In lipsa analizelor detaliate realizate de companiile internationale de consultanta, Romania poate totusi trage ceva invataminte din rapoartele intocmite pentru state aflate in vizorul acestora.
Este si cazul recent publicatului raport intocmit de catre McKinsey asupra problemelor intampinate de Rusia in tranzitia sa care pana acum pare lipsita de roade.
Analogiile cu situatia interna a Romaniei, cu delimitarile de rigoare, pot ingrijora, dar pe de alta parte pot sugera solutii atata vreme cat unele dintre probleme sunt similare.
Pe scurt, analistii de la McKinsey analizeaza raportul dintre structura de proprietate si impunerea disciplinei financiare, luand in in discutie secventa cea mai potrivita a celor doua operatii - in vreme ce Banca Mondiala sugereaza ca modificarile in structura de proprietate nu vor avea efectele benefice scontate pana cand disciplina financiara nu va fi devenit o realitate, analistii de la McKinsey sunt de o alta parere, acceptand totusi ca cele doua probleme sunt mai mult decat corelate.
O discutie de fond a argumentelor luate in calcul de analistii McKInsey, prin similitudinile cu situatia din Romania, poate fi utila.
Simplu spus, ceea ce sustin cei de la McKinsey a fi carentele fundamentale ale economiei ruse sunt lipsa de investitii si de performanta a guvernarii corporatiste - adica absenta unei structuri motivationale generatoare de performanta economica.
Chiar daca lucrurile se nuanteaza pe parcurs, in ceea ce priveste aceste doua aspecte, starea de lucruri din Romania nu difera prea mult de cea din economia care, la urma urmei, si-a impus modelul pentru aproape 50 de ani in intreaga regiune.
Partea buna a situatiei este ca similitudinea de probleme poate sugera cateva solutii comune.
Cum stam cu investitiile
Investitiile straine lunare medii la inceputul anului fluctuau in jurul a patru milioane de dolari, potrivit Comisiei Nationale de Statistica, ce in sobrietatea lor ascund ridicolul cifrei in sine - cam 20 de centi pe cap de locuitor.
Acestea sunt lunile obisnuite, fara cifre umflate de tranzatii spectaculoase de genul privatizarii si reprivatizarii Petromidiei, care din cand in cand mai creaza iluzia ca investitori n-ar fi uitat de Romania.
In ultimii zece ani, Romania a inregistrat ce a mai scazuta rata a investitiilor brute dintre statele fost socialiste, cu exceptia Bulgariei. Numai in 1993-1996, nivelul investitiilor brute a crescut, iar anul 200 este asteptat a aduce din nou vesti bune din acest punct de vedere.
Oricum, in termeni reali, investitiile in economia Romaniei se afla la 120% din cele din 1989, in vreme ce in cazul tarilor cele mai avansate, acestea au crescut cu mai mult de 100%.
Lipsa investitiilor interne este pe de o parte cauzata de lipsa capitalului intern, dar si de absenta motivatiei pentru investitorii autohtoni in a face investitii pe termen lung.
Instabilitatea legislativa este unul dintre cele mai des mentionate determinante insa si atractivitatea investitiilor pe termen scurt este de asemenea de luat in consideratie. Aceasta ar insemna nu numai ca plasamentele in titluri de stat au randament mai mare decat ar putea visa sa ofere orice investitie pe termen lung, dar si ca investitiile in economia reala, de cele mai multe ori in economia gri sau la limita legalitatii, sunt facute de pe o zi pe alta in scopul evitarii impozitarii sau de teama pierderii unei situatii favorabile.
Filtrarea companiilor cu o structura a actionariatului ambigua prin infiintarea unor firme specializate in distributie este un exemplu de investitie minima care aduce un profit mare.
Licitatiile suspecte organizate de firmele de stat sunt, de asemenea, prilejuri pentru aparitia fulguranta a unor firme care, cu o investitie minima si intr-o perioada scurta, asigura o rata a profitului de invidiat.
Concentrate pe astfel de oportunitati, fondurile interne, dar si capacitatile manageriale, scapa cu totul din vedere investitiile pe termen lung.
Fireste, lipsa de experienta si motivatie a bancilor in a acorda credite in economia reala este un argument deseori invocat, si tocmai de aceea mai putin interesant. Privatizarea prin metoda certificatelor de actionar este de asemenea un argument valid pe care se da vina pentru lipsa de resurse financiare a companiilor romanesti.
Totusi, in cazul Romaniei situatia nu este atat de dramatica precum cea inregistrata in Rusia, unde managementul a devenit deseori actionar al propriei companii.
Guvernarea corporatista
Un termen sofisticat dar cu continut simplu, guvernarea corporatista a ramas subiect de colocvii in Romania. La un moment dat, in mod anecdotic, Guvernul intentiona sa includea termenul in sine, "corportaist", in cateva ordonate de urgenta insa, realizand ca legea de functionare a agentilor economici nu face nici o specificare in acest sens, a renuntat.
Totusi, asa simpla cum este, legea pe baza careia isi desfasoara activitatea agentii economici permite descifrarea structurii de interese si mecanisme de decizie prin care cei interesati in viata unei firme isi impun vointa (in mod simplificat, aceasta ar fi o decizie rudimentara a guvernarii corporatiste).
Economia virtuala, termen utilizat de catre analistii McKinsey pentru relatiile bazate pe barter, note de plata sau colectarea impozitelor in natura, nu este o realitate straina de economia romaneasca. De curand promulgata ordonata 95/2000 de plata a impozitelor in natura, ca si sistemul sofisticat de plata a accizelor la gazele naturale (in esenta tot in natura) sunt numai doua exemple.
Reesalonarile, arieratele intre companii si bondurile emise de Conel, in fapt cvasi-bani, sunt alte elemente de natura a distorsiona structura de interactie a partilor interesate in activitatea unei firme. Rezultatul este ca cei in masura a lua decizii nu au interesul de a maximiza valoarea pe termen lung a afacerii.
Lipsa pietei de capital, singura apta a evalua valoarea unei afaceri, face iluzoriu insusi conceptul de maximizare. In plus, aparitia unor mecanisme de extragere pe cai mai putin legale a fluxurilor financiare in afara companiei indeparteaza modelul in mod definitiv de ideal.
In mod particular, trei trasaturi sunt identificate de catre McKinsey a caracteriza guvernarea corporatista in Rusia - toate trei izbitor de familiare cititorului roman. Prima trasatura se refera la insecuritatea managerilor, datorata lisei lor de competenta, care conduce la un orizont restrans de actiune.
A doua trasatura se refera la lipsa mecanismului de materializare a valorii companiei (piata de capital sau orice alt sistem de transfer al proprietatii), care in acest caz nu mai are nici un rost a fi maximizata.
Numai in ultimul rand vine sistemul de impozitare, care face mult mai economica extragerea fluxurilor financiare pe alte caI decat cea a profitului.
Conversia creantelor in actiuni
Solutia vazuta de analistii de la McKinsey in cazul Rusiei este cea a conversiei arieratelor in actiuni - cu mici delimitari insa. In primul rand, numai conversia arieratelor catre stat este eficienta, iar in al doilea rand operatiunea trebuie desfasurata de catre un agent privat.
Cele doua pericole care pandesc mecanismul, despre care s-a discutat suficient si in Romania, sunt capturarea companiei de catre managementul actual, sau de catre investitori privati, si coruptia favorizata de lipsa de transparenta a operatiunii.
In primul caz, asemeni precedentelor larg intalnite in Rusia, imprumuturile de la bancile de stat, vazute de oficialitatI ca facilitati oferite la privatizare, nu fac altceva decat sa transfere arieratele de la buget catre sistemul bancar.
Contractarea de imprumuturi de la stat pentru achizitionarea de actiuni in companiile privatizate a fost un model de esec in primele faze ale privatizarii in Rusia, iar acordarea facilitatilor la privatizarea firmelor romanesti, despre care s-a vorbit in ultimul timp, trebuie sa ia in calcul acest gen de precedente.
Al doilea pericol mentionat a ameninta operatiunea de conversie a creantelor in actiuni este coruptia, potential prezenta in orice privatizare insa favorizata de gradul ridicat de sofisticare al operatiei.
Acesta este motivul pentru care McKinsey propune cesionarea arieratelor fiscale catre agentI privatI care, inainte de transformarea lor in actiuni, vor organiza licitatii pentru dreptul de proprietate asupra acestora.
McKinsey nu ia insa in calcul un al treilea factor care pune in pericol solutia propusa (cea a conversiei) - lipsa de interes a statului.
Structura guvernarii corporatiste post-socialiste, in care statul, fortele politice, functionarii statului, managementul companiei, nu au nici un interes in rezolvarea problemei face ca o solutie necesitand concentrarea vointei sa fie greu realizabila.
Impunerea disciplinei financiare, sau restructurarea (eventual privatizarea), adica atacarea problemei dintr-un singur punct pare o solutie mai potrivita chiar daca probabil nu optima.
Poate fi acesta motivul pentru care conversia creantelor in actiuni nu a depasit stadiul de proiect in nici una dintre statele post-comuniste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
