Pana nu de mult, investitorul era o prezenta tonifianta in discursul economic de pe la noi - aducea intotdeauna o nota de optimism in planurile de viitor, echilibra contul curent atunci cand era strain si simboliza renasterea industriasului roman interbelic atunci cand era autohton. In ultima vreme insa, a fost detectata o varietate mai putin simpatizata de investitor local - investitorul-demonstrant, potential pericol fiscal si delicata dilema electorala. Desi pe alocuri greu de inteles, el merita o analiza mai atenta - cu atat mai mult cu cat reflecta la scara microscopica dilemele tranzitiei insasi.
Comportamentul investitional in perioada postcomunista cere un tratament special, dincolo de altminteri pertinenta observatie ca orice investitie incumba un grad intrinsec de risc pe care cine altcineva decat investitorul, ipoteticul beneficiar al profitului, trebuie sa si-l asume. Tratamentul aparte in raport cu mediul economic standard occidental rezulta pe de o parte din intarzierea aparitiei unui "bun simt economic" (informal, dar asezat in toate straturile sociale), iar pe de alta parte din unele dezechilibre microeconomice cu o consecinte dezastruase asupra relatiei risc/castig. In vreme ce ambele realitati sunt egal imputabile traversarii unei perioade de jumatate de secol in care economia a insemnat numai "bani-marfa-bani", cea din urma, referitoare la relatia risc/castig, este cu atat mai importanta cu cat este o premisa a rezolvarii primeia.
Pe langa lipsa unei culturi "de piata", pe micul investitor roman il mai deosebeste ceva de micul investitor din alte tari mai dezvoltate. Desi la un moment dat se afirma ca economiile populatiei ar putea constitui o sursa suplimentara de finantare in lipsa capitalului strain suficient, realitatea arata ca gospodariilor romanesti le ramane foarte putin de economisit - de unde si caracterul intermitent al investitiilor in opozitie cu caracterul continuu al investitiilor gospodariilor occidentale. Un sondaj IRSOP efectuat in mai arata ca din cele 3,76 milioane gospodarii din mediul urban (fara deci a socoti cele 4 milioane de gospodarii din mediul rural) numai 10% inregistreaza un venit cumulat de peste 6 milioane lei, adica 300 de dolari. Din aceste 5% gospodarii la nivel national, numai o cincime, reusesc sa faca economii in mod regulat, in vreme ce alte trei cincimi economisesc in mod sporadic. Economisirea sporadica este de presupus a avea o pondere si mai mare in cazul gospodariilor cu venituri inferioare.
In aceasta situatie, investitiile in instrumente precum fondurile private de pensii (facultative - al treilea pilon in modelul Bancii Mondiale) nu au sanse sa capteze prea multi participanti. Asigurarile cu acumulare de capital, desi par la prima vedere o afacere in crestere, pot fi profitabile pentru institutiile care le ofera, insa in mod sigur se bucura de mai putina cerere decat plasamentele care nu cer un angajament continuu din partea investitorilor. Caracterul discontinuu al investitiilor poate explica succesul emisiunilor de titluri de stat catre populatie (sigure si cu un randament relativ ridicat pe deasupra), depozitele bancare la termen, dar si instrumentele financiare mai exotice, de genul fondurilor mutuale, bancilor populare sau chiar, la limita, schemelor piramidale. Lipsa unor instrumente performante de acest tip, determinata de o piata de capital inca neperformanta, reduce si mai mult din posibilitatile pe care micul investitor roman le are la dispozitie. Indreptarea fondurilor catre aceste instrumente riscante este asadar imputabila intr-o masura lipsei dezvoltarii cadrului institutional (creditul ipotecar, o bursa dinamica).
Lipsa unei relatii intre efort, de orice fel (fizic, intelectual, antreprenorial) si rezultate, situatie caracteristica regimului socialist planificat, se perpetueaza in perioada postcomunista in mod paradoxal tocmai prin intermediul unor instrumente specifice capitalismului - piata investitiilor. Lipsa unei corelari pozitive intre riscul implicat de investitie si profit nu face decat sa confirme o convingere mai veche a populatiei - aceea ca munca cinstita nu are nici o legatura cu bogatia.
In mod concret, investitiile riscante in Romania aduc un profit mic si indoielnic, in vreme ce investitiile profitabile comporta un grad mai degraba redus de risc. Investitiile pe piata monetara interbancara ori in tituri de stat spre exemplu, prezinta o profitabilitate net superioara oricarei investitii in actiunile unor companii cotate (ca sa nu vorbim despre actiunile necotate). In plus, titlurile de stat nu prezinta nici un risc (in afara celui de depreciere a monedei nationale pentru investitorii straini sau de inflatie pentru investitorul strain), in vreme ce investitiile pe bursa sunt cu mult mai riscante. Investitiile in depozite bancare, ceva mai riscante si mai putin profitabile cel putin pana acum decat cele in titluri de stat, aduc un profit probabil mai ridicat decat cel bursier, confirmand inca o data o relatie inversa dintre risc si castig. In mod similar, investitiile in economia reala finantate de fondurile straine cu capital de risc aduc un profit de cel putin 25% (in valuta) si sunt relativ mai sigure decat oricare butic care abia isi acopera cheltuielile. Chiar daca "ex ante" riscul de tara si alte asemenea argumente ar putea justifica o marja atat de mare perceputa investitiilor profitabile, observatiile repetate "ex-post", infirmand traducerea acestui risc in afaceri ratate, arata ca este vorba mai degraba despre o discrepanta dintre cerere si oferta, discrepanta care ar putea fi rezolvata prin intermediul arbitrajului. Cheltuielile legate de alegerea investitiei (gasirea afacerii care va aduce profitul maxim) justifica intr-o mica masura premiumul perceput de creditor in masura in care aceasta investitie este mai degraba fructificarea unor relatii "de piata" aduse de antreprenor. In cazul titlurilor de stat acest argument este inca si mai slab.
S-a spus ca intreprinderile romanesti sunt asezate cu spatele la piata. Este insa la fel de adevarat ca si piata este asezata cu spatele la intreprinderile romanesti, astfel incat daca acestea din urma si-ar schimba orientarea, una cate una, lucrurile nu s-ar schimba prea mult. Nu lipsa motivatiei este cea care determina lipsa de productivitate in Romania, ci motivatiile de alt tip, contraproductive, care fac firmele sa refuze o piata pe care riscul este invers corelat cu castigul.
In mod traditional, corelarea dintre risc si castig este asigurata de catre arbitraj, adica de catre agenti care speculeaza fara risc existenta unor profituri anormale. Aceasta se poate realiza insa numai pe o piata standardizata, regulata si sigura. Chiar si in acest caz exista insa dificultati - o piata prea mica poate fi neatractiva pentru fondurile straine, iar lipsa unor reglementari stricte fac piata sa para inca si mai mica. Recent, una dintre marile banci europene a parasit Romania, afirmand ca rata profitului este prea mica in comparatie cu cea ceruta de catre actionari pentru investitiile in sud-estul continentului. Nu a fost prima retragere motivata astfel. Aceasta intamplare infirma ipoteza ca nu numai cheltuielile initiale ("sunk cost") sunt cele care constituie o bariera in fata capitalului strain. Modul in care o alta banca a ales sa paraseasca Romania dupa ce decisese sa preia controlul unei banci de stat confirma lipsa de atractivitate a pietei interne romanesti (in acest caz cea a retail-banking-ului), dar si factori mai putin cuantificabili precum discrepanta intre doua "culturi corporatiste" atat de diferite.
Intr-un mediu atat de tulbure, este usor de inteles ca investitorii mici nu gasesc relatia dintre risc sau castig, de vreme ce nici investitorii mari nu se supun acestei legi. Atata vreme cat mecansimele fine ale pietei nu vor fucnctiona nu numai ca nu ne putemn astepta la o alocare eficienta a resurselor (aceasta este latura oarecum tehnica a problemei), dar comportamentul investitional va fi unul dezorientat, iar acel "bun simt economic" nu are cum sa apara de la sine. Bunul simt economic se naste din observarea repetata a unei piete care functioneaza corect, competitiv, ceea ce nu este cazul inca.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
