Auto

Protestele „vestelor galbene“ arată lumii o latură „şocantă“ a economiei franceze: oamenii care nu-şi pot permite să mai dea un ban în plus pe motorină. Ce înseamnă sărăcia în Franţa

Preşedintele Franţei Emmanuel Macron într-un interviu pentru Der Spiegel:

„Francezii vor să aleagă un rege, însă ar vrea să-l poată izgoni oricând li se pune pata. Trebuie să fii pregătit să fii defăimat, insultat şi batjocorit - este în natura francezilor“.

Preşedintele Franţei Emmanuel Macron într-un interviu pentru Der Spiegel: „Francezii vor să aleagă un rege, însă ar vrea să-l poată izgoni oricând li se pune pata. Trebuie să fii pregătit să fii defăimat, insultat şi batjocorit - este în natura francezilor“.

Autor: Bogdan Cojocaru

03.12.2018, 00:08 30539

Scenele cu protestele violente din Paris sunt uimitoare. Baricade, oameni gălăgioşi şi agitaţi, comandouri de huligani experi­mentaţi care atacă forţele de ordine cu proiectile, primind în schimb gaze lacrimogene şi jeturi puternice de apă. Toate acestea în inima capitalei, pe Champs-Elysees, un simbol al Franţei prospere.

Însă furia se simte cel mai profund în oraşele şi comunele mai mici din Franţa. The Washington Post a realizat un reportaj într-unul din aceste locuri, un orăşel de munte de la graniţa cu Elveţia. Oamenii depind de maşini acolo. De aceea, orice scumpire a motorinei sau benzinei, cauza mişcării „vestelor galbene“ care perturbă de câteva săptămâni liniştea şi transportul din Franţa, se simte adânc în buzunarele muntenilor. „Un parizian nu are nevoie neapărată de maşină“, spune Marco Pavan, în vârstă de 55 de ani, şofer de camion şi taxi în Besançon de 30 de ani. „Însă aici locuim pe munte. Nu există autobuz sau tren care să ne ducă unde vrem. Avem nevoie de maşini.“

Franţa are mai multe maşini diesel - promovate cândva drept mai curate ca emisii decât cele pe benzină - decât oricare altă ţară europeană. Deşi Franţa are una dintre cele mai extinse reţele de transport feroviar din lume, harta liniilor arată ca o roată de bicicletă. Spiţele pornesc din oraşele mijlocii provinciale şi converg spre Paris. Un drum din Besançon până în capitală poate dura 2,5 ore. Însă transportul public spre zonele înconjurătoare este deficitar. Fără maşină, un navetist poate face câteva ore până la locul de muncă sau până la rude, adesea pe rute ocolitoare. Sociologii şi organizaţiile care luptă contra sărăciei avertizează că frustrarea „vestelor galbene“, a celor care protestează contra scumpirii motorinei, este reală şi este rezultatul inevitabil al câtorva decenii de fracturare socială între Franţa rurală, secătuită din ce în ce mai mult de resurse, şi oraşele mai mari şi prospere.

„În aceste teritorii marcate de lipsa unui viitor se simte un fel de disperare postindustrială care macină clasa de mijloc şi clasa muncitoare, care au încasat grosul şocurilor crizei brutale din 2008 şi ale austerităţii care a urmat“, spune Niels Planel, specialist în soluţii de reducere a sărăciei care cunoaşte bine regiunea. Criza a fost atât de brutală încât, după cum arată statistica oficială, standardele de viaţă au ajuns la nivelul anterior ei abia în 2016.

O analiză a societăţii de caritate Secours Catholique arată că anul trecut circa 8,8 milioane de persoane trăiau sub pragul sărăciei în Franţa, adică cu un venit mai mic de 1.026 euro pe lună. Mulţi dintre cei consideraţi săraci trăiesc cu mult mai puţin de atât, scrie The Local.fr. Cele mai ameninţate de sărăcie sunt femeile. Acestea reprezintă 56% din persoanele ajutate de asociaţie în 2018. Dintre femeile cu naţionalitate franceză, 40% sunt mame singure. „Cele mai vulnerabile sunt familiile constituite din mame cu copii“, explică pentru AFP Bernard Thibaud, directorul Secours Catholique.

„Femeile sunt cele mai vulnerabile, la toate vârstele.“ Aceasta pentru că ele au acces la mai puţine resurse finan­ciare decât restul populaţiei. Orga­nizaţia subliniază şi o tendinţă îngrijorătoare din rândul bătrânilor, ale căror standarde de viaţă scad. Peste 10% dintre bătrânii cu vârste de peste 60 de ani trăiesc în sărăcie.

„Este rezultatul şomajului pe termen lung şi al drumurilor de carieră întrerupte, care au dus la situaţii dificile privind pensile. Rupturile au devenit din ce în ce mai frecvente, astfel că este probabil ca fenomenul să crească în amploare“, spune Thibaud. Proporţia adulţilor de peste 50 de ani care cer ajutorul Secours Catholique este, de asemenea, în creştere, de la un sfert în 2010 la o treime în prezent.

Persoanele cu vârstă activă reprezintă 61% din cei care trăiesc sub pragul sărăciei. Dintre acestea, peste două treimi sunt şomeri. În ceea ce priveşte resursele, două treimi dintre şomeri trăiesc doar cu alocaţia minimă pentru şomeri acordată de stat, care le aduce un venit mediu de 500 de euro pe lună.

„Mereu vorbim de venit, însă niciodată despre ce mai rămâne din el pentru a trăi. Această diferenţă continuă să scadă“, a explicat Thibaud.

„Pentru eradicarea sărăciei, se estimează că alocaţia de şomaj ar trebui să fie 850 de euro pe lună.“ Însă guvernul francez refuză să reevalueze beneficiile de şomaj. Specialistul a menţionat că un sfert din gospodăriile cunoscute de asociaţie şi care au dreptul la alocaţii de la stat nu le revendică. În aceeaşi situaţie sunt o treime dintre cei care au dreptul la ajutoare de şomaj.

Motorina se scumpeşte ca parte a reformelor ecologiste ale preşedintelui Emmanuel Macron. „Însă este important să înţelegem că mişcarea <<vestelor galbene>> nu se opune protejării mediului“, spune Benoit Coquard, expert la Institutul Naţional de Cercetare Agronomică din Dijon, care aparţine de aceeaşi regiune administrativă ca Besancon. Această chestiune, continuă Coquard, este percepută ca standard dublu. „Este disputat faptul că şoferii din clasele de mijloc şi de jos sunt puşi la plată, însă în ochii lor nu cerem suficient de la companiile mari şi de la cei bogaţi, care poluează cel mai mult deoarece ei adesea călătoresc cu avionul.“

În tot acest vacarm, rata de aprobare a lui Macron a ajuns la cote minime, însă acest lucru poate fi pus pe seama unei tendinţe istorice pentru această perioadă din mandatul de preşedinte. Într-un interviu pentru publicaţia germană Der Spiegel, Macron a explicat statutul preşedintelui în Franţa: „Francezii vor să aleagă un rege, însă ar vrea să-l poată izgoni oricând li se pune pata. Trebuie să fii pregătit să fii defăimat, insultat şi batjocorit ñ este în natura francezilor.“

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO