Auto

Scandalul VW scoate la iveală relaţiile apropiate dintre industria auto germană şi Berlin

Scandalul VW scoate la iveală relaţiile apropiate...

Autor: CătăIina Apostoiu

27.09.2015, 17:02 5281

Cancelarul german Angela Merkel a învăţat devreme în cariera sa că este riscant să intre în conflict cu industria auto a ţării, scrie Reuters.

Era primăvara anului 1995 şi nou desemnatul ministru al mediului încerca să-şi convingă colegii de cabinet să susţină un nou set îndrăzneţ de măsuri anti-smog ce includea limite mai stricte de viteză şi interdicţii de şofat pe perioade de vară.

Ministrul transporturilor, însă, Matthias Wissman, având relaţii strânse cu industria, nici nu voia să audă de noul plan. Acesta a pus sub semnul întrebării capacitatea măsurilor lui Merkel de a reduce nivelul poluării şi s-a angajat să se opună oricărei încercări de impunere a unor limite de viteză.

Wissman a ieşit câştigător, iar pentru tânărul ministru Angela Merkel situaţia a reprezentat o lecţie despre cum funcţionează politica într-o Germanie unită.

Multe s-au schimbat în anii care au urmat. Merkel este acum la al treilea mandat de cancelar. Wissman conduce Verband der Automobilindustrie (VDA), influentul grup de lobby pentru producătorii auto germani.

Un lucru a rămas totuşi neschimbat: influenţa industriei auto în sfera politică germană.

Această relaţie, pe care unii o descriu drept simbiotică, se află acum în centrul atenţiei, în urma izbucnirii scandalului din jurul Volkswagen, cel mai mare producător auto al ţării.

Nu există semnale că politicienii germani ar fi fost conştienţi că VW îşi măsluieşte testele de emisii poluante, dar autorităţile din Germania şi din întreaga Europă sunt la current de ani întregi cu diferenţa în creştere dintre valorile emisiilor măsurate în cadrul testelor oficiale de laborator şi cele înregistrate în mediul real.

Berlinul, spun vocile critice, a luptat din greu să-şi scutească producătorii auto de investigaţii mai amănunţite şi, mai recent, de ţinte mai stricte privitoare la emisii. Merkel a apărat această poziţie, declarând-o drept necesară pentru protejarea locurilor de muncă din sector.

Unii văd scandalul VW ca evidenţiind o problemă mai acută în care companiilor auto germane li s-a permis să facă ce vor, fără a se teme de acţiuni de supraveghere sau reprimare din partea Berlinului.

Există motive bune pentru care Berlinul îşi susţine companiile auto. Industria angajează peste 750.000 de oameni în Germania, punând în umbră ale sectoare ale economiei.

În 2014, cei trei mari producători auto, Volkswagen, Daimler şi BMW au generat venituri de 413 miliarde de euro, cu mult peste bugetul federal german, de numai 300 miliarde de euro.

Astfel s-a născut relaţia cordială dintre industrie şi politicieni. Wisssman este un veteran al Uniunii Creştin Democrate (CDU) a lui Merkel. Lobbistul şef al Daimler este Eckart von Klaeden, un politician CDU. Predecesorul său la Daimler a fost martin Jaeger, acum purtător de cuvânt pentru ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble.

Legăturile trec dincolo de orientarea partidelor. Legăturile politice sunt puternice îndeosebi în cazul Volkswagen, a cărui structură a acţionariatului este prezentată în Legea Volkswagen care datează din 1960, fiind în repetate rânduri atacată la nivel european.

Legea protejează practic compania de preluări şi conferă influenţă Saxoniei Inferioare, un stat din centrul Germaniei care deţine 20% din VW şi care a fost o platformă de lansare pentru numeroşi politicieni.

Printre premierii Saxoniei Inferioare care au devenit membri ai boardului VW se numără Schroeder, actualul vice-cancelar Sigmar Gabriel şi fostul preşedinte Christian Wulff.

Scandalul VW scoate de asemenea în evidenţă ineficienţa regimului de reglementare din Germania. Principala agenţie de supraveghere a sectorului auto se află în subordinea Ministerului Transporturilor din Berlin, ceea ce ridică semne de întrebare privitoare la independenţa sa.

“Cel mai grav aspect este că industriei auto i s-a permis să realizeze testele pe cont propriu, nu a existat niciun fel de control”, a declarat Oliber Kirscher, un reprezentant al ecologiştilor.

Grupul VDA susţine la rândul său că de ani întregi exercită presiuni pentru reformarea regimului testelor pentru emisii.

Spre deosebire de predecesorul său Schroeder, Merkel nu are legături directe în industria auto. Poziţia sa s-a schimbat însă în mod clar din perioada în care a fost ministru al mediului în timpul mandatului lui Helmut Kohl.

În 2009, aceasta a supravegheat o salvare controversată, a producătorului german Opel, respingând sfatul ministrului economiei, care pledase ca divizia GM să fie lăsată să falimenteze.

Patru ani mai târziu, sub presiunea VDA, guvernul lui Merkel a făcut lobby agresiv la Bruxelles pentru diluarea noilor reglementări europene privitoare la emisiile de dioxid de carbon. Într-o scrisoare care a devenit mai târziu publică, Wissman îi cerea lui Merkel să se împotrivească noilor ţinte mai agresive.

Câteva luni mai târziu şi la numai câteva săptămâni după ce Merkel a câştigat un al treilea mandate, partidul său a primit donaţii în valoare totală de 690.000 de euro din partea familiei care controlează BMW. CDU a declarat că banii “nu au niciun fel de legătură cu vreo decizie politică”.

Criticii spun că prin faptul de a-şi fi plecat urechea la avertismentele producătorilor auto premium locali cu privire la introducerea unor ţinte ambiţioase legate de emisii, Berlinul a descurajat inovaţia şi a pus în pericol perspectivele pe termen lung ale industriei.

Germania a rămas în urmă în ceea ce priveşte automobilele electrice şi este aşteptată să nu-şi atingă ţinta de vânzări de 1 milion de unităţi până la sfârşitul deceniului.  

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO