In SUA activeaza, in prezent, aproape 10.000 de institutii financiar-bancare, ceea ce conduce la o concurenta deosebita in domeniu. Diferentele majore existente intre caracteristicile mediului economic american si cel autohton sunt evidente si nu necesita prea multe comentarii. Conform datelor prezentate de banca centrala americana, un fapt la prima vedere paradoxal poate starni o serie de intrebari - de ce in SUA marja neta de dobanda realizata de bancile de talie mica si medie poate fi invidiata de catre toate institutiile financiar-bancare ce activeaza in Romania?
La finale anului 2002, la nivelul tuturor acestor banci ce opereaza in SUA, s-a inregistrat o marja neta de dobanda de aproape 4 puncte procentuale (3,94), in ciuda concurentei acerbe pentru mentinerea sau chiar cresterea cotei de piata. Aceasta marja a fost posibil de atins atat ca urmare a atragerii de resurse cu cheltuieli mult reduse ce au "costat" in medie bancile numai 2,10% pe an, cat si datorita veniturilor nete din dobanzi ce au generat un randament de 6,06% pe an.
Este cunoscut faptul ca intr-o economie dezvoltata si cu un mediu bancar rodat de foarte multi ani, indiferent de marimea bancii, nici o institutie nu-si poate permite sa ofere produse si servicii bancare la costuri mult diferite de competitori. In plus, mediul economic a oferit un sprijin de dezvoltare consistenta a activitatii bancare sanatoase. Pentru sustinerea acestei afirmatii se pot da numai doua exemple de indicatori ai calitatii portofoliului de credite: nivelul mediu al provizioanelor pentru creditele neperformante a reprezentat numai 0,28% din total activ, iar ponderea creditelor restante a fost de 0,68% din total credite inregistrate la finele anului 2002.
Un alt paradox ce ar putea fi semnalat, comparativ cu mediul bancar intern il constituie nivelul mediu al dobanzilor la creditele acordate, care a fost de 7,34% pe an! Pentru o economie asa de dezvoltata precum cea a SUA si cu un mediu bancar extrem de performant si competitiv, acest nivel ar parea ceva neobisnuit. O parte importanta a veniturilor din dobanzi este generata de creditele acordate clientilor, credite care se mentin in parametrii optimi, astfel incat provizioanele necesare a fi constituite sunt extrem de reduse. Principiul conform caruia riscul este dependent de nivelul ratelor de dobanda perceput clientilor sta la baza metodologiei de evaluare a fiecarui credit de catre bancile americane. Astfel, profitabilitatea ridicata a sistemului bancar american - considerata de catre analisti drept cea mai ridicata din lume- se bazeaza inclusiv pe perceperea la credite a ratelor de dobanda corespunzator riscului asumat si nevoii de protectie, prin performanta financiara, a actionarilor institutiilor.
Pentru a ne face o imagine mai buna a nivelelor medii ale dobanzilor aplicate de bancile americane de talie mica si medie la finele anului 2002, este bine de prezentat cateva tipuri de credite ce se pot compara cu cele existente in Romania, astfel: 8,39% media dobanzii la creditele acordate persoanelor fizice, 10,91% media aferenta creditelor pe carduri, 7,28% media dobanzii la creditele imobiliare si respectiv 7,21% media dobanzii pentru creditele comerciale si industriale.
Comparand cu nivelul dobanzilor aplicate creditelor acordate de bancile din Romania, putem avea surprinderea de a nu fii departe de aceste nivele, in ciuda diferentelor existente intre mediile economice, a concurentei intense si a costurile conexe implicate precum cel aferent constituirii rezervei minime obligatorii si de garantare a depozitelor bancare. Chiar daca si bancile americane suporta costuri pentru constituirea rezervei si garantarea depozitelor de pana la 100.000 USD, acestea sunt mult inferioare celor existente in Romania. Ori includerea tuturor costurilor in pretul produselor vandute de banci constituie un principiu bancar universal.
Incepand cu anul 2002 s-a manifestat in SUA o tendinta a clientilor de a lichida o parte a plasamentelor in piata de capital ca urmare a involutiei acesteia si depunerea fondurilor rezultate in conturi la banci, ceea ce a creat o lichiditate excedentara si posibilitatea de reducere a ratelor de dobanda pasive, cu efecte pozitive asupra marjei de dobanda. Mentinerea costului creditelor la nivele ridicate nu poate fi pus pe seama lipsei de lichiditate, ci mai degraba are la baza un management performant al riscului coroborat cu urmarirea indeplinirii obiectivelor cuprinse in bugetele de venituri si cheltuieli proprii.
Ca urmare a acestei tendinte, costul mediu de atragere a resurselor a fost de numai 2,10%, la finele anului 2002. Dobanda medie a depozitelor standard atrase de bancile americane a fost de 2,72% pe an, in timp ce nivelul bonificat la anumite conturi curente cu diverse facilitati de economisire s-a situat cu putin peste un punct procentual (1,04% pe an). In plus, trebuie mentionat faptul ca o parte importanta a resurselor atrase de bancile americane sunt constituite din disponibilitatile existente in conturile curente prin intermediul carora se pot efectua plati catre utilitati sau diverse companii si pentru care, in general, nu se bonifica dobanda.
Daca privim sectorul bancar intern, care face eforturi intense de atragere de resurse in valuta si cu maturitati in crestere, ajungandu-se sa se plateasca pentru resurse cu circa 50% mai mult decat in SUA (3-4% pe an pentru depozite standard la termene superioare), ne putem contura o imagine a decalajului existent intre mediile economice in care activeaza cele doua sisteme bancare si a sprijinului pe care il pot oferi bancile propriilor clienti prin intermediul creditarii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
