Analiză

De câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie? De patru: unul o întocmeşte, unul o verifică, unul o avizează şi unul o semnează

De câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie? De patru: unul o întocmeşte, unul o verifică, unul o avizează şi unul o semnează

De câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie? De patru: unul o întocmeşte, unul o verifică, unul o avizează şi unul o semnează

Autor: Adelina Mihai

15.02.2011, 16:08 360

Alina Sandu, Florina Dragoş, Monica Dimitriu şi Andras Szakalsunt patru funcţionari publici, angajaţi ai Agenţiei Naţionale aFuncţionarilor Publici (ANFP), care au semnat azi o hârtie princare invită jurnaliştii la un eveniment de lansare a uneicompetiţii destinate salariaţilor din administraţie. Pe hârtiatransmisă de ANFP apar patru nume de persoane, fiecare cuatribuţiile sale: "întocmit", "verificat" şi "avizat", la care seadaugă şi semnătura preşedintelui instituţiei, care completează dealtfel semnăturile fiecărui bugetar responsabil de document.

Alina Sandu, consilier în cadrul CompartimentuluiComunicare,Informare şi Documentare (din cadrul Direcţiei deComunicare şi Relaţii Internaţionale a ANFP) a fost responsabilă deîntocmirea invitaţiei de presă, Florina Dragoş, coordonator încadrul aceluiaşi compartiment, s-a ocupat de verificareadocumentului, în timp ce Monica Dimitriu, director al Direcţiei deComunicare şi Relaţii Internaţionale, a avizat hârtia. De asemenea,invitaţia de presă este semnată şi de Andras Szakal, preşedinte alANFP cu rang de secretar de stat în cadrul instituţiei subordonateMinisterului Administraţiei şi Internelor.

"Este o procedură stabilită în regulamentul intern, nu trebuiesă fie reglementată prin lege. Orice adresă care iese dininstituţie trebuie să conţină aceste informaţii, dar acest lucru nuse întâmplă numai la noi, ci în majoritatea instituţiilor publice",a spus un angajat al departamentului de relaţii cu presa din cadrulANFP, care a specificat că nu poate fi citat, numai preşedinteinstituţiei având această atribuţie.

Acesta este numai unul din nenumăratele exemple de birocraţieîntâlnite în administraţia publică, despre care s-a spus adesea căeste supradimensionată şi a cărei restructurare s-a lăsat aşteptatăde ani de zile. Anul 2010 - marcat de tăierea salariilor bugetarecu 25% şi de concedieri în sectorul public- a reprezentat un momentzero în reformarea administraţiei, deşi există încă multenelămuriri cu privire modul în care s-a făcut această reformă. Esteadevărat că, cel puţin în cifrele raportate în discursurileoficiale, în perioada 2009- 2010 au fost restructurate peste100.000 de posturi în sectorul bugetar, în acest sector rămânând sămai lucreze la începutul acestui an 1,29 milioane de persoane. Însănu a explicat nimeni de ce cheltuielile de personal din bugetulgeneral consolidat au scăzut cu 8,6% anul trecut faţă de 2009, întimp ce cheltuielile totale au crescut cu 4,2%. Unele voci spun cărestructurarea ar fi falsă şi că nu se face o economisire, ci setrec banii de la cheltuielile cu personalul la o altă structurăcontabilă, bugetarii concediaţi rămânând să lucreze la stat, darfie cu contracte de colaborare, fie prin firme care oferă serviciide outsourcing. Aşa s-ar explica şi cum peste trei sferturi (77%)din cei aproape 630.000 de şomeri aflaţi în statistici în lunadecembrie a anului trecut proveneau din sectorul privat, şi nu dela stat.

Oricum ar fi, statul cheltuie în continuare peste 10 miliarde deeuro pe an pentru plata salariilor unor funcţionari care au caatribuţii întocmirea, verificarea sau semnarea unor documente,activităţi care ar putea fi realizate cu costuri mult mai reduse şide care se ocupă, în mod normal, una sau două persoane, în cazulfirmelor private.

ZF a scris încă de anul trecut că statul ar putea economisipeste 2,7 miliarde de euro pe an dacă ar concedia jumătate dinfuncţionarii publici din administraţiile centrale şi locale şi otreime din angajaţii care lucrează în birourile Ministerului deInterne, adică dacă ar restructura "mânuitorii de hârtii".

AFACERI DE LA ZERO