la Dayton, sa smulga partilor implicate un acord de pace care punea capat razboiului din Bosnia. Dupa Dayton, Bosnia a intrat intr-o perioada de amortire, "anestezistul" principal fiind prezenta fortelor internationale in zona.
?ara este impartita in doua - Federatia Croato-Musulmana si Republica Srpska, entitatea statala a sarbilor bosniaci. Recent, la redeschiderea unei moschei in Republica Srpska, ura interetnica a izbucnit din nou, sarbii atacand musulmanii prezenti la ceremonie, demonstrand ca situatia este departe de a fi rezolvata. ai este normal, din moment ce in jur de 250.000 de oameni au murit in razboiul din 1992-1995 intre sarbi, croati si musulmani.
Sute de mii de oameni se afla in continuare departe de zonele in care locuiau inainte de razboi, ceea ce nu poate duce in nici un caz la calmarea situatiei. Ranile lasate de razboi sunt adanci, iar eforturile de reconstructie, vitale pentru supravietuirea tarii, sunt ingreunate de fondurile insuficiente si lipsa fortei de munca calificate, in conditiile in care o mare parte a bosniacilor au ales calea imigratiei, iar peste 60% din tineri doresc sa plece in strainatate.
Institutiile centrale ale Bosniei-Herzegovina, care cuprind un guvern si o presedintie detinuta prin rotatie de un reprezentant sarb, croat sau musulman, au o putere redusa, cele doua entitati statale fiind practic separate total din punct de vedere politic si economic.
Iar colaborarea cu Tribunalul de la Haga este in continuare un subiect delicat, in conditiile in care Republica Srpska adaposteste in continuare doi dintre cei mai cautati suspecti de crime de razboi - Radovan Karadzici, lider al sarbilor bosniaci in timpul razboiului, si Ratko Mladici, comandantul fortelor sarbe in aceeasi perioada.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
