Bănci și Asigurări

Ce a vrut să spună Isărescu privind evoluţia cursului

Ce a vrut să spună Isărescu privind evoluţia cursului

Autor: Mihaela Claudia Medrega

07.06.2012, 00:07 1864

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a avut marţi o intervenţie extrem de ambiguă legată de evoluţia cursului de schimb leu-euro, parităţile euro-dolar şi evoluţiile din Grecia, din care puţină lume a înţeles ceva (BNR se ridică împotriva celor care prognozează un curs de 5 lei pentru un euro). La solicitarea ZF, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, încearcă să explice ce a vrut să spună Mugur Isărescu.

"Este firesc ca referirile guvernatorului BNR, făcute la 5 iunie, legate de ştirile din mass-media potrivit cărora - «dacă s-ar întâmpla ceva în Grecia» - cursul de schimb ar urca până la 5 lei pentru 1 euro, să fi trezit un interes ieşit din comun. Mai cu seamă că, la un moment dat, guvernatorul a precizat: «Iată, vă dau şi o ştire». De aici şi preocuparea tuturor celor ce au ascultat mesajul de a descifra ce a vrut să spună guver­natorul. Concluzia fiind, în cele din urmă, că declaraţiile făcute la colocviul de politică monetară de la BNR au fost «extrem de ambigue».

Punctul meu de vedere este însă altul. Şi anume, nu doar că nu sunt ambigue aceste referiri, ci ne aflăm chiar într-o împrejurare în care - departe de a mai face apel ca altădată la o şaradă a lui Greenspan, căruia îi plăcea să afirme, când conducea Banca Centrală a SUA, că «dacă aţi înţeles mai mult de 5 la sută din ce v-am spus, înseamnă că... nu m-am exprimat bine» - a dat un mesaj fără cifru. Ca să fie însă înţeles mesajul, este nevoie să fie analizat întregul discurs, nu doar pasajul despre cursul de schimb.

Discursul guvernatorului are mai multe părţi, aparent distincte, dar în realitate fiind subsumate unei idei-axă: aceea că, pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară, Banca Naţională dispune de un instrumentar dintre cele mai eficiente. Pe care nu va ezita să-l folosească dacă va fi cazul. Nu întâmplător, în acest sens, guvernatorul a vorbit pe larg despre rezerva valutară, al cărei volum asigură la nivelul cel mai de sus cerinţele privind acoperirea exporturilor, a datoriei externe pe termen scurt şi este capabilă să susţină ram­bur­sarea datoriei externe publice. Cum nu întâmplător a subliniat că Banca Naţională nu va scăpa din mână stabilitatea preţurilor, conjugată cu stabilitatea finan­ciară, fiind capabilă să le apere la nivelul stabilit. Şi, nu întâmplător, a vorbit pe larg despre preocuparea băncii noastre centrale de a avea o viziune asupra viitorului.

Desigur, Banca Naţională stabileşte ţinte de inflaţie şi le publică. Face prognoze de inflaţie şi le publică. Face şi prognoze de curs, pe care... nu le publică. Dar o viziune asupra viitorului înseamnă mai mult. Înseamnă scenarii adecvate pentru a face faţă unor împrejurări imprevizibile; sau pentru a stăvili şocuri determinate de schimbări intervenite în comportamentul uman. Nu prognoze, ci scenarii. Dacă astfel de scenarii - îndeosebi cele menite să apere stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară, de fapt să ne apere de ce ar putea fi mai rău - ar ajunge la public, ar putea provoca panică şi chiar dezastre. Pentru că publicul ar putea confunda astfel de scenarii cu prognozele BNR.

Un scenariu a făcut şi Mişu Negriţoiu. Subliniind: «Eu cred că leul se poate îndrepta uşor către cinci unităţi pe euro». Un scenariu pe care l-a făcut public.

Problema nu se poate reduce la un dezacord al guvernatorului cu nivelul cursului avansat de directorul ING. E vorba de mult mai mult: de o diferenţă de viziune asupra viitorului. Analiştii care văd cursul la 5 lei pentru 1 euro cred că dacă Grecia cade, şocul ar fi la fel de mare ca în 15 septembrie 2008, când s-a prăbuşit Lehman Brothers. Numai că atunci a fost lovită America. Unda de şoc s-a propagat, de acolo, în în­treaga lume. Acum ar fi lovită direct Europa. Şi nu ştim unde s-ar putea propaga unda de şoc. Oricum, scenariile nu au cum să semene între ele: cel din 2008 şi cel de acum.

Cum s-a putut ajunge la un curs de 5 lei pentru 1 euro? Prin extrapolare. Atunci, în 2008, când a căzut Lehman Brothers, leul s-a tot depreciat faţă de euro, până la 14,3 la sută în 8 ianuarie 2009. Aşa că «scenariştii» care s-au încumetat să descifreze viitorul au adăugat încă o depreciere de 14 la sută faţă de cursul din 6 iunie 2012 şi au ajuns repede la un curs în jur de 5 lei. Dar extrapolarea nu duce nicăieri. Împrejurările nu sunt deloc asemănătoare. Mai cu seamă că atunci, în 2008-2009, s-a depreciat şi dolarul. Într-un an, de la 15 septembrie 2008 până la 23 octombrie 2009, moneda americană a căzut la 1,5046 dolari pentru un euro. Dolarul, depreciindu-se, nu a ameninţat sever costurile energiei în România. Şi, prin urmare, Banca Naţională nu a fost în situaţia de a-şi folosi întregul instrumentar pentru a apăra stabilitatea preţurilor de costurile umflate ale energiei.

Acum lucrurile stau cu totul altfel. Euro, în faţa unui şoc gen Grecia, s-ar duce jos, până la 1,1000 dolari (depreciere cu 12,1 la sută) sau chiar până la 1 dolar pentru un euro (depreciere cu 20 la sută a monedei unice europene), ceea ce ar pune leul într-o dublă dificultate: depreciere faţă de euro şi depreciere severă faţă de un dolar în ascensiune. Fapt ce ar umfla preţurile energiei şi ar lovi dur stabilitatea preţurilor. Sunt convins că tocmai la un astfel de scenariu s-a referit guvernatorul când a precizat: «Suntem cu ochii pe dolar». A lăsat să se înţeleagă, fără nicio ambiguitate, că dacă dolarul - de această dată apreciindu-se excesiv - ar da semne că pune în pericol costurile energiei şi, mai departe, stabilitatea preţurilor, Banca Naţională nu are de gând să fie pasivă, ci se va apăra cu întregul instrumentar de care dispune. Şi, în aceste condiţii, un euro nu are cum să ajungă la 5 lei. Lucrul acesta e limpede."

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO