Neputinţa şi „nevoinţa“ statului de a construi pentru viitor: în oraşe lipsesc şcolile noi, iar în sate campusurile pentru educaţie reală. Urbanul are nevoie de extindere, ruralul are nevoie de campusuri. Statul e repetent de 35 de ani, rămas înţepenit între structuri şi pase instituţionale

♦ Ministrul educaţiei crede că nu este treaba lui ca ministru să facă şcoli ♦ Oraşele cresc, satele se depopulează, iar infrastructura educaţională nu ţine pasul ♦ În timp ce reţeaua publică se restrânge, privatul se extinde constant ♦ Statul pare să fi abandonat şantierul educaţiei, în ciuda fondurilor disponibile şi a nevoilor tot mai evidente.

„Avem nevoie de mai multe şcoli“, spun pă­rin­ţii. „Nu e treaba mea“, răspunde mi­nis­trul. În timp ce ora­şele se sufocă în clase aglomerate, iar satele se sting cu şcoli închise şi copii risipiţi prin cătune, statul rămâne captiv într-un labirint birocratic, incapabil să construiască viitorul acolo unde e cea mai mare nevoie: în educaţie.Ministrul educaţiei a fost interpelat de redactorul-şef al Ziarului Financiar într-o discuţie cu ONG-urile şi întrebat de ce nu poate să facă măcar presiuni pe primari legat de construcţia de şcolilor. Răspunsul? Simplu: nu este treaba lui ca ministru să facă şcoli. Cum poate să evolueze o ţară în care un ministru spune ca nu este treaba lui să facă şcoli? 

În plus, pare că ministrul educaţiei uită chiar de declaraţiile sale. La începutul lunii aprilie, Daniel David spunea că Ministerul Educaţiei pilotează un model de campusuri rurale, care să permită transportarea elevilor din zone apropiate către un campus centra­lizat, unde să beneficieze de profesori bine plătiţi, cantine şi cămine pentru cei care doresc să rămână peste săptămână. 

„Ce să faci într-o şcoală în care ai şapte copii, din care doi sunt în clasa a doua, doi sunt în clasa a treia, patru sunt în clasa a patra? Ce calitate poţi să ceri învăţătorului, profesorului care lucrează într-un astfel de context?“, spunea chiar ministrul. 

În tot acest timp, nevoia de şcoli noi este evidentă în oraşele mari, iar ruralul suferă din cauza lipsei de dascăli bine pregătiţi şi din cauza şcolilor vechi, gata să cadă pe copii. 

În Bucureşti, sunt sute de şcoli care funcţionează într-un program de studiu ciuntit, cu ore care încep în două sau trei schimburi. Datele de la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) transmise ZF arată că doar jumătate dintre şcolile din Capitală funcţionează în condiţii normale, cu un singur schimb. 

Cealaltă jumătate îşi împart elevii pe intervale orare care ajung până seara târziu, într-un sistem care, deşi în acte apare ca „două schimburi diferenţiate“, în practică seamănă tot mai mult cu o şcoală în trei schimburi.

În Bucureşti, 207 din cele 423 de unităţi de învăţământ de stat numărate de ISMB au program în două ture, iar şase şcoli recunosc oficial că funcţionează în trei, conform unui răspuns transmis de ISMB, la solicitarea ZF. 

Ce spun cifrele? 

Datele privind evoluţia numărului de unităţi şcolare din sistemul preuniversitar de stat şi privat în perioada 2004–2023 arată că sistemul public a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de şcoli. Dacă în 2004 funcţionau peste 14.000 de unităţi de învăţământ de stat, până în 2023 acest număr s-a redus la puţin peste 6.100, adică s-a înjumătăţit în două decenii. 

Cele mai abrupte scăderi au avut loc în primii ani ai intervalului analizat, între 2004 şi 2006, când numărul de şcoli de stat a scăzut cu peste 6.000 de unităţi, cel mai probabil ca urmare a comasării şcolilor din mediul rural.

În Chiajna, a fost inaugurat un nou campus şcolar compus din 20 de săli de curs, laboratoare de informatică, de fizică-chimie, biologie, o bibliotecă/sală de lectură, o sală de mese, o sală de festivităţi, un cabinet medical şi un bufet.
 

Pe de altă parte, sistemul privat a cunos­cut o creştere constantă şi susţinută în peri­oa­da analizată. De la doar 365 de unităţi în 2004, numărul şcolilor private a crescut de aproape trei ori, ajungând la 922 în 2023. Ritmul de creştere s-a accelerat începând cu 2010, iar în ultimii zece ani s-au adăugat în medie aproximativ 40–50 de noi şcoli private anual.

Această evoluţie inversă dintre cele două segmente – descreşterea numărului de şcoli de stat şi expansiunea reţelei private – arată o tendinţă clară de creştere a ofertei educaţio­nale din mediul privat. În timp ce statul nu îşi concentrează resursele pe dez­voltarea infrastructurii şcolare, sectorul pri­vat se extinde în marile oraşe, unde cererea pentru alternative educaţionale este mai ridicată.

Dacă ne uităm pe tipuri de unităţi şco­lare şi cum arată în 2023, ultimul an pentru care există date, faţă de anul 2000, datele de la INS arată schimbări semnificative în sistemul educaţional, în special în ceea ce priveşte tipul de proprietate şi distribuţia unităţilor de învăţământ.

În primul rând, putem vedea o reducere drastică a numărului total de grădiniţe şi şcoli primare şi gimnaziale de stat. Numărul grădiniţelor de stat a scăzut de la peste 10.000 în anul 2000 la doar 742 în 2023, iar în cazul şcolilor primare şi gimnaziale de stat, scăderea este de la peste 12.500 la sub 3.800 de unităţi. 

În paralel, şi pe aceste date se vede că învăţământul privat a cunoscut o expansiune semnificativă. Dacă în anul 2000 existau doar 72 de grădiniţe private, în 2023 numărul a­ces­tora a ajuns la 510. Tendinţa este similară şi în cazul şcolilor primare şi gimnaziale private, unde numărul a crescut de zece ori, de la 12 unităţi în 2000 la 123 în 2023. 

Singura categorie de unităţi de învăţă­mânt unde nu s-a înregistrat o scădere, ci o uşoară creştere, este cea a liceelor şi colegiilor. Numărul total a crescut uşor, de la 1.460 la 1.553 de unităţi, iar în cadrul acestora, învăţământul de stat şi-a menţinut ponderea dominantă. Totuşi, şi aici se observă o triplare a numărului de licee private, de la 29 la 92. Aşadar, datele de la INS arată o tendinţă clară de reducere a infrastructurii şcolare de stat, în special la nivelul educaţiei timpurii şi al ciclului primar şi gimnazial, în timp ce învăţământul privat capătă tot mai mult teren. 

În Ciugud, judeţul Alba, în 2019 a apărut prima şcoală smart din mediul rural din România, iar acum primăria comunei vrea să construiască o nouă şcoală.

Capitala nu dă tonul dezvoltării infrastructurii şcolare

Dacă ne uităm la statisticile oficiale ale INS cu privire evoluţia numărului de şcoli primare şi gimnaziale din Bucureşti în perioada 2005–2023, vedem că se conturează o imagine clară: statul stă pe loc, în timp ce mediul privat avansează.

Numărul şcolilor de stat a rămas practic neschimbat în aproape două decenii. Dacă în 2005 existau 162 de şcoli publice, în 2023 mai erau doar 157 – o scădere minoră, dar con­stan­tă, fără nicio perioadă de creştere. Aceas­tă stagnare arată o lipsă de investiţii semnificative din partea statului în extin­derea reţelei de şcoli publice, în ciuda creşterii populaţiei în anumite cartiere şi a presiunii puse pe infrastructura educaţională existentă.

În sectorul privat vedem o dinamică diferită. Numărul şcolilor private a crescut de peste 15 ori, de la doar 2 unităţi în 2005 la 31 în 2023. Creşterea a fost lentă în primii ani, dar a accelerat vizibil după 2011, atingând un vârf de 35 de şcoli în 2017. Chiar dacă în anii următori au existat mici fluctuaţii, nivelul s-a menţinut ridicat.

Şcolile şi campusurile noi apar unde nu te-ai aştepta 

Dacă în Capitală infrastructura şcolară stă pe loc, primarii din oraşele mici par că înţeleg nevoia de şcoli şi campusuri noi. În Chiajna, a fost inaugurat un nou campus şcolar compus din grădiniţa „Petru Rareş“ şi Şcoala Gimnazială „Petru Rareş“. Şcoala gim­nazială are 20 de săli de curs, două labo­ra­toare de informatică, un laborator de fizică-chi­mie, un laborator de biologie, o bibliotecă/sală de lectură, o sală de mese, o sală de festivităţi, un cabinet medical/sto­mato­logic, un cabinet psihologic, vestiare, cabinet de prim-ajutor, o sală de festivităţi, precum şi un bufet. Complexul a fost construit de administraţia locală din Chiajna, cu fonduri europene. 

La 20 de kilometri de Ploieşti, în satul Potigrafu din comuna Gorgota, a fost con­stru­ită o şcoală nouă. Unitatea de învăţă­mânt este independentă din punct de vedere energetic. Presa locală scrie că primarul comunei Gorgota a spus că primele planuri legate de construirea unei şcoli noi au apărut în 2017. Trei ani mai târziu, era semnat contractul de finanţare, iar în anul şcolar 2023 – 2024 unitatea de învăţământ a fost gata şi a primit aproximativ 300 de elevi. 

Costurile s-au cifrat la aproximativ 2 mi­li­oane de euro, din care cofinanţarea a reprezentat circa 400.000 de euro. Din acest total, alocarea de la Consiliului Judeţean Prahova a fost de 750.000 de lei.

În Ciugud, judeţul Alba, în 2019 a apărut prima şcoală smart din mediul rural din România, iar acum primăria comunei a organizat o licitaţie pentru construi o nouă şcoală, una în totalitate independentă energetic. Valoarea totală a investiţiei, cu tot cu TVA ,se ridică la aproximativ 13 milioane de euro, din care 9 milioane sunt fonduri nerambursabile alocate prin PNRR şi 4 mi­lioane de euro va fi contribuţia adminis­traţiei locale din bugetul local, după cum scrie presa locală din judeţ. 

Noua şcoală va fi construită în centrul satului Ciugud, pe un teren de peste 5 hec­tare. În proximitatea şcolii se va afla o bază sportivă, care, în prezent, se află în aştepta­rea finanţării de la Compania Naţională de Investiţii.

Mediul privat investeşte milioane de euro în infrastructura şcolară

► Şcoala privată Mark Twain International School (foto 1) dezvoltă un campus nou în Ilfov, după o investiţie de peste 10 milioane de euro. Campusul va include grădiniţă, şcoală primară şi gimnaziu, cu o capacitate de până la 800 de elevi.

► Şcoala privată Verita International School (foto 2) construieşte două campusuri noi, cu 40 mil. euro, pentru a ajunge 2.200 de elevi. Construirea celor două campusuri începe anul acesta, un campus va fi construit în Amber Forest, celălalt în nordul Bucureştiului.  

► Asociaţia BookLand şi 300 de companii private au pus bazele unui campus pentru învăţământ dual în Vultureşti, judeţul Argeş. Proiectul reprezintă primul campus profesional dual care se construieşte din „bani privaţi“ în mediul rural. Investiţia în amenajarea celor 7,2 hectare de teren din Vultureşti este estimată la peste 5 milioane euro, iar campusul îşi va deschide porţile în anul 2025.

► Şcoala privată Avenor College (foto 3) a investit 4 milioane de euro în extinderea campusului din Băneasa (Greenfield) cu un nou corp de clădire special conceput pentru elevii de gimnaziu şi liceu.

► Genesis College îşi extinde campusul şi închiriază o clădire cu 9 etaje de la OMV Petrom, în nordul Capitalei.

De ce CNi nu poate face campusuri şcolare moderne dacă poate face stadioane?

► Sistemul de educaţie din România are la dispoziţie fonduri europene în valoare de circa 3,5 mld. euro prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilenţă (PNRR) pentru educaţie – cu ţinte precum dezvoltarea sistemului de educaţie timpurie, reducerea abandonului şcolar, dezvoltarea învăţământului dual, digitalizare şi altele.

► Circa 3 mld. euro din PNRR trebuie să meargă în gimnazii şi licee, iar 500 de milioane pentru universităţi. 

► Toate proiectele din PNRR se vor încheia în 2026, iar până atunci România ar trebui să facă proiecte pentru a cheltui cele peste 3,5 miliarde de euro pentru educaţie.

► Câte creşe, grădiniţe, şcoli şi licee au fost construite până acum prin PNRR, dacă statisticile oficiale arată scăderi în linie în numărul unităţilor de învăţământ?

Compania Naţională de Investiţii ţine locul celor care ar trebui să construiască infrastructura şcolară? 

► Compania Naţională de Investiţii (CNI) a construit 400 de terenuri de sport, bazine de înot, cămine culturale, creşe, cămine studenţeşti pe care le poate preda apoi autorităţilor şcolare. 

► Printre proiectele CNI se numără: 400 de terenuri de fotbal din programul Euro 2020, cinci săli de sport polivalente, 30 de cămine studenţeşti în 15 oraşe centre universitare, modernizarea Academiei Române, modernizarea Universităţii Bucureşti – Complex Panduri

► CNI are în derulare în prezent proiecte de milioane de euro în infrastructura şcolară din Mureş, Sibiu, Timiş.