Analiză

Industria zahărului rămâne cu doar câteva fabrici: în doar un an preţul zahărului aproape s-a dublat

Industria zahărului rămâne cu doar câteva fabrici: în doar un an preţul zahărului aproape s-a dublat

Autor: Gabriel Razi

25.06.2011, 19:00 5149

La începutul acestui an fabrica de zahăr Bod de lângă Braşov, cuo istorie de peste 120 de ani, a intrat în insolvenţă sufocată dedatorii, acesta fiind un nou semnal de alarmă tras în industriazahărului, un sector unde producţia se află la 60% faţă de anii'90.

În ultimii ani însă şi alte fabrici s-au confruntat cu probleme.Astfel fabrica de zahăr din Lieşti, controlată în 2008 deinvestitori ruşi, a fuzionat cu cea din Urizceni după ce afacerilei se înjumătăţiseră într-un singur an, iar retailerul PIC, careopera o unitate de ambalare a zahărului, a decis să iasă de pepiaţă cu puţin timp înainte de a intra în insolvenţă.

"Numărul fabricilor de zahăr a scăzut şi din cauzaprivatizărilor nereuşite sau a decapitalizărilor de după 1990",explică Ioan Armenean, preşedinte al Asociaţiei Române aProducătorilor de Zahăr din Sfeclă (ARPZS).

În anii '90 în România erau 33 de fabrici de zahăr, iar lasfârşitul lui 2009 mai erau doar nouă, potrivit datelorMinisterului Agriculturii, dintre care una - Zahărul Bod- a intratîn insolvenţă, dar îşi continuă activitatea. În urma acestorînchideri, cele mai afectate au fost oraşele mici, cu mai puţin de10.000 de locuitori precum Răcari sau Babadag, a căror economiegravita în jurul acestei industrii.

"Multe din fabricile care s-au închis aveau şi un nivel tehnicscăzut, erau făcute cu ajutorul unor componente de proastă calitateşi erau şi ineficiente din punct de vedere energetic", povesteşteArmenean, care este şi director al fabricii Zahărul Luduş.

De cealaltă parte, singurele fabrici care au rezistat au fostcele cumpărate de investitori străini care au "injectat" milioanede euro în utilaje şi retehnologizări, iar rezultatele sunt afaceride peste 160 mil. euro anual, cum se în tâmplă în cazul grupuluiaustriac Agrana, care deţine centre de producţie de zahăr la Buzăuşi Roman şi o fabrică de amidon la Ţăndărei.

"Aşa au rezistat pe piaţă Oradea, Luduş, Roman sau Buzău.Fabrica din Bod, care are acum probleme, are capital românesc",afirmă Armenean.

Fabrica de zahăr din Bod a avut anul trecut afaceri de 13,5milioane de euro, în scădere cu mai mult de o treime faţă de 2009.În ultimii doi ani fabrica din Bod a înregistrat pierderi cumulatede aroape 4 milioane de euro, potrivit datelor publicate într-unraport disponibil pe site-ul firmei Cenţu SPRL, administratoruljudiciar al Zahărul Bod.

Fabrica de zahăr din Bod este controlată de firma Darcom dinBraşov, aflată şi ea în insolvenţă, firmă ai cărei acţionari suntLucreţia şi Iulian Tartaga, potrivit datelor de la RegistrulComerţului.

Datoriile către creditori ale Zahărul Bod au fost anul trecut dedouă ori mai mari decât cifra de afaceri, ridicându-se la 30 demilioane de euro, în creştere cu 11% faţă de 2009, conform datelordin raportul citat.

"Cele mai mari datorii ale Zahărul Bod sunt către stat prinimpozite şi taxe neplătite, dar şi către Leumi Bank sau partenericomerciali", explică Aurel Cenţu de la firma Cenţu SPRL.

În acest moment fabrica din Bod continuă să funcţioneze cu 100de angajaţi, cu 150 mai puţin decât în urmă cu cinci ani.

"Fabrica ar putea fi scoasă şi la vânzare, însă cumpărătorultrebuie să plătească datoriile la nivelul la care vor fi stabilite,dar este greu de crezut că se va găsi un investitor", adaugăCenţu.

El mai spune că la sfârşitul acestei luni creditorii trebuie săîşi dea acordul în privinţa datoriilor, însă ar mai putea dura operioadă până se vor clarifica lucrurile.

Problemele cu care se confruntă industria zahărului se văd şi înproducţia locală, cu 40% mai mică faţă de 1990, potrivit datelorMADR. Dacă în 1990 fabricile de zahăr din România produceau 538.000de tone anual, în 2000 producţia se cifra la 475.000 de tone,pentru ca în 2009 să se reducă până la 320.000 de tone.

Piaţa locală a zahărului a fost zdruncinată şi pentru că înaintede integrarea în Uniunea Europeană România a negociat o cotă dezahăr de circa 110.000 de tone de zahăr din sfeclă şi o cantitatede 330.000 de tone pentru procesarea zahărului brut în condiţiileîn care consumul intern de zahăr se cifrează la 550.000-600.000 detone în fiecare an.

Odată cu primul an de la integrarea în Uniunea Europeană semneleproblemelor din anii anteriori au început să se vadă în bilanţurileproducătorilor de zahăr, profiturile celor mai mari jucători de pepiaţă, Agrana şi Lemarco, fiind reduse la jumătate.

Marii jucători nu au stat cu mâinile în sân, s-au mişcat rapidşi au ocupat locul lăsat liber de companiile româneşti aflate înderivă.

Americanii de la Lemarco au fost foarte activi în ultimii ani,semnând un parteneriat cu Zahărul Călăraşi. Lemarco a maiachiziţionat în urmă cu trei ani şi competitorul Marr Sugar careopera fabrica de zahăr din Urziceni.

În 2009, Lemarco a decis să oprească producţia de zahăr de laLieşti pentru o scurtă perioadă şi să transfere temporar producţiala Urziceni. În prezent, Lemarco produce zahăr în România atât înunitatea de la Urziceni, cât şi în cea de la Lieşti.

"În 2009 am achiziţionat fabrica de la Urziceni care avea ocapacitate mai mare decât cea de la Lieşti, am intrat pe sistemulde cote şi nu avea sens să lucrez cu ambele fabrici în acelaşitimp. A fost o situaţie de conjunctură", explică Dan Popovici,director în cadrul Lemarco.

În prezent, primii cinci jucători de pe piaţă sunt companii cucapital străin precum Agrana, Lemarco sau Zahărul Oradea şi auafaceri cumulate de peste 300 de milioane de euro. Competitoriiromâni, precum Zahărul Luduş sau Zahărul Corabia, se află la maredistanţă având afaceri mai mici de 50 de milioane de euro.

AFACERI DE LA ZERO