♦ François Provost a ajuns în România abia după primul an de mandat la conducerea Grupului Renault, timp în care a vizitat uzinele din Franţa, Maroc, Spania, Turcia, Coreea de Sud şi India. Peste tot a vorbit despre angajamente şi investiţii. La Bucureşti a lăsat trei „priorităţi“ care sună a condiţii şi niciun angajament concret nu a fost anunţat, în timp ce noile modele au fost alocate Turciei, Sloveniei şi Marocului, iar conducerea Dacia a fost schimbată aproape integral. Frank Marotte traduce mesajul: protejaţi baza de costuri.
„Operaţiunile noastre din România trec prin una dintre cele mai mari provocări din istoria lor. Cauzele sunt şi externe, şi interne“, a spus François Provost după săptămâna petrecută pe teren, la Mioveni şi Bucureşti. CEO-ul Renault a fixat trei priorităţi: creşterea competitivităţii uzinei de la Mioveni „pentru a securiza volumele viitoare de producţie“ — formulare care spune, implicit, că aceste volume nu sunt astăzi securizate —, transformarea centrului de inginerie RTR, care trebuie să livreze noua familie Sandero în doar doi ani, şi relansarea comercială, condiţionată de „o politică auto puternică ce susţine producţia locală“. Nicio cifră, niciun model nou, niciun „vrem să păstrăm“. Dar acestea vin şi într-un context de piaţă în care Dacia a ajuns la sub 20% cotă, faţă de 30% cât avea anterior pe plan local.
În urmă cu şase ani, în iulie 2020, Luca de Meo prelua un grup cu o pierdere record de 7,3 miliarde de euro pe semestru – şi totuşi prima sa vizită externă a fost în România. „Dacia, privită din interior, pare şi mai mult decât un miracol. Nimeni în industria auto nu poate face atât de mulţi bani la acel nivel al pieţei“, spunea atunci Luca de Meo.
În şase ani, în discursul şefilor Renault, Dacia şi Mioveni au ajuns de la „miracol“ la provocări şi critici.
Între timp, deciziile au curs în altă direcţie: noul Striker a mers în Turcia, Spring în Slovenia, Jogger în Maroc, iar Mioveni a rămas cu doar două modele — Duster, care a punctat o scădere de 25% în primul semestru, şi Bigster, care pentru moment creşte. Fără proiecte viitoare, producţia va continua să coboare, iar odată cu ea şi nevoia de angajaţi. Semnele au apărut deja: din iunie, Renault a scos la plecări voluntare încă 200 de oameni de la Dacia şi, în premieră, de la ingineria RTR, cu compensaţii de până la 210.000 de lei net de persoană. Dacia reprezintă circa 2% din PIBul României, iar alături de Ford Otosan de la Craiova ajunge la 10% din exporturile ţării – orice scădere afectează economia şi producţia componentiştilor.
Frank Marotte, VP Dacia Brand, Marketing, Sales & Operations, a “tradus“ mesajul lui François Provost: „Trebuie să ne controlăm baza de costuri – de la cercetare-dezvoltare până la capacitatea de a produce la cel mai bun cost. Exact asta a vrut să spună domnul Provost când a fost în România. Avem, istoric, una dintre cele mai eficiente baze de producţie în România. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă să o protejăm“, a declarat el. Cererea către stat e formulată: predictibilitate la energie, care costă de două ori mai mult în România decât în Spania — de la un guvern demis, care, de aproape trei luni, funcţionează fără puteri depline.
