Doi miniştri ai transporturilor din acelaşi guvern Ponta, Dan Şova şi Ioan Rus, au ieşit la înaintare în mai puţin de un an cu două hărţi de drumuri total diferite: dacă primul promitea 2.400 de kilometri de autostrăzi în şase ani, al doilea spune că până în 2030 se vor construi doar 600 km de autostrăzi plus alţi 2.200 de kilometri de drumuri expres.
Praf în ochi – aşa pot fi rezumate planurile de autostrăzi prezentate de anterioarele cabinete în diverse programe de guvernare.
În afară de a prezenta hărţi cu drumuri trasate „din pix“ şi care nu s-au concretizat, politicienii au „vândut“ tot timpul ceea ce se va întâmpla în viitor, fără a da socoteală asupra a ceea ce au făcut şi asupra modului în care proiectele anunţate s-au materializat în şosele.
Pentru a evita astfel de situaţii, România ar putea urma exemplul Marii Britanii, unde mai mulţi oameni de afaceri şi reprezentanţi ai asociaţiilor britanice din domeniul infrastructurii au cerut în iulie guvernului de la Londra să creeze un organism independent de zona politică care să analizeze nevoile de infrastructură pe termen lung ale ţării, pentru a preveni „meciurile politice“, potrivit presei britanice. Aceştia au arătat că un astfel de organism, care să lucreze fără presiune politică, ar putea crea premisele apariţiei unor soluţii de infrastructură care să fie agreate atât de „partidele politice, cât şi de public, angajatori, sindicate sau alte persoane“.
