Analiză

Federalizarea Europei: nedorita, dar inevitabila

Federalizarea Europei: nedorita, dar inevitabila
25 oct 2002 144

Destinul Balcanilor este sa fie in Europa. Dar extinderea UE trebuie sa se opreasca undeva, a declarat presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, anticipand astfel cateva dintre intrebarile pe care si le pune fiecare cetatean de pe batranul continent. Uniunea Europeana isi cauta locul de superputere pe harta lumii, atat pe cea economica, cat mai ales pe cea diplomatica si militara. De procesul de extindere depinde in mare parte succesul acestor cautari. Iar probleme se ivesc la tot pasul.
Care va fi viitorul Uniunii Europene - super-stat federal sau uniune de state suverane - ramane o incertitudine. Nimeni nu vrea o federalizare spre care mergem in pas saltat. Sigur nu este decat faptul ca sistemul actual incepe sa dea rateuri si numeroase pobleme ameninta viitorul institutiilor europene. Situatie care se va agrava odata cu extinderea.



Unda verde pentru extindere
Votul irlandezilor in favoarea Tratatului de la Nisa a dat ultima "unda verde" necesara procesului de extindere spre Est a Uniunii Europene. Nu mai conteaza acum ca agenda de lucru a colosului european sta sa explodeze si nici faptul ca, fiind "la o rascruce istorica" Europa nu stie incotro sa o apuce. Vestea "da"-ului irlandez  in favoarea extinderii a facut sa paleasca toate celelalte probleme cu care se confrunta mecanismele UE.
Nu conteaza nici faptul ca guvernul irlandez, pentru a obtine un vot pozitiv a cheltuit sume imense de bani, care conform unor voci ar trebui sa puna sub semnul intrebarii chiar legimititatea acestui scrutin. Conteaza acum ca s-a primit "oficial" aprobarea si extinderea UE poate fi pusa pe roate, cu toate betele aferente.
Aproape ca s-a uitat si faptul ca guvernul olandez a rezistat doar 100 de zile, Presedintia Uniunii Europene ramanand oarecum in suspensie. Tocmai guvernul care trebuia sa anunte decizia finala a UE privind extinderea, la reuniunea de la Copenhaga din decembrie, a cazut. Iar administratia interimara nu va avea autoritatea politica sa promulge o decizie in acest sens.
Un alt punct in care marile teorii privind viitorul Europei se ineaca este chiar fundamentul Uniunii Monetare, respectiv Pactul de Stabilitate si Crestere Economica, care reglementeaza din punct de vedere financiar moneda unica europeana. tari precum Germania, Franta sau Italia, aflate in criza economica in special din cauza recesiunii si a evolutiilor de dupa 11 septembrie, nu mai pot acum atinge nivelurile financiare cerute de acordurile europene. Deficitul bugetar creste, nivelul productivitatii scade sau se plafoneaza, cererea pe piete este si ea in declin. Importanta tuturor acestor probleme din agenda UE poate fi inteleasa mult mai usor daca ne gandim la anul 2005, moment in care UE va avea 25 de membri.
Liderii europeni discuta acum, bineinteles in contradictoriu, despre modalitatile de finantare ale procesului de extindere. Reuniunea de la Copenhaga va trebui sa gaseasca o pozitie comuna, pe care Bruxelles-ul sa o prezinte apoi statelor candidate. Alta problema subliniata de analisti este "miscarea fortelor de munca" in cadrul noii UE cu 25 de membri.
Cu alte cuvinte o noua forma de emigratie, care va aduce probleme serioase tarilor lovite deja de somaj, precum Germania, sau chiar tarilor din Est devenite membre UE. Nici nu mai luam in discutie politicile agricole asupra carora nu exista nici un fel de acord in sanul UE. Cum se vor putea rezolva mai bine toate aceste impasuri in viitor? Cati membri ar putea avea in final Uniunea? Incotro mergem? Acestea sunt intrebarile care dau insomnie Europei.



Pana unde si pana cand?
Presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi a declarat recent ca unele state nu ar trebui niciodata sa devina membre ale Uniunii Europene, dar ele pot deveni parteneri de afaceri "preferentiali" ai Uniunii. "Cat despre Rusia, Ucraina, Republica Moldova sau tarile din sudul Mediteranei, inclusiv Israelul, putem avea multe lucruri in comun, dar nu la nivel institutional", a precizat Romano Prodi, citat de cotidianul italian La Stampa.
Intrebat despre relatia cu Rusia, Prodi a zambit malitios: "Intrebarea este: sa ne oprim sau sa nu ne oprim?", s-a intrebat el. Apreciind ca totusi, UE ar trebui sa pastreze doar relatii economice speciale cu aceste tari, Prodi nu a exclus semnarea unor acorduri tehnice. "Ar fi dificil totusi sa adoptam politici comune in domeniul economic, militar sau diplomatic, cand vine vorba de o tara precum Rusia", a declarat un oficial de la Bruxelles.
Problema cea mai mare este ca Europa nu isi gaseste locul de mare actor pe scena mondiala. De aceea multi vad in inglobarea Rusiei  posibilitatea de a transforma UE intr-o superputere. Industria occidentului combinata cu resursele Estului mergand pana in Asia ar parea reteta perfecta pentru succes. Toate acestea condimentate cu pietele de desfacere din Est.
Discutii similare raman in vigoare si in cazul Turciei si a zonei din Orientul Mijlociu. Desi Turcia este recunoscuta oficial drept candidat la aderare, multi analisti si oficiali europeni sunt de parere ca Ankara nu va putea niciodata sa devina membru cu drepturi depline al Uniunii. In fond, ce sa caute o institutie europeana cu un picior in Asia? - se intreba un oficial al Comisiei. Balcanii in schimb, au un "destin european", conform declaratiilor lui Prodi. "Acolo sunt tarile de care trebuie sa avem grija", a precizat el.
Pentru a putea functiona in sistemul cu 25 de membri, Uniunea Europeana trebuie sa incheie reformele institutionale, precizate de altfel in Tratatul de la Nisa. Modalitatea de luare a deciziilor la nivel european si modul de finantare comunitar au fost primele segmente care au necesitat modificari in sistemul extins. Incapacitatea membrilor UE de a ajunge la decizii comune a dat multe batai de cap responsabililor de la Bruxelles.
Faptul ca deciziile continua a fi luate de fiecare tara in functie de propriile interese economice sau de interesele regionale, constituie o dovada in plus a faptului ca undeva "ceva scartaie" in imensul colos care este Uniunea Europeana. Pentru a incerca sa anticipeze viitoarele probleme si pentru a raspunde provocarilor extinderii, oficialii de la Bruxelles au pus la punct un nou organism, botezat Conventia privind Viitorul Europei, condus de Valery Giscard D'Estaing. Punand la treaba reprezentanti statelor membre si pe cei ai statelor candidate la un loc, Conventia vrea sa fie un fel de "model" pentru viitoarele organisme din Uniunea largita. Discutiile privind viitorul Europei aduc insa in prim-plan tocmai statutul pe care il va avea Uniunea.



"Noi vrem in UE"
Rusia, revendicandu-si statutul de mare putere mondiala nu accepta inca ideea aderarii la structuri precum UE sau NATO. Realitatile economice ar putea forta insa pe viitor Moscova sa faca primii pasi in acest sens. "Sa fim intelesi, Rusia face parte din Europa" spunea seful NATO, George Robertson. Partener al special al Aliantei, Moscova dispune si de un acord de cooperare cu Uniunea Europeana, semnat in 1997, care ii confera un statut aparte.
In ciuda vocilor care s-au pronuntat impotriva extinderii NATO sau UE, Rusia se apropie din ce in ce mai mult de Occident, nedorind insa sa devina membru al structurilor europene si euro-atlantice. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre Turcia, care isi doreste aderarea la Uniunea Europeana aproape la fel de mult ca statele din Est. Acceptata drept candidat oficial la aderare, in urma Consiliului European de la Helsinki, in decembrie 1999, Ankara spera ca aderarea ii va aduce noi oportunitati economice. Cu toate acestea, Turcia nu indeplineste criteriile politice, cele mai des citate fiind capitolele libertatea presei si drepturile minoritatilor.
De asemenea, implicarea Armatei in politica ramane un subiect controversat. Ucraina s-a dori si ea membru al NATO si al Uniunii Europene. "Aderarea la UE este prioritatea numarul unu", spunea Leonid Kucima in 1999, dupa ce a fost reales. Ucraina a realizat un program national de aderare, care a primit avizul presedintelui si a fost completat de oficialii de la Bruxelles prin Strategia Comuna privind Ucraina, document aprobat tot la Helsinki.



Nimeni nu vrea federalizarea spre care merge UE
Trecand de latura "cantitativa" a procesului de extindere, extrem de importanta devine latura juridica. Se va ajunge la federalizarea UE? Arhitectul Tratatului de la Maastricht (1992), francezul Jacques Delors,  printre altele fost presedinte al Comisiei Europene, a fost la originea proiectului care este cel mai vehiculat si acceptat  la nivelul responsabililor europeni. Respingand federalismul clasic, Delos propunea in 1996 formarea unei "federatii de state-natiuni" la nivel european. Ideea "federatiei europene", care sa lase deoparte trecutele conficte si sa lucreze pentru binele comun, nu este atat de noua.
Primul oficial care s-a referit la o federatie in sensul clasic a fost ministrul de Externe german, Joschka Fischer. Finalitatea integrarii este constituirea federatiei continentale, al garei guvern va fi constituit din actuala Comisie Europeana, spunea Fischer in 2000, la o dezbatere cu studentii Universitatii Humboldt din Berlin. "Am cautat alt cuvant pentru a inlocui "federatie", dar nu am gasit ceva care sa explice atat de bine situatia", explica. "Nu este vorba nici de federatie, nici de confederatie, ci este ceva nou, care nu a mai fost vazut si nu seamana nici macar cu Imperiul Roman", spunea la randul sau Jean-Pierre Chevenement, explicand propunerile lui Fischer.
"Miezul ideii este conceptul de federatie si de federatie de state-natiuni. Poate acest concept sa duca, in final, la un caz clasic de federalism? Atunci ne indreptam spre un mare impas", declara Hubert Vedrine, pe atunci ministru de Externe al Frantei. Discutiile pe marginea federalizarii conduc la o singura concluzie logica: nimeni nu vrea federalizarea Europei, dar toata lumea este de acord ca asta se va intampla, sub o forma sau alta.



Avem nevoie de o Constitutie comuna?
Uniunea Europeana se pregateste acum pentru adoptarea Constitutiei "comunitare". Era necesar acest gest sau este, asa cum vad criticii institutiilor, un prim pas spre federalizare? Ce rost poate avea un document cu caracter super-statal intr-o uniune de state suverane, care toate au in prezent documente constitutionale demne de admirat? Toate aceste probleme framanta in prezent mintile analistilor politici. Britanicii au si realizat prima editie a Constitutuiei Europene, un proiect menit sa starneasca atentia Conferintei privind Viitorul Europei.
"Este un document redactat pentru uniunea de stat suverane. Nu este baza unui stat federal", sustine Peter Hain, ministrul britanic pentru Afaceri Europene. "Este anti-federalista" spune si autorul Constitutiei, Alan Dashwood, profesor de Legislatie Europeana la Cambridge. Textul propus de renumitul politolog lasa Justitia si Afacerile Interne sub controlul direct al Bruxelles-ului si exclude de asemenea orice actiune politica, economica sau militara care sa fie "impotriva interesului comun".
Studiul, finantat de ministerul de Externe de la Londra, descrie Uniunea Europeana ca fiind o "alianta de state suverane" care combina puterile fiecaruia "in anumite scopuri bine definite si in anumite limite". "Textul Constitutiei limiteaza integrarea europeana la anumite domenii specifice, facand astfel imposibila trecerea dincolo de anumite limite", spune autorul Constitutiei. "Acest document face practic sa dispara ideea unui stat federal european", subliniaza Peter Hain.
Acest text a fost vazut de francezi ca o lovitura adusa autoritatii lui Valery Giscard D'Estaing, care in calitate de presedinte al Conventiei privind Viitorul Europei, urmeaza sa isi prezinte propriile planuri legate de Constitutia Europeana.



Cine face campanie pentru Constitutie
Ideea realizarii unei consitutii Europene nu apartine insa politicienilor sau guvernelor europene. Aceasta idee a aparut in cadrul mai multor grupuri cu influenta in mediile politice, precum Uniunea Federalistilor Europeni sau Miscarea Europeana, din care fac parte acum si oameni politici de pe batranul continent. Campania pentru o Constitutie trans-continentala este dusa in statele membre UE tocmai de militantii pentru federalizare cu sprijinul financiar al Comisiei Europene (n.r. conform declaratiilor proprii http://www.europeanmovement.org/). 
"Obiectivul organizatiei este sa participe la construirea unei Europe unite federale, pe baza respectarii drepturilor omului, a principiilor democratice si a libertatii", spune siteul Miscarii Europene. "Nascuta in urma cu 50 de ani, organizatia a jucat deja un rol crucial in constructia Uniunii Europene, chiar daca nu s-au atins toate ambitiile noastre", se arata in document. "Miscarea Europeana este nu numai un grup de studiu si informare, ci si un grup de presiune, care ajuta publicul sa participe la formularea politicilor de viitor la nivel european".
La fel se prezinta si Uniunea Federalistilor din Europa, care vrea sa aduca toate "statele individuale" de pe batranul contient "intr-o singura uniune, pe baza legilor, pentru a asigura pacea si prosperitatea tuturor". "Avem nevoie deo Constitutie Europeana pentru a clarifica si defini responsabilitatile Uniunii si drepturile cetatenilor sai", spun militantii pentru federalizare. "In aceasta epoca a globalizarii, o Europa unita sub principii federale este singurul mod de a pastra diversitatea regionala si traditiile fiecarei culturi, asigurand respectul pentru fiecare minoritate", sustine Uniunea Federalistilor.
Extinderea Uniunii Europene catre 27 de membri, fara o baza constitutionala si  fara un sistem financiar bine pus la punct va conduce la o situatie in care avantajele aduse de integrare sunt mai mici decat problemele puse de acest proces, spun specialistii europeni. Procesul de extindere pune deja serioase probleme institutiilor europene, reformele institutionale devenind o necesitate stringenta.

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1451
Ieri:
Azi: 4.3202
Diferență: 1,1306
Ieri:
Azi: 5.5448
Diferență: 0,3075
Ieri:
Azi: 4.3410
Diferență: 0,9488
Ieri: