Analiză

Occidentul nu intelege Balcanii

05.04.2001, 00:00 20



Reactiile occidentale la arestarea lui Milosevici dezvaluie o data mai mult neintelegerea crasa a dramei istorice pe care o traiesc popoarele din Balcani in ultimul deceniu.

Sa amintim ca in euforia care a cuprins lumea occidentala la prabusirea colosului sovietic si a comunismului est-european era la moda teza unui autor american cu nume japonez, Fukuyama ca omenirea asista la "sfarsitul istoriei", formula imprumutata din arsenalul hegelian.

In stil mesianic era proclamat triumful final al democratiei liberale centrata pe economia de piata, forma ultima a civilizatiei umane. In loc ca aiureala lui Fukuyama sa fie tratata ca o judecata simplista marcata de stupiditate fara margini istorice, ea i-a adjudecat autorului o catedra universitara si un salariu de upper-middleclass.

Realitatea a demonstrat ca atat in imensul imperiu sovietic, dar mai ales in Balcani, am asistat nu la "un sfarsit al istoriei", ci la o reintoarcere in istorie.

Revendicari teritoriale, conflicte etnice si animozitati nationale, care in timpul comunismului fusesera tinute de teroarea stalinista sub obroc, au izbucnit la suprafata cu forta unei fierberi clocotinde sub capac si au dat nastere la violente ciocniri politice si chiar sangeroase razboaie distrugatoare.

Asa au aparut razboaiele dintre sarbi, croati si musulmani in Bosnia si Hertegovina, ca si ferocitatile luptei dintre sarbi si albanezi in Kosovo.

Istoricii mai la curent au amintit ca in aceasta regiune geografica emergenta in plan national fusese intarziata de dominatia a doua imperii - otoman si austroungar - si ca razboaiele balcanice din jurul lui 1910 spuneau mai mult despre evenimentele actuale decat statisticile de produs intern brut si alti indicatori folositi fara rost de comentatorii occidentali.

In timp ce in vestul Europei monarhiile absolute cedau pasul unificarii nationale si organizau l'etat nation cu multe veacuri in urma, popoarele din Balcani gemeau sub ocupatia otomana sau stapanirea imparatului de la Viena, pana dupa terminarea celui dintai razboi mondial.

Nu e de mirare ca lozinca populara ce venea sa inlocuiasca vacuumul ideologic lasat de comunism era curatenia etnica si cautarea identitatii nationale, devenind obiectivul numarul unu in Balcani. Cand aceasta lozinca s-a ciocnit cu vointa de dominatie a Marii Serbii, incrancenarea razboinica s-a transformat intr-o forta distrugatoare fara pereche.

Cele mai vitale interese economice, incepand cu painea cea de toate zilele, erau pur si simplu ignorate in furia inclestarii nimicitoare. Liderul necontestat al acestei demente colective a fost si ramane Slobodan Milosevici.

Dar el nu a aparut din senin, ci a avut si are si acum profunde radacini in caracterul dominant si razboinic al sarbilor. Noul presedinte al Iugoslaviei, Kostunita, a inteles de la inceput ca in cazul lui Milosevici trebuie procedat cu tact.

El a respins cu fermitate presiunile occidentale pentru arestarea lui Milosevici pentru crime de razboi si trimiterea lui la Tribunalul de la Haga. Cum sa explici poporului sarb, care a fost bombardat zi si noapte de avioanele NATO, ca vinovat de aceste bombardamente este Milosevici?

Mi se pare perfect legitim accentul pus de guvernul de la Belgrad pe acuzatia de coruptie si abuz de putere. Numai asa poate deveni popular procesul lui Milosevici. Numai asa poate invata ceva poporul sarb din aceasta tragica experienta.

Procedeul Departamentului de Stat de a fixa un ultimatum pentru arestarea lui Milosevici si a conditiona eliberarea modestei sume de 100 milioane de dolari de arestarea si predarea lui Tribunalului de la Haga reflecta o profunda neintelegere a Washingtonului pentru tot ce se petrece in Balcani. Nu e de mirare ca politica Occidentului a esuat in Bosnia si Kosovo.

Acordul de la Dayton, care a pus capat luptelor din Bosnia, nu este altceva decat o consfintire manu militari a unei organizari statale pe baza "curatirii etnice". Nici in Kosovo cancelariile occidentale nu s-au dovedit mai inspirate, iar trupele albaneze UCK, care acum dau de furca republicii Macedonia, pot oricand produce pozele de familie cu doamna Madeleine Albright in frumoasele zile ale razboiului.

In schimb, ajutoarele economice promise Iugoslaviei dupa doborarea lui Milosevici, ca si faimosul Pact de Stabilitate in Balcani, ce urma sa despagubeasca tarile vecine afectate de bombardamentele NATO, toate au ramas doar in vechi colectii de ziare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO