Auto

Vladislav Dabija şi Radu Todiraş, Deloitte: Transportatorii, responsabili pentru plata accizelor aferente produselor livrate intracomunitar, dacă vama descoperă nereguli

Opinie

Vladislav Dabija şi Radu Todiraş, Deloitte:...
15.09.2021, 11:06 96

Companiile de transport intracomunitar trebuie să ştie dacă produsele livrate între ţările membre ale Uniunii Europene sunt accizabile şi sub ce regim fiscal circulă şi să îşi ia măsurile necesare pentru a nu risca să fie obligate să plătească accizele aferente, în cazul în care autorităţile vamale descoperă nereguli. Avertismentul vine de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) care a decis, într-un caz soluţionat recent, că transportatorul este obligat să plătească accizele aferente unor produse pe care le-a introdus pe teritoriul altei ţări, doar pentru că le deţinea fizic în acel moment, fără a se demonstra că a fost complice la o tentativă de contrabandă sau că dispunea de mijloace pentru a verifica dacă produsele în cauză erau supuse accizelor.

În speţa judecată de CJUE (C-279/19), un transportator independent a fost angajat să transporte intracomunitar produse accizabile (bere) din Germania în Marea Britanie. La momentul introducerii bunurilor în Marea Britanie (anterior Brexit), transportatorul a fost oprit de autorităţile vamale pentru verificări şi a prezentat o scrisoare de transport (CMR) în care era menţionat un document administrativ electronic conform căruia bunurile accizabile transportate erau livrate intracomunitar în regim suspensiv (de scutire) de la plata accizelor. Însă, după consultarea sistemului informatic (EMCS), autorităţile vamale au constatat că documentul administrativ electronic avea un cod de referinţă care mai fusese utilizat anterior pentru livrări de bere de la un antrepozit fiscal din Germania către un antrepozit fiscal din Marea Britanie.

Din acest motiv, autorităţile vamale au considerat că produsele accizabile în cauză nu aveau dreptul să circule în regim suspensiv, din cauza faptului că au fost eliberate deja pentru consum în Germania, iar accizele aferente au devenit exigibile (datorate) la sosirea produselor în Marea Britanie.

Prin urmare, autorităţile vamale au confiscat produsele în cauză, precum şi mijlocul de transport, şi au obligat transportatorul la plata accizelor aferente pe motiv că acesta din urmă deţinea produsele accizabile destinate livrării la momentul în care accizele au devenit exigibile (când au intrat pe teritoriul Marii Britanii).

CJUE a analizat dacă transportatorul (în calitate de posesor al bunurilor în momentul în care acestea au fost introduse în statul membru de destinaţie) datorează aceste accize chiar dacă nu avea niciun drept ori interes economic asupra produselor respective şi nu ştia că acestea sunt accizabile. Totodată, instanţa a analizat dacă această obligaţie revine transportatorului chiar şi în cazul în care, deşi cunoştea aspectele menţionate anterior, nu ştia dacă accizele aferente produselor transportate au fost sau nu plătite. În fond, transportatorul doar a deplasat intracomunitar respectivele produse în schimbul unei renumeraţii, în numele unor terţi.

Cu toate acestea, CJUE a decis că transportatorul este obligat la plata accizelor, pe baza Directivei 2008/118, care defineşte în sens larg categoria persoanelor responsabile cu plata accizelor pentru produsele transportate intracomunitar, care sunt supuse acestor taxe. Mai exact, este vorba de produse care au fost deja „eliberate pentru consum”, dar care sunt deţinute, în scopuri comerciale, în alt stat membru pentru a fi livrate sau utilizate acolo. Scopul final al acestei reglementări este acela de a asigura, pe cât posibil, recuperarea acestor taxe de către autorităţile din statul membru de destinaţie.

Or, în cazul în care se elimină condiţia ca „persoana care deţine produsele destinate livrării” să ştie sau să fi trebuit să ştie că accizele devin exigibile în momentul în care bunurile au fost introduse în statul membru de destinaţie, recuperarea acestor taxe ar fi mai dificilă în practică.

Ce impact are decizia CJUE?

Decizia emisă are un impact important asupra transportatorilor şi a comercianţilor care, prin prisma obiectului de activitate, deţin în mod fizic produse accizabile care circulă intracomunitar. Astfel, pentru a evita situaţii precum cea din speţa menţionată, companiile de transport implicate în astfel de activităţi trebuie să îşi ia măsuri suplimentare înainte de a efectua transportul.

În acest sens, transportatorii sau comercianţii ar putea să formuleze contractele şi înţelegerile cu partenerii de afaceri astfel încât, în cazul în care ar fi obligaţi la plata accizelor din motive neimputabile lor, să se poată îndrepta contractual sau să poată formula acţiuni în instanţă împotriva persoanelor din cauza cărora respectivele taxe au devenit exigibile şi care ar trebui să suporte plata acestora (de exemplu, antrepozitarul care a comunicat un document administrativ electronic invalid).

România îşi adaptează legislaţia în domeniu

Aspectele de acest gen sunt urmărite şi în România, unde există un proiect de lege pentru implementarea Directivei (UE) 2020/262 privind regimul general al accizelor, inclusiv în cazul deplasării produselor accizabile eliberate pentru consum. Astfel, deplasarea intracomunitară a acestui tip de produse accizabile va fi posibilă doar între persoanele autorizate ca expeditori şi destinatari certificaţi.

Mişcarea acestor produse va putea fi iniţiată doar prin sistemul informatic EMCS. Astfel, expeditorul certificat va trebui să furnizeze persoanei care va însoţi produsele accizabile sau transportatorului un cod de referinţă al documentului administrativ simplificat electronic, care va putea fi prezentat oricând autorităţilor la solicitarea acestora.

De asemenea, proiectul stabileşte plata în solidar, când sunt mai multe persoane implicate, în cazul neregulilor apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum.

Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la deplasarea unor astfel de produse a fost introdusă în lista de contravenţii şi sancţiuni din Codul Fiscal. Potrivit proiectului, legea urmează să intre în vigoare de la data de 13 februarie 2023.

Material de opinie de Vladislav Dabija, Manager, şi Radu Todiraş, Consultant Senior, Taxe Indirecte, Deloitte România

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO