Privatizări 2012: Mizam pe un miliard de euro venituri, dar tot ce am cules au fost eşecurile lamentabile şi amânări peste amânări

Visul fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu din martie curent împărtăşit şi de alţii, anume că vedem o "efer­vescenţă" a reluării activităţii economice după oferta fabuloasă depusă pentru privatizarea Cupru Min (200 mil euro) s-a spulberat. Era vremea în care, la nivel guvernamental, nu se punea problema unui eşec, ci se ridica întrebarea: ce să facem cu aceşti bani, 1 mld. euro? Se vehicula crearea unui fond de dezvoltare din care să fie alimentate investiţiile. "Efervescenţei" i-a luat locul uluiala: insolvenţa Hidroelectrica, Dan Diaconescu, câştigător al licitaţiei pentru privatizarea Oltchim şi amânarea vânzării CFR Marfă.

CFR Marfă ar fi trebuit scos la privatizare până la finele anului. E greu de crezut că acest termen mai poate fi respectat, spune acum Horaţiu Buzatu, secretarul general adjunct al Ministerului Transporturilor.

Guvernul intenţiona să vândă prin licitaţie cu strigare un pachet de acţiuni reprezentând 100% din capitalul social al CFR Marfă, precum şi pachetul care va fi deţinut de stat în urma conversiei datoriilor societăţii în acţiuni şi cel rezultat în urma compensării datoriilor CFR Marfă către CFR S.A.

Iniţial, ministrul de resort anunţase că strategia de privatizare a CFR Marfă va fi aprobată în şedinţa Guvernului din 26 septembrie, iar privatizarea va fi gata până la finele anului. Dar totul a căzut în urma deciziei CSAT.

Actualmente, pe lângă multe alte societăţi, statul este acţionar majoritar la trei companii importante din sectorul gazelor naturale (Romgaz, Transgaz şi Distrigaz Sud) şi la 39 de companii din sectorul energetic, între care cele mai importante sunt Termoelectrica, Nuclear Electrica, Electrica, Complexul Energetic Rovinari şi Complexul Energetic Turceni. Este, de asemenea, acţionar cu 100% în 27 de companii din sectorul resurselor minerale, între care Compania Naţională a Huilei sau Compania Naţională a Lignitului Oltenia. Statul mai are pe cap alte companii precum Poşta Română sau Tarom care produc pierderi însemnate.

Unele companii de stat precum Transgaz şi Romgaz sunt pe profit, dar cele mai multe sunt pe pierdere. Hidroelectrica, o companie care ar fi trebuit să fie profitabilă, şi care ar fi trebuit să fie listată anul acesta, a pierdut, în timp, în jur de 1,5 mld. euro din contractele cu "băieţii deştepţi", iar acum este în insolvenţă. După ce a spus că nu crede că ea va ieşi din această situaţie înainte de jumătatea anului viitor, administratorul special al Hidroelectrica spune acum că acest lucru s-ar putea întâmpla până la finele anului, dar este clar că nu mai putem vorbi de listare a 10% din acţiunile companiei în 2012.

Anul trecut, Compania Naţională a Huilei i-a adus statului pierderi de 99 mil. euro după ce în 2010 avusese pierderi de 151 mil. euro, potrivit datelor Ministerului Finanţelor. Datoriile Oltchim s-au acumulat an de an, de la 545 mil. euro în 2009 la 700 mil. euro în 2012.

Tarom ar urma să fie scoasă la privatizare în următoarele zile, dar va fi foarte greu de găsit un cumpărător care să-şi asume pierderile companiei, 180 mil. euro în ultimii patru ani.

Problema privatizărilor devine din ce în ce mai dificilă pentru România în situaţia în care condiţiile de piaţă s-au schimbat. Puţini mai sunt dispuşi să cumpere acum, în actuala situaţie economică. Când au fost oportunităţi de piaţă, când se putea obţine un preţ bun şi condiţii avantajoase, statul nu a ştiut sau nu a fost interesat să vândă sau să listeze la bursă măcar o parte din acţiunile companiilor de stat.

Listarea la bursă avea raţiunea ei. Statul rămânea acţionar majoritar, dar prin listarea la bursă a unei părţi din acţiuni compania putea obţine bani pentru retehnologizare şi capital de lucri, iar statul, şi el, o parte din aceştia cu care putea dezvolta alte proiecte.

În 2012, potrivit unui plan iniţial, ar fi trebuit privatizate pe bursă companiile Trans­electrica - 15%; Transgaz - 15%; Romgaz - 15%; Hidroelectrica - 10%; Nuclearelectrica - 10%.

Ar fi urmat să fie privatizate SC Cupru Min, Oltchim şi ISCIR-CERT. Aşa anunţa la finele anului trecut Ministerul Economiei.

În raportul pentru 2011 şi programul pe 2012, ministerul de resort mai anunţa că a separat părţile viabile din Electrica Serv de cele neviabile şi că au fost iniţiate procedurile de privatizare majoritară la cele sase companii nou-create. De asemenea, erau anunţate tot atunci începerea procedurilor de privatizare majoritară a Electrica Furnizare.

Ce avea la 10 luni de la anunţarea acestui calendar? Majoritatea listărilor au fost încă o dată amânate, singurul lucru care s-a făcut anul acesta fiind listarea a 15% din acţiunile Transelectria pentru 37 mil. euro şi este aşteptată vânzarea a 15% din acţiunile Transgaz.

Condiţiile de piaţă, dar, mai cu seamă, un proces prost conceput au făcut din aceste proiecte eşecuri de răsunet. Guvernul Ponta nu a învăţat din lecţia eşecului Cupru Min, pentru care o companie necunoscută oferise o sumă fabuloasă pe care însă nu o avea - 200 mil. euro care i-au produs reverii fostului premier Ungureanu. Şi a urmat eşecul privatizării Olrchim, companie cu datorii de 700 mil. euro.

În 2011 statul a eşuat în a vinde pe bursă într-o ofertă secundară 9,8% din acţiunile pe care le deţine la Petrom şi de la care fostul premier Emil Boc aştepta 500-600 mil euro, adică, spunea el, mai mult decât a obţinut guvernul Năstase în 2004, când a vândut compania austriecilor de la OMV: gradul de subscriere la preţul cerut a fost prea mic. Ar fi fost cea mai mare ofertă publică de vânzare de acţiuni din toată istoria României şi a devenit un eşec pentru că a fost prost pregătită, prost mediatizată.

În toţi aceşti din urmă ani, preşedintele Traian Băsescu sau premierii, oricum s-au numit ei, Tăriceanu, Boc, Ungureanu au vorbit despre beneficiile privatizării şi, mai ales, ale listărilor la bursă, dar nimeni nu a făcut nimic în realitate.

Despre privatizarea pe bursă a Romgaz - 15%; Hidroelectrica - 10%, Nuclearelectrica - 10% se vorbeşte din 2010, dar procesul nu va fi realizat nici în 2012. Despre privatizarea Poştei Române, companie cu pierderi de 28 mil. euro în 2010 şi 4,3 mil. euro în 2011, se vorbeşte din 2005-2006, din timpul guvernului Tăriceanu. Acum ministrul comunicaţiilor Dan Nica spune că are patru "clienţi" interesaţi de preluarea a cel puţin 20% din acţiunile companiei şi că privatizarea va fi făcută până la finele anului. Şi Tarom, cu pierderi de 180 mil. euro în patru ani, ar putea fi scoasă la privatizare anul acesta. Dar dincolo de retorica politică, ce adevăr există în aceste spuse, având în vedere istoricul privatizărilor din ultimii ani?

Hidroelectrica, Romgaz, CFR, Loteria, Poşta, Compania de Autostrăzi, Electrica ar fi trebuit să fie de mult pe bursă dacă se dorea. Ar fi trebuit să fie pe bursă din timpul unui premier "prieten" cu bursa. Pieţele erau în mandatul lui Tăriceanu pe vârf. Statul ar fi obţinut un preţ bun, iar aceste companii ar fi putut avea acum asigurat, în acest fel, un capital de lucru când băncile le închid uşile.

Situaţia acestor companii s-a degradat an de an şi nimeni nu a făcut nimic, vezi cazul Olt­chim, vezi cazul Hidroelectrica, căpuşată şi adu-să în prag de faliment în urma unor con­tracte semnate încă din vremea Guvernului Năstase.

Nimeni nu s-a uitat la pierderile com­paniilor de stat, iar când cuţitul a ajuns la os, s-au tăiat salariile cu 25% şi s-a majorat TVA la 24%. Dar companiile de stat au continuat să producă pierderi imense. Aproape din doi în doi ani acestora li se şterg datoriile, iar devalizarea companiilor trece de la un guvern la altul. Pentru că deşi vorbim de aproape doi ani de zile de management privat în întreprinderile de stat, o posibilă soluţie pentru stoparea unui management dezastruos, nimic nu s-a întâmplat concret până în prezent.

Statul român poate se aştepta să obţină anul acesta 1 mld. euro din privatizări şi listări pe bursă ale companiilor de stat, dar nu obţine mai nimic.

Privatizările din România au avut mereu o istorie zbuciumată

Statul român a încasat miliarde de euro din marile privatizări - fie că ele se numesc BCR, Petrom sau Romtelecom. Banii din priva­tizarea BCR - 2 mld. euro - au fost daţi de guvernul Tăriceanu pentru plata salariilor şi a pensiilor când a început declinul economic, după o privatizare reuşită în 2006. În afară de BCR, singura privatizare de succes care mai rămâne în minte din timpul guvernului liberal al lui Tăriceanu este vânzarea Automobile Dacia către Ford.

Dar rămâne viu în amintire şi "dosarul privatizărilor strategice" pentru care o serie de miniştri de atunci a trebuit să facă vizite pe la Parchet, în vreme ce în afacere sunt implicate nume de companii precum Electrica Muntenia Sud, privatizare/restructurare a Romaero SA Bucureşti, a avioane Craiova, selectarea consultanţei pentru privatizarea Radioco­municaţii sau adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restruc­turării şi privatizării Poştei Române.

În timpul guvernului Năstase au existat o serie de privatizări notorii - Sidex, Petrom, Banca Agricolă. Dar cazurile Uzinelor Republica, Rafo sau Alto au ridicat semne de întrebare. Iar Năstase a fost deseori acuzat că vinde "netransparent" averea ţării.

La 8-10 ani ne confruntăm cu un blocaj, opusul "efervescenţei" de care vorbea în martie fostul premier Ungureanu. Ce este de făcut? Piaţa nu este bună, mai nimeni nu mai cumpără. Trebuie păstrate companiile în mâna statului până apar zorii oportunităţilor? Trebuie schimbate condiţiile de privatizare?

Condiţiile de piaţă nu sunt bune, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm. Trebuie să organizăm bine licitaţiile, să căutăm investitori serioşi. Dacă nu vin, nu vin, dar asta nu înseamnă că nu trebuie făcut nimic, spune analistul Dragoş Cabat.

"Dacă investitorii nu vin, mai aşteptăm. Dar, în primul rând, nu trebuie să ne batem joc, pentru că ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp este o bătaie de joc. Niciuna dintre privatizările de acum nu a fost bine pregătită", afirmă Cabat.

Pentru Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, lucrurile sunt însă foarte complexe. De pildă, el consideră o greşeală vânzarea în martie a 15% din acţiunile Transelectrica, pentru că banii obţinuţi au fost viraţi la buget. Dimpotrivă, arată el, statul ceh a susţinut CEZ care a devenit astfel o companie de talie internaţională.

"Când faci cum ai făcut la Transelectrica nu ai la ce te aştepta. Acţionarul majoritar a încasat banii din privatizare la buget şi a trimis Transelectrica la bănci să se împrumute. Dacă aşa o să se întâmple cu Transgaz şi Romgaz, atunci să nu ne mai mirăm de ce se va întâmpla în viitor. Dacă statul nu vizează decât bifarea unor angajamente faţă de instituţiile interna­ţionale, atunci e o mare problemă", spune Pârvan.

El arată că Oltchim este un producător de PIB, la Cupru Min.

"De 20 de ani am compromis companie cu companie. Măcar de acestea care ne-au mai rămas să avem grijă. Dacă le pierdem, sursele de creştere a PIIB vor deveni foarte îndoielnice."

Comisia Europeană va lansa în decembrie un raport privind necesitatea reindustrializării UE, altminteri aceasta îşi pierde compe­titivitatea. Aceasta este calea pentru că industria face PIB-ul, nu speculaţiile financiare, arată Pârvan.

Ce s-a ales din privatizările planificate în 2012

• Cupru Min

Vânzarea Cupru Min a eşuat în aprilie anul acesta după ce compania canadiană Roman Copper care îşi adjudecase licitaţia pentru un preţ fabulos (200 mil. euro) faţă de aşteptările Guvernului nu a venit cu banii, motivând că nu acceptă condiţiile impuse de partea română - să depună garanţii pentru investiţiile de mediu.

• Oltchim

Eşecul privatizării companiei a fost anunţat la 1 octombrie după ce Dan Diaconescu care câştigase licitaţia pentru Oltchim nu a putut demonstra în termenul legal că are cele 45 mil. euro pentru combinatul de la Râmnicu Vâlcea. Cu datorii de 700 mil euro, compania nu are bani să repornească activitatea.

• Hidroelectrica

Statul intenţiona să privatizeze pe bursă anul acesta 10% din Hidroelectrica. Dar compania - care a pierdut 1,5 mld. euro din contractele cu "băieţii deştepţi" - a intrat între timp în insolvenţă, din care nu poate ieşi clar până la finele anului, drept urmare nu mai poate fi vorba despre vreo listare.

• Romgaz

Statul intenţiona să vândă anul acesta pe bursă 15% din acţiunile Romgaz.

Procesul care a tot fost amânat ar fi trebuit să se realizeze în această toamnă, dar nu se mai vorbeşte despre el.

• Nuclearelectrica

Zece procente din acţiunile companiei ar fi trebuit vândute în acest an pe bursă, potrivit ultimului calendar stabilit de Ministerul Economiei.

Dar după insolvenţa Hidroelectrica nu mai există un calendar clar nici pentru Nuclearelectrica.

• Transgaz

În această toamnă este aşteptată vânzarea pe bursă a 15% din acţiunile Transgaz.

Ar fi singura companie din lista Ministerului Economiei care ar putea să ajungă pe bursă în 2012.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels