Analiză

Companiile de stat sunt inca cei mai mari angajatori, dupa 15 ani de privatizari

17.03.2006, 00:00 17

Gigantii industriali ai statului, inclusiv cei din domeniul energetic, au rezultate financiare slabe si servicii de calitate indoielnica.

Exemplul companiei Petrom este graitor pentru colosii industriali ai statului ajunsi in mainile unor investitori privati. Dupa ce in 2004 a inregistrat pierderi de circa 240 mil. euro, Petrom a ajuns in primul an de la privatizare la 391 mil. euro profit, prin eficientizarea impusa de managementul austriac.

"In general in cazul companiilor privatizate, prima masura luata de noua conducere este reducerea costurilor, mai ales a celor salariale", explica Liviu Voinea de la GEA. Cu alte cuvinte, disponibilizarile sunt metoda preferata de majoritatea managerilor pentru taierea costurilor si revenirea pe profit.

Intr-adevar, in topul celor mai mari angajatori, companiile care au recurs la reduceri de personal au fost in primul rand cele private, firmele de stat preferand mai degraba sa-si mentina numarul de angajati.

40% din companiile cu cel mai mare numar de angajati din economia romaneasca apartineau in 2004 statului, arata cele mai recente date ale Ministerului de Finante. Printre aceste firme de stat se regasesc in primul rand gigantii industriali, inclusiv cei din sectorul energetic, adica acele companii cu rezultate financiare slabe si servicii de calitate indoielnica.

Cele mai mari 100 de companii dupa numarul de angajati aveau in 2004 un numar total de aproape 540.000 de salariati, adica 12% din angajatii din intreaga economie. Dintre cei 540.000, circa 52% lucrau in marile companii de stat, iar restul de 48% in mediul privat.

In clasamentul angajatorilor se regasesc nu mai putin de 13 companii care activeaza in domeniul energetic, fie private, fie de stat. Alte domenii bine reprezentate in top sunt industria auto si a componentelor auto (cu 11 companii), comertul (5), industria confectiilor (5), bancile (5), constructiile (3) si transporturile (3).

Companiile de stat au o pondere de 39% in topul 100 al celor mai mari angajatori. Proportia se pastreaza chiar si la varful clasamentului, unde Romsilva, CFR Calatori, RATB si Electrica S.A. au impreuna o treime din angajatii din top 10.

Dintre companiile care inca apartineau statului in 2004, firmele cu cel mai mare numar de angajati activau in industria grea, industria energetica sau in diverse domenii de infrastructura. Faptul ca firmele de stat sufera la capitolul eficientei economice este dovedit de rezultatele financiare obtinute de acestea.

Spre exemplu, cumularea rezultatului obtinut de cele 39 de companii de stat din topul 100 al angajatorilor in 2004 duce la o pierdere de 22 de milioane de euro. In schimb, cele 61 de firme private din top au obtinut impreuna un profit de 897 mil. euro. Pe ansamblu, cele 100 de firme cu cei mai multi angajati din economie au inregistrat un profit mediu pe angajat cu putin peste 1.600 de euro. Prin pierderile obtinute, companiile statului trag mult in jos aceasta suma, nivelul in cazul companiilor din mediul privat fiind de aproape 3.500 de euro pe angajat.

Diferenta de performanta dintre firmele de stat si cele private este mai putin vizibila in cazul cifrei de afaceri. In timp ce companiile publice au obtinut in 2004 o cifra de afaceri de aproape 36.400 de euro pe angajat, cele private au raportat incasari de 42.800 de euro pe angajat. Firmele de stat au beneficiat insa de pe urma pozitiei de monopol in domenii strategice, iar numarul foarte mare de clienti si preturile practicate le-au crescut in mod artificial incasarile.

De aceea, nu este o surpriza ca firmele private au indicatori financiari mult mai buni decat companiile de stat.

De exemplu, Banc Post are cea mai mare cifra de afaceri pe angajat, de 195.775 de euro, consemnata in 2004. Compania cu cel mai mare profit pe angajat este Mittal Steel Hunedoara, unde fiecare angajat a adus companiei un profit net de 80.354 de euro. Profitul raportat de combinatul hunedorean a fost insa crescut in mod artificial in 2004, prin acordarea unui ajutor de stat. In alta ordine de idei, compania care activeaza in domeniul electronicii Solectron Romania a obtinut cea mai mare rata a profitului raportat la cifra de afaceri, de peste 40%.

In cazul firmelor de stat, principala cauza a inregistrarii de pierderi in pofida cifrelor de afaceri mari a fost cu siguranta volumul mare al costurilor, spune Liviu Voinea. "Companiile private traiesc din profit, in timp ce companiile de stat traiesc in cea mai mare parte din subventii", explica analistul GEA.

Intr-o firma privata, managerul conduce cu responsabilitate afacerea pentru ca se afla sub presiunea actionarilor, investitorilor sau a consiliului de administratie. La polul opus, firmele de stat sunt ale tuturor si de fapt ale nimanui, considera analistul GEA, iar responsabilitatea administrarii costurilor si a afacerii este estompata.

Subventiile care inca sprijina firmele de stat pentru ca ele sa supravietuiasca sunt de doua tipuri: directe si indirecte, spune Liviu Voinea. Cele directe, adica transferurile directe de la buget catre firmele de stat, va trebui eliminate, in principiu, odata cu momentul aderarii la UE.

In schimb, o parte din cele indirecte, cum ar fi stergerea unor datorii catre bugetele publice sau chiar sprijinirea prin cursul valutar, se vor putea mentine intr-o forma sau alta.

Dupa momentul integrarii, companiile de stat care se bazeaza in cea mai mare parte pe subventii vor avea mult de suferit, iar aceasta tendinta incepe deja sa-si spuna cuvantul. De aceea, eliminarea subventiilor va avea un efect de cost pentru aceste companii si va aduce un val de noi privatizari, pentru ca multe dintre marile companii vor resimti acut nevoia partajarii acestor costuri, a mai spus analistul GEA.

"Singurele subventii care vor supravietui aderarii la UE vor fi cele in cercetare-dezvoltare, recalificare si probleme de mediu", a conchis Liviu Voinea.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO