Analiză

O privatizare oricum tardivă: Ce a mai rămas din lanţul de prelucrare a cuprului din România

O privatizare oricum tardivă: Ce a mai rămas din lanţul de prelucrare a cuprului din România

Foto Shutterstock

Autor: Roxana Petrescu

09.04.2012, 00:05 1377

De la premierul Mihai Răzvan Ungureanu până la consilieri ai ministrului economiei Lucian Bode toţi au spus că vânzarea Cupru Min era singura soluţie pentru o companie al cărei nume a fost cel mai adesea asociat în ultima vreme cu noţiuni precum "neprofitabil" sau mai nou "transmiţătoare de molimă" din cauza datoriilor pe care le acumulase mai ales la plata facturii de energie. Specaliştii din piaţă sunt însă de părere că vânzarea Cupru Min fără a încerca refacerea întregului lanţ industrial al cuprului, care a falimentat în ultimii 20 ani, nu aduce niciun câştig pieţei locale, ci ar apropia-o de experienţele unor ţări africane.

"În ultimii 20 de ani nu a existat companie gestionată de stat în domeniul minier care să fi fost profitabilă, sunt pompe care absorb bani din buget pentru a le ţine la suprafaţă. Dacă eliminăm subvenţiile şi arieratele, constatăm că nu sunt în niciun fel profitabile. Încetul cu încetul, statul s-a necăjit subalimentându-le financiar, oferindu-le iluzoriu posibilitatea investiţiei străine care nu a prea venit, iar privatizarea lor, destul de dificilă altminteri, nu începe astăzi, ci a început cu mult timp înainte, în anii '90. Presupunând că am fi făcut o enormă investiţie, de ordinul miliardelor de euro sau dolari, noi am fi creat un deficit enorm", a spus premierul la finele săptămânii trecute. Anul trecut Cupru Min a făcut un profit de 30,7 milioane de lei.

"Nu avem bani pentru capitalizarea ei. Îşi trage sufletul şi transmitea molima datoriilor în sistem. Nu ştim foarte multe lucruri privind această privatizare, dar avem speranţa că vor veni cu banii necesari", spunea tot la finele săptămânii trecute Tudor Şerban, consilier al ministrului economiei Lucian Bode.

Situaţia în care a ajuns Cupru Min vine după ce în ultimii 20 de ani întregul lanţ de producţie a cuprului a dispărut în urma falimentelor, aşa că acum singurul lucru pe care cel mai mare producător de cupru din România îl mai face este să exporte producţia nerafinată.

"Metalurgia românească a murit şi acolo era valoarea adăugată. Înainte de '89 aveam specialişti de top mondial, acum pe partea de petrol am început să închidem institutele. În 2013 Cupru Min nu mai putea să extragă pentru că nu mai sunt bani pentru decopertări. Profitul obţinut anul trecut este unul de conjunctură în contextul în care compania nu a investit atât cât era necesar pentru exploatare", a explicat Sorin Găman, director general al Direcţiei Generale pentru Resurse Minerale din Ministerul Economiei.

De ce s-a ajuns în situaţia aceasta?

Petre Ianc, fost director general al Direcţiei Politici Industriale din cadrul Ministerului Economiei, spunea recent că o astfel de privatizare, prin care practic se cedează resursele naturale ale unei ţări, transformă România în zone precum Sierra Leone sau Namibia. Potrivit acestuia, România nu ar fi avut niciun câştig prin faptul că vindea şi această companie care nu face altceva decât să exporte cuprul extras, cu o puritate mică, dacă nu s-ar fi creat odată cu această privatizare şi condiţiile recreării întregului lanţ de producţie care exista în anii '90.

El povesteşte că înainte de Revoluţie cuprul pleca de la Cupru Min la rafinăria din Zlatna, unde era adus la o puritate de 90%, iar mai departe către rafinăria Pheonix Baia Mare (parte a Cuprom Bucureşti), unde rezulta cupru electrolitic şi se rafina până la o puritate de 99,99%, rezultând totodată aur şi argint. Din filiera cuprului făceau parte Laromet, Metrom Braşov - care realiza produse din cupru pentru industria de apărare şi Elcond Zalău , care producea sârmă şi cabluri. Elcond a fost preluată ulterior de Cuprom, deţinută de doi foşti bancheri, Horia Simu şi Horia Pitulea, firmă care a intrat mai apoi în faliment. În prezent tot acest lanţ de producţie nu mai există, fapt pentru care cuprul în formă brută va fi exportat. Tot Ianc mai spunea că printr-un proces de privatizare care să urmărească şi acest aspect, acela al refacerii unui întreg lanţ industrial, s-ar fi putut crea peste 2.000 de locuri de muncă.

Potrivit informaţiilor furnizate de Sorin Găman, la Roşia Poieni sunt 750 de milioane de tone de minereu, cu un conţinut concentrat de cupru de 0,36%, potenţialul de producţie fiind de circa 2,3-2,4 milioane de tone de cupru. Tot aici sunt prezente cantităţi mici de aur şi argint, respectiv 50 de grame de argint pe tonă şi 2 grame de aur.

Găman spune că valoarea zăcământului este de circa 13-14 miliarde de euro, dar din această valoare ar trebui scăzute cheltuiele de exploatare pentru a afla profitul cu care ar fi rămas Roman Cooper Corp, în cazul în care ei ar fi devenit noii proprietari ai Cupru Min.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO